Într-un interviu acordat ziarului „Ceahlăul” din 8 noiembrie 1969, dl înv. Luca Ioan a spus că a venit învățător pe meleagurile noastre la îndemnul profesorului său de pedagogie de la Școala Normală care-i îndruma pe absolvenți să pătrundă „pe văi și coclauri de țară” unde vor încerca „dulcele gust al marilor satisfacții” și care le mai spunea: „Decât o picătură de apă într-un ocean, mai bine o picătură de ploaie pe-o  floare!”.

Și-a dedicat viața învățământului timp de 41 de ani, pensionar fiind încă din 1969, dar a mai rămas un an la Școala Farcașa, profesor suplinitor (1970). A contribuit la ridicarea și finalizarea școlii din Popești-Farcașa cu bani din propriul salariu, iar la 25 noiembrie 1935 a primit titlul definitiv începând cu 1 septembrie  1935, în urma examenului de definitivat susținut în luna aprilie a aceluiași an (M.O. nr. 287/13.12.1935).

Înv. Ioan Luca s-a transferat de la Școala Popești la Școala Borca în anul 1940 în locul înv. Mohoreanu Dumitru, care a plecat la Josani-Alejd (M.O. din 15.06.1940). A preluat de la acesta și funcția de director de cămin cultural, înființând primul cor mixt sătesc la Borca, cor preluat mai apoi de către înv. Alexandru Țăranu, după ce I. Luca s-a reîntors la Popești (nu se cunoaște anul exact, se presupune că ar fi 1946, după un interviu acordat în presa vremii).

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost în mai multe rânduri mobilizat în perioada 1940-1943 și a făcut parte din Regimentul 39 Infanterie, Florești-Soroca, soția sa, înv. Elisabeta Luca (Bunescu) suplinindu-i orele. Este lăsat la vatră la 15 decembrie 1944.

În afară de Școlile Popești și Borca, a predat și la Școala Farcașa, fie ca învățător, fie ca profesor suplinitor pe ore de  limba română, limba franceză, muzică, ansamblu coral.

  Marea sa pasiune a fost folclorul, dedicând mare parte din timpul său culegerii de folclor autentic din zonă și desfășurării de activități cultural-artistice (fiind și director de cămin cultural o perioadă), chiar și după pensionare.

A înființat un cor mixt (pe patru voci), formații de teatru sătesc și de dansuri populare, a cules folclor literar, muzical și coregrafic din zonă (a scris pe note cântecele culese), s-a preocupat de corul bisericesc, a înființat un punct muzeistic etnografic în școală, a scris „Monografia satului Farcașa” (1977) și a alcătuit două cărți cu poeme din popor, „Liță-frunzuliță” și „Legendele Fărcașei”. A dat câteva interviuri în presa vremii („Ceahlăul”, „Steagul roșu”), în care a vorbit despre pasiunea  dumnealui.

Spre exemplu, a povestit cum în anul 1947, în timpul unei serbări de sfârșit de an școlar de la Farcașa, a interpretat un cântec la chitară. La sfârșitul serbării, câțiva săteni i-au zis: „Frumos, n-am ce zice, dar cu arcușul, la o așa vioară de mare, ce strașnică cântare ar fi ieșit!”. A zâmbit dureros pentru că și-a dat seama că ei nu cunoșteau acest instrument muzical, chitara, și le-a răspuns tot printr-o întrebare: „Când va veni o vreme când și țăranii mei să cânte singuri la chitară?”. Știa să cânte la cobză, chitară, vioară și fluier.

În anul 1948 a participat la primul concurs județean de coruri, iar din 1950 începe să adune diferite obiecte vechi de la locuitorii din comună, realizând o colecție cu lucruri de mare valoare, de la unelte pentru agricultură, pentru creșterea animalelor, prelucrarea lemnului la costume populare și alte obiecte de uz casnic din ceramică sau lemn: „ploscă-țigancă”, spunea învățătorul într-un interviu, „din lemn de tei sau tisă cu încrustații, ce a stat uitată de vreun vornicel într-un pod mai multe zeci de ani”; plugul de lemn, fără rotile; grapa din lemn; butoiaș cu doage și cercuri din lemn; lada de zestre cu înflorituri dibaci cioplite; fuse, furci, război de țesut, vârtelnițe, chepțeni, raghile, letcă și sucale, barcă dintr-un trunchi de copac (monoxilă), pianina cu coarde verticale, planșă desenată cu modele de semne ce se făceau pe urechile oilor și multe, multe altele.

În vara anului 1955 au avut loc cursuri de inițiere a instructorilor echipelor de teatru sătesc și pentru artiștii amatori din raionul Ceahlău. Cursurile au fost ținute de către artiști de la Teatrul de Stat din Bacău (Laurian Iacob, Ana Cristea)  la căminul cultural Farcașa și au participat 18 persoane din Corbu, Tulgheș, Hangu, Ceahlău, Farcașa, Călugăreni, printre care și prof. suplinitor de la Șc. de 7 ani Farcașa, Luca Ioan. Pe parcursul a trei zile au fost predate lecțiile: „Despre repertoriul unei echipe de teatru și analiza regizorală a unei piese”, „Munca actorului pentru crearea personajului”, „Probleme de scenografie în legătură cu montarea unui spectacol pe o scenă mică”, aplicații practice pe baza piesei „O noapte grea” de Lucia Demetrius, dl Luca fiind apreciat pentru caietul regizoral întocmit al acestei piese („Steagul roșu” din 3.08.1955).

Pentru a culege obiceiuri și tradiții ale zonei, spunea dumnealui, trebuie să „umbli cu traista în băț de ici colo, dacă nu cauți pretutindeni, dacă nu iscodești gândurile și firea oamenilor, nu culegi folclor”. Prima colecție de folclor ar fi fost realizată în anul 1927, când încă era elev al Școlii Normale și de atunci a căutat întruna: cântece, dansuri, povești, snoave, balade, doine, strigături, ghicitori, datini. Formațiile de dansatori,  instruiți de dl Ioan Luca, au păstrat unele forme de dans foarte vechi sau aproape dispărute. Ele interpretau dansurile: „Ciobăneasca”, „Botoșanca”, „Ruseasca”, „Leșeasca”, „Șargul”, „Miorița”, ultimele două fiind pe cale de dispariție la acea vreme.

Pașii de dans i-a învățat cântând și jucând în casă, în curte sau în drum cu persoana care îi știa, spre hazul celor care îl vedeau, dar și în aplauzele lor, atunci când prezenta pe scenă dansurile cu formațiile sale.

Într-un interviu în ziarul „Steagul roșu” din 1974, Ioan Luca spunea: „Ce credeți oare, că atunci când mă duceam să adun folclor, îmi puneam o floare la pălărie și magnetofonul pe umăr? Da’ de unde! Creionul, caietul și dragostea pentru ceea ce fac m-au ajutat cu prisosință”. Și totuși, din unele surse orale, și-a cumpărat mai târziu și-un magnetofon pentru a înregistra, ca să redea mai apoi, cât mai fidel, cântecele populare culese.

În acea perioadă lucra la Monografia comunei Fărcașa și trimitea la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași studiul pe care l-a făcut asupra limbii populare din zonă. Pentru dumnealui, vocea tremurată, bătrânească a persoanelor în vârstă, care îi cântau și de unde culegea cântecele populare, scriindu-le apoi pe note muzicale, era o comoară de neprețuit.

Cântece culese de la ciobani sau alți săteni: „Izvorașul”, „Trece o nevastă la mure”, „Melodie veche de pe vremea turcilor”, „Foaie verde armurar” (de la o bătrână din Bușmei) ș.a.

Cântec „Foaie verde armurar”

„Foaie verde armurar

Am iubit un pădurar.

Bate-mă, doamne, să mor,

Pe brațele cui mi-i dor.

Pe suman pădurăresc,

Pe mânuța cui gândesc.

Foaie verde armurar,

Am iubit un pădurar;

Armurarul s-a uscat

Pădurarul m-a lăsat.”

(Sursa: Ziarul „Steagul roșu” din 27.07.1957)

A susținut mai multe spectacole folclorice pe scena căminului cultural Farcașa sau în cadrul unor concursuri sau festivaluri. În decembrie 1965 a prezentat spectacolul „De Anul Nou la Farcașa”, aducând pe scenă obiceiuri de iarnă: „Ursita în inel”, „Vergelul”, „Plugușorul”, „Capra” și „Jianul”. Au participat atunci peste cincizeci de tineri și bătrâni.

În noiembrie 1966 a fost organizat la Farcașa primul festival de teatru folcloric al artiștilor amatori. Teatrul de haiduci a fost în atenția formațiilor prezente la festival: „Banda lui Bujor” (Borca și Poiana Teiului), „Jianul” (Galu și Farcașa), „Pacea generală” (Mădei). Formația din Farcașa, condusă de dl. Luca, s-a detașat prin nivelul înalt de interpretare, formație care a prezentat tot atunci în festival și teatrul „Legendele Fărcașei”. Cele două piese, „Jianul” și „Legendele Fărcașei”, au fost premiate în cadrul festivalului, festival organizat de către Casa regională a creației populare.

În luna martie 1968 a realizat un impresionant spectacol folcloric cu 40 de artiști amatori, înviind întâmplări de haiducie pornind de la numeroasele legende despre haiducul Mihai Florea care circulau pe valea Bistriței. („Ceahlăul” nr. 26/20.03.1968).

De altfel, în anii ’60 au fost susținute pe scena căminului cultural mai multe spectacole folclorice intitulate „Legendele Fărcașei” – un mănunchi de credințe, doine și basme locale, cântece din fluier, sunete de bucium, zicători, jocuri și strigături populare.

O variantă a „Legendei Fărcașei”, despre care s-a scris în 1966 în presă, spune că au fost nouă zâne, dintre care una, Ileana, era foarte frumoasă. Zânele au venit din diferiți munți în locuri curate și au încins jocuri și hore bătătorind pământul în rotocoale. Acolo, ciobanii își îngropau fluierele care deveneau fermecate și la care se cânta  bucuria sau aleanul oamenilor. Din cântecul fluierelor s-au însuflețit împrejurimile Ceahlăului, peste care a devenit stăpân un tânăr muntean, voinicul Farcaș, născut odată cu codrii. Farcaș s-a căsătorit cu Ileana și, împreună cu copiii lor, au întemeiat satul Farcașa mai sus de Poiana Teiului, pe malul Bistriței.

Ioan Luca a mai consemnat o variantă, „Legenda satului Farcașa”: 12 haiduci și cu frumoasa Ileana, veniți din Ardeal, au poposit în Dâmbul Fântânii. Și pentru că toți o doreau de soție, Ileana i-a pus la mai multe încercări. A învins cel mai viteaz, Farcaș, care a luat-o de soție, cununându-se la biserica din Sabasa. Celorlalți haiduci li s-au pierdut urmele. Urmașii lui Farcaș și ai Ilenii au purtat numele de „A Ilenei”, iar alți urmași – „a lui Simion”, „a lui Ion” ș.a. Această variantă a fost așezată sub formă de versuri de către neobositul învățător, câteva fragmente fiind publicate în ziarul „Steagul roșu” din octombrie 1966.

Legenda satului Farcașa

„Floare sânzâiană                  Dară cea Ileană,                    Dulce la privit

A fost o Ileană                        Mândră, Cosânzeană            Și bun la iubit.

Mândră Cosânzeană,            Le-a spus răspicat                 Iară cea Ileană

Din Ardeal venind                  Și le-a spus curat                   Bun de soțior

Ș-aici poposind,                     Că-l va îndrăgi                        Nu de frățior

Cu voinici vreo zece              Și îl va iubi                               Pe el l-a luat.

Zece, doisprezece.                Pe cel mai voios,          Ei s-au cununat

Bistrița îmi trece                     Pe cel mai frumos,       Și-au întemeiat

Noaptea a-și petrece             Rumen la obraz,           Acest frumos sat.

La Dâmpul Fântânii                Cu suflet viteaz.            Însă cei vreo zece,

Ei îmi sunt stăpânii.                Însă din cei zece          Zece, doisprezece

Pe acea Ileană,                      Zece, doisprezece       Nu se știe bine

Mândră Cosânzeană             Farcaș îi întrece.           În ce colț de lume

Toți mi-o îndrăgeau                Este mai voios,             Cu toți au plecat

Și toți mi-o doreau                  Este mai frumos,          Și s-au așezat

Nu ca surioară,                       Rumen în obraz,           Și mi s-au oprit

Ci ca soțioară.                        Cu suflet viteaz             Cu suflet zdrobit.”

„Povești din Farcașa” adunate de către dl învățător: „Povestea pământului” (culeasă la data de 17.07.1960 de la Petru Gv.  Lupuleasa, născut în 1868); „Săracul la iad” (culeasă la 15.07.1958 de la Ioana Ts. Erhan, născută în 1881); „Povestea tutunului” (de la Ruxanda Gh. Berheci, 30.04.1962); „Povestea ciocârliei” (culeasă la 15.03.1971 de la Ion Delvai, născut în 1909); „Povestea cucului” (culeasă la 19.01.1971 de la Ileana I. Găină); „Cum s-a împrietenit omul și câinele” (culeasă la 12.03.1971 de la Petre Irina, născut în 1910); „Povestea urzicilor” (culeasă la 2.05.1966 de la Vasile Tofan) ș.a.

Din păcate, prea puține texte culese s-au păstrat, ceea ce s-a recuperat de către dl prof. George Brăescu fac parte dintr-un volum publicat la Editura Nona în 1996, „Folclor literar din județul Neamț. Cântece din Fărcașa”.

Personal, spre sfârșitul anilor ’80, când mă pregăteam pentru probele de aptitudini din cadrul examenului de admitere de la Liceul Pedagogic „Gheorghe Asachi”, am exersat sub îndrumarea dumnealui interpretarea a numeroase cântece, solfegii, game majore și minore, tactarea unor măsuri, ritm etc. toate fiindu-mi de mare folos pe tot parcursul meu educațional și profesional. S-a  stins din viață la 12 septembrie 1983 și este înmormântat la biserica „Sf. Nicolae” din Farcașa.

Surse: Ziarele „Ceahlăul” și „Steagul roșu” din 1955, 1957, 1966, 1968, 1974; M.O. din 1935, 1940; „Obârșia Farcașei. Monografie”, S. Florian și B. Scripcaru, 2017; „Borca. File de monografie”, I.A. Lupescu, 2021.

                                                                                        Gladiola Bondar

c

Articolul Învăţătorul Ioan Luca, neobositul culegător de folclor apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pe 16 decembrie 2024, Grand Salon Orient din satul Frumosu a devenit locul în care tradiția, credința și bucuria Crăciunului au fost celebrate cu emoție și solemnitate. Evenimentul, organizat de Primăria Comunei Farcașa, a avut în prim-plan corala ortodoxă bărbătească „Armonia” a Arhiepiscopiei Tomisului, alături de artista Viorica Macovei.

„Colindele: daruri din inimă”

Evenimentul a fost deschis de părintele Cătălin Coșula, care a ținut un cuvânt despre semnificația colindelor în cultura românească și despre esența sărbătorii Nașterii Domnului:

„La Nașterea Mântuitorului Hristos în ieslea din Betleem, cetele îngerești au cântat „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Una dintre expresiile cele mai vii ale felului în care poporul a surprins poetic taina iubirii lui Dumnezeu față de oameni se regăsește în colinde. Ele sunt, de fapt, unul dintre semnele distinctive ale apropierii sărbătorii Nașterii Mântuitorului Hristos. Colindele vin din adânc de istorie creștină și românească. Nu avem documente de limbă mai vechi, decât colindele și folclorul . Și de aceea ele au reprezentat un mijloc de păstrare a unității de neam, de limbă și de credință, dar și un mijloc de păstrare a continuității pe vatra strămoșească. Poezie și cântare sfântă, evlavie și bucurie, colindele românești sunt aur, smirnă și tămâie în sens spiritual. Ele izvorăsc din inimi și sunt purtate pe buze ca daruri și ofrande aduse Pruncului Iisus, dar și ca răspuns la iubirea lui față de oameni. De aceea se cuvine să iubim colindele, să-i încurajăm pe cei ce cântă colindele și să primim colindătorii.”

Viorica Macovei: „Colindele sunt rugăciuni pe note muzicale”

Un moment deosebit al evenimentului a fost prezența cântăreței Viorica Macovei, originară din Bucovina și stabilită în Piatra Neamț, care a cântat colinde alături de copiii comunității.

„Mă bucur foarte mult că și anul acesta sunt în mijlocul dumneavoastră, într-un cadru și un context deosebit. Cele mai mari emoții trăite de mine pe scenă sunt atunci când interpretez pricesne, cântece religioase, cântece patriotice și colinde. Colindele sunt adevărate rugăciuni, iar Crăciunul despre asta este, despre Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos.”

Corala „Armonia” –  tradiție și excelență

În finalul evenimentului, scena a aparținut coralei ortodoxe bărbătești „Armonia”, una dintre cele mai apreciate din lume. Părintele Coșula i-a prezentat:

„Astăzi avem colindători veniți și de departe, de la țărmul mării, din Dobrogea, primul pământ românesc ce a primit cuvântul Evangheliei lui Hristos. Sunt colindători și cântăreți de excepție, care au dus în țară și peste hotare faima cântecului românesc, sunt unii dintre cei mai apreciați ambasadori ai geniului și talentului muzical românesc și care au fost laureați în anul 2014 la Riga, capitala Letoniei, cu titlul de cel mai bun cor bărbătesc din lume. Corala Armonia a Arhiepiscopiei Tomisului, căci despre ei este vorba, este condusă de părintele arhidiacon lector universitar doctor Iulian Dumitru și are în componență preoți, diaconi și studenți iubitori de cultură, de spiritualitate și de neam. Să-i ascultăm, să ne bucurăm, să ne înălțăm sufletește și să rostim și noi „Hristos se naște, slăviți-L, Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă!”. Corala Armonia.”

Un eveniment dedicat credinței și comunității

Atmosfera de sărbătoare și participarea numeroasă au demonstrat dorința localnicilor de a păstra tradițiile vii și de a întâmpina Crăciunul în spiritul autentic românesc. Corala „Armonia”, copiii comunității și Viorica Macovei au oferit daruri muzicale care au răsunat nu doar în Grand Salon Orient, ci și în inimile celor prezenți. Evenimentul a fost un prilej de comuniune, recunoștință și bucurie, amintind tuturor că Nașterea Domnului este despre iubire, credință și dăruire.

Chiar dacă nu ați fost prezenți, vă puteți bucura de înregistrarea evenimentului aici.

Alexandru Andrieș

Articolul Colinde la Farcașa apare prima dată în Ecoul muntilor.

Dansul popular este o moștenire extrem de importantă a culturii noastre în care s-a reflectat talentul strălucitor, caracterul original și unic al poporului nostru. Într-o criză actuală de valori bucuria de a munci și prețuirea muncii lor, înțelepciunea, istețimea, cinstea simțul etic, patriotismul, simțul umorului, modestia, sobrietatea, spiritul întrajutorării, al solidarității, prețuirea învățării și gestionarea timpului sunt caracteristici pentru un grup unit, în speță Ansamblul „Mlădițele Farcașei”.

Datorită ambiției viceprimarului comunei Farcașa, Cristian Zof Gheorghiu de a avea un ansamblu de dansatori amatori în comună, s-au pus bazele formării grupului de dansatori- copii, la sfârșitul anului 2023,  cu intenția de a valorifica și duce mai departe obiceiurile și tradițiile folclorice specifice zonei care au fost păstrate de bunici, dar neștiute de tineri. Antrenați de inimoasa Geta Afloreii, formația prinde viață. Ansamblul este format din copii cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani. O notă aparte o reprezintă costumele populare autentice, moștenite de la bunici.  De două ori pe săptămână copiii se întâlnesc la repetiții, fiind găzduiți în sala de sport a comunei Farcașa. Cu siguranță dragul de portul și dansul popular i-a făcut să vină benevol la repetiții.

Geta Aflorii este absolventă a Școlii Populare de artă, secțiunea dansatori. A activat 4 ani ca dansator profesionist în ansamblul „Floricică de la Munte”, participând la numeroase spectacole susținute atât în țară, cât și în străinătate. În comuna Ceahlău a înființat un ansamblu, dar din lipsă de fonduri a abandonat proiectul, fiind preluat de altcineva. Nu în ultimul rând doamna Afloreii iubește Farcașa și este trup și suflet pentru localitatea ei natală. Copiii au învățat 4 dansuri, pe categorii de vârsta, respectiv 6-8 ani și 9-14 ani. Alături de formație activează și 3 soliști vocali, foarte talentați, respectiv Karina Mareș, Sofia Afloreii și Gabriel Lupuleasa.  Cei trei se bucură de numeroase premii și apariții Tv. Visul doamnei instructor este de a -i duce cât mai departe, învățând și alte dansuri, bucurându-se de apariții la evenimente.

Încrezători în viitor, sperăm că acești copii talentați ne vor bucura cât mai mult cu aparițiile lor și vor evolua frumos, fiind o pepinieră pentru ansamblurile de dansatori juniori și, de ce nu, seniori.

P.S. Mulțumiri părinților pentru suportul moral și financiar, însoțind „mlădițele” în orice localitate unde au avut reprezentație.

Despina GHEORGHIU

Articolul Ansamblul „Mlădițele Farcașei” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Micii chitarişti din Broşteni

Chitariştii din Farcaşa

Cântece, costume populare, entuziasm!

Articolul Folkul și-a dat întânire la Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ecoul pe care l-a avut această a III-a ediție a Festivalului Gastronomic nu a fost unul neînsemnat, răspunsul acestei sărbători, care deja a devenit tradiție, a fost convingător prin numărul crescut al producătorilor zonali, al expozanților artizani, al artiștilor care au întreținut atmosfera, dar și numărul foarte mare de participanți.

Dacă acum câțiva ani locația în care s-a desfășurat acest eveniment era doar o limbă de pământ neînsemnată de pe marginea drumului, astăzi este un punct de reper și în viitor va deveni un punct important pe harta gastronomică a țării.

Mirosul proaspăt de brad s-a împletit cu parfumul bunătăților pe care gospodarii zonei le-au pregătit cu pasiune. Vițelul la proțap, micii, frigăruile, pastrama, sarmalele, balmoșul, brânzeturile, cozonacii, alivencile, produsele apicole, dulcețurile și multe alte bunătăți apetisante au bucurat pe cei care le-au gustat. Mulți dintre ei au luat la pachet pentru a duce acasă aceste mici „comori” încă autentice.

  Cetele de copii ale ansamblurilor locale, îmbrăcați în portul tradițional, cu veselia lor inocentă au adus un plus valoare acestei manifestări cultural- gastronomice. Artiștii locali alături de cei consacrați au creat atmosfera potrivită unei zile de sărbătoare, care an de an este o dovada clară a succesului.

Cu restricțiile administrative ale acestei ediții multe boxe pentru expoziția de animale au fost goale, dar nu au lipsit caii, câinii și iepurii.

Odată cu venirea serii, văzduhul s-a luminat cu un foc de tabără, iar cei prezenți s-au bucurat pe malul Bistriței unde toate cele patru elemente (foc, apă, aer și pământ) s-au întrepătruns ca semn al succesului și al continuității. Felicitări gospodarilor fărcășeni!

Roxana Gabor Tănase

Articolul Festivalul gastronomic ediția a III-a Comuna Farcașa, satul Frumosu apare prima dată în Ecoul muntilor.

– Georgiana, povestește-ne puțin despre ideea acestui proiect: când s-a născut, ce a implicat etapa de proiectare?

Ideea acestui proiect s-a născut în anul 2019, iar în acea vară am desfășurat primele activități de acest gen cu elevii Scolii Gimnaziale Farcașa, apoi am fost într-o pauză de creștere a copiilor.  Atunci, adică în anul 2019, am creat un program atractiv  pentru acea tabără – pe care am numit-o destul de sugestiv  Tabăra de Vară ”Floare de Colț”, ocazie cu care am constatat că toți copiii sunt absolut încântați să fie implicați în astfel de activități cultural-educative-recreative. Acest lucru m-a motivat foarte mult și astfel mi-am propus ca în fiecare an, în luna iulie, să fac astfel de activități. La acest proiect s-a alăturat și Alexandru Buzdugan, care și-a dorit foarte mult să susțină ateliere de pictură și modelaj pentru elevi, oferindu-le posibilitatea de a explora lumea minunată a artei! Împreună am muncit foarte mult la etapa pregătitoare a  taberei – chiar de pe la începutul anului, prezentând  domnului primar Bogdan Țifui programul bibliotecii pentru anul 2024, inclusiv această idee despre tabără. Bineînțeles că dânsul a fost de acord, Primăria Farcașa suportând multe dintre cheltuielile acestei tabere. Apoi ne-am gândit ce program trebuie făcut pentru ca toate activitățile să fie atractive, antrenante și să dezvolte copiilor unele abilități.

– Cum a fost primită ideea în comunitate, ținând cont atât de diversitatea activităților, cât și de durata lor?

Comunitatea este extraordinară! Aprecierea comunității este factorul care te motivează să faci mereu lucruri bune și să le continui. Bineînțeles, este foarte mult de muncă, trebuie să fii mereu implicat, conectat și atent la fiecare copil. Am avut plăcerea să constat că cererile de înscriere au explodat aproape instantaneu! Ideea principală a fost ca această tabăra să dureze 4 săptămâni, să avem timp destul pentru toate activitățile propuse.  După ce a trecut perioada de înscriere, am împărțit copiii în 4 grupe (pe vârste), apoi am trecut la treabă!

Vreau să punctez un lucru foarte important: ideea de a avea o astfel de activitate cu elevii la începutul vacanței de vară a fost socotită de toată lumea ca fiind excelentă! Foarte mulți părinți ne-au ajutat în diferite moduri, iar mai multe societăți comerciale ne-au sprijinit cu unele materiale, apă, sucuri, banane, pizza și alte produse alimentare! Cel mai mare ajutor l-am primit de la SC Atelierele Buzdugănești S.R.L., adică  Alexandru Buzdugan. Este un om plin de talente și idei, fiind motorul unor activități pentru copii absolut minunate. Tot el a fost cel care a imortalizat prin fotografie și film toată aceste activități, contribuind în mod decisiv la publicitatea și reușita acestei tabere. Iar toate acestea în mod gratis, doar din dragoste pentru copii și pentru comunitatea din care face parte.

Să nu uit de Școala Gimnazială