„Memorii, reflecții, cântece și poezii populare”, semnată de către Titi Cozma, este o carte plină de emoții, scrisă din suflet, o carte prin intermediul căreia putem să-l cunoaștem mai bine pe autor bucurându-ne de moștenirea pe care o va lăsa la vremea vremii.

După evidenta introducere ajungem la capitolul I „Povestea mea” în care ne sunt prezentate fel de fel de amintiri descrise sub un ton vesel, emoționant și nostalgic. Deși a fost un copil vivace, recunoscând chiar „la tinerețe faci prostii, iar când îmbătrânești stai cu degetu-n gură și te gândești la Angelica”:

„Viața ți se dă odată,

s-o trăiești nemăsurată

s-o trăiești așa de bine,

ca să nu-ți fie rușine.

Să nu plângi la bătrânețe,

Ce-ai făcut în tinerețe.”

În urma acestui artist popular vor rămâne multe amintiri plăcute, vorbe pline de duh, dragostea pentru folclor, iubirea de neam, de patrie și de frumos. A fost membru de vază al Orchestrei Cernegura, a mers în turnee alături de Maria Ciobanu și Radu Zaharescu, l-a cunoscut pe marele Florin Piersic și pe o întreagă serie de nume consacrate ale scenei românești: Stela Popescu, Ștefan Bănică, Alexandru Arșinel, Irina Loghin, Benone Sinulescu, Jean Constantin, Ileana Ciuculete, Ion Dolănescu, Mioara Velicu, Nicolae Furdui Iancu, Sofia Vicoveanca, Tiberiu Ceia, Ileana Constantinescu. Un privilegiu deosebit l-a avut prin a-l întâlni pe unul dintre cei mai mai scriitori: Mihail Sadoveanu, iar episodul pare a fi desprins dintr-o poveste.

Capitolul următor, „Cântece și poezii”, cuprinde o tematică variată, creată în stilul autorului. Exemplific:

„Bine e în România”

Cântă cucul bată-l vina,

Pe români i-a prins rugina,

Că stau toți cu limba-n gură

Și privesc la hoți cum fură.

Copii-au plecat în lume,

c-aici n-aveau zile bune,

plâng bătrânii pe la porți,

că lele dor de nepoți.

…………………………..

Toți ne mint, toți ne înșeală,

Fără nici o socoteală,

Spun că legea-i pentru toți,

Dar eu zic că-i pentru hoți.

Draga noastră Românie,

Noi plecăm în pribegie,

Peste ani, copii, nepoți,

Poate c-or scăpa de hoți,

Și-om veni acasă toți!”

Al treilea capitol, „Reflecții”, ne anunță sfârșitul acestei frumoase ediții, cu toate că este o carte a cărei distribuție este limitată, tragem nădejde că se va reedita pentru că merită.

În încheiere un sfat înțelept al autorului: „Indiferent unde te duce soarta, să nu uiți niciodată cine ești și de unde vii!”

Roxana Gabor-Tănase

Articolul “Memorii, reflecții, cântece și poezii populare” – Titi Cozma apare prima dată în Ecoul muntilor.

În anul 2000, Editura Nona a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț scotea pe piaţa cărţii o lucrare foarte importantă, monumentală am putea zice „Panorama teatrului folcloric din judeţul Neamţ”.

Subiectul, unul amplu şi pretenţios, teatrul folcloric din ţinutul Neamţ, a fost abordat şi dezvoltat pe mai multe direcţii de profesorul George Brăescu, un împătimit al folcloristicii, nemţene în special.

După patru ani, eminentul specialist, care și-a dedicat, vreme de peste trei decenii, cariera profesională comorilor spirituale ale folclorului nemțean, „alege fotografia ca o modalitate interesantă de îngheţare a timpului, de păstrare a unei identităţi atât de friabile cum este teatrul folcloric”, după cum afirma criticul de artă Lucian Strochi.

Profesorul George Brăescu revenea atunci, în 2004, în atenția publicului iubitor de carte cu un volum – Dramaturgie folclorică ilustrată –, lucrare structurată în trei mari secțiuni: I. Tradiții strămoșești (A. Repertoriu dramatic/ Sărbători fericite), II. Tradiții sărbătorești creștinești (B. Repertoriu dramatic/ Irozii), III. Tradiții sărbătorești livrești (C. Repertoriu dramatic/ Haiducii din Carpați) – toate capitolele fiind însoțite de referințe repertoriale, note și ilustrații. La finalul cărții, cititorul găsește un amplu material bibliografic, precum și indicele dramelor și personajelor folclorice, indicele comunelor și dramelor folclorice din județul Neamț, indicele ilustrațiilor color.

Ideea de bază, de la care a pornit cunoscutul specialist în truda sa a fost credința că „fenomenul teatrului folcloric, cel puțin cel existent în județul Neamț, surprinde cel mai mult prin abordarea unor problematici extrem de variate, cu reverberații în istoricitatea și actualitate («Pacea generală»), în ruralitate și urbanitate («Jianu»), la autoritatea statală și comportamentul resemnat al omului simplu («Banda lui Bujor») și chiar la raporturile internaționale («Predarea lui Osman Pașa»).”

De la autor mai aflăm, lecturând filele cărții, că „dintre piesele de teatru folcloric de inspirație haiducească care se joacă și astăzi în Neamț, «Jianu» și «Bujor» sunt cele mai insistent solicitate și enorm de mult gustate, înregistrând și o multitudine de variante. (…) Spectacolul «Jianu» a fost pentru prima dată reprezentat la Roman, în anul 1880, în montarea lui Mihail Pascaly. De atunci se joacă, aproape neschimbat, în Moldova, Basarabia și Bucovina.”

La rândul său, jurnalistul poet Nicolae Sava punctează: „Călăuzit permanent de un program de cercetare propriu, autoimpus de spiritul său de culegător de folclor, în tradiția marilor săi înaintași de pe aceste meleaguri, George Brăescu reușește să redea în paginile acestei antologii impresionanta diversitate a tradițiilor folclorice din Neamț și din Moldova, în parte. «Dramaturgia folclorică ilustrată», sistematizată, analizată și comentată de autor, este încă o confirmare a dăinuirii acestui neam de moldoveni de pe cele două maluri ale Prutului, neam ale cărui tradiții întregesc profilul etno-folcloric românesc.

Din ea aflăm acea parte a sufletului acestui popor fotografiată în clipa lui înaltă de veșnicie.”

Valentin ANDREI, Editura Nona din cadrul

Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț

Articolul „DRAMATURGIE FOLCLORICĂ ILUSTRATĂ”, ANTOLOGIE CARE „ALEGE FOTOGRAFIA CA O MODALITATE INTERESANTĂ DE ÎNGHEŢARE A TIMPULUI” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Sus îi cerul de pământ

Fete ca pe-aici nu sunt

Că mănâncă nespălate,

Fac copii nemăritate.

Soacră mare, soacră mare

Ți-ai luat cheptănătoare

Să te cheptene pe cap

C-o bucat’ de lemn de fag!

Iu, iu, iu pe dealul gol

Că mireasa n-are țol

Și i-a face mirele

Când o tunde câinele …

Mireasă al tău bărbat

Când ți-o cere de mâncat

Să-i dai blidul nespălat

Să știe că s-a-nsurat!

De ți-o fi socrița rea

Mătură casa cu ea.

De ți-o fi socruțul rău

Ia-l de cap și la pârău,

Că vin să te-ajut și eu.

Ghicitori

Barbă are

Popă nu-i,

Coarne are

Vacă nu-i.

(Capra)

Care-i dobitocul

Ce păzește focul

Și-și spală cojocul?

(Pisica)

Tupiluș pe sub perete

Hop, se-aruncă între fete!

(Pisoiul și vrăbiuțele)

Scurt și gros

Și frumos

…de te dă jos!

(Pistolul)

Încârligat,

Îmbârligat,

În gaură de față băgat.

(Cercelul în ureche)

Făt-Frumos

Călare pe os.

(Inelul)

Lupul intră-n moară

Și coada-i rămâne afară!

(Lingura)

Moșul în cămară

Și pletele-afară!

(Morcovul)

Am un cuptoraș

Plin cu iepurași!

(Gura cu dinții)

Unul ară,

Doi se miară,

Patru-împing

Și-un coțofling!

Ghici ce-i?

(Porcul)

Nu-i pisică, nici motan

E vărgat și roșcovan!

( Tigrul)

Încă o strigătură:

Vai de mine ce-o să fie

Cu-i plac eu nu-mi place mie!

Vai de mine ce mă fac

Cin’ mă place, eu nu-l plac!

A cules Mariana CĂLINESCU

Articolul Folclor de la munte: Magda Hegyesi de la Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.

Am început un nou ciclu de articole intitulat „Anchetele noastre” cu o poveste în care aflăm (a câta oară!) cât rău pot face oamenii altor oameni. Nu lipsesc portretele de dascăli, articole de etnografie, mitologie, geografie şi călătorii pe meleaguri româneşti şi străine, prezentări de cărţi realizate de cititori înrăiţi, presă de odinioară, activităţi didactice şi culturale deosebite.

„Pe cărarea vieţii” este o poveste în versuri a centenarului din Bicazul Ardelean Gheorghe Caia, iar rapsodul (şi vornicelul de nunţi) Ghiţă Dandu ne prezintă o „Iertăciune” de la Pângăraţi.

Cristian Vatamanu este alături de noi de dincolo de moarte prin articole sale, la fel şi domnul Profesor Dorel Rusu printr-un interviu oferit lui Alexandru Andrieş.

O bună şi folositoare lectură vă urăm!

Articolul Ecoul Munţilor nr. 10 – Sub semnul voievodal al lui Ştefan cel Mare! apare prima dată în Ecoul muntilor.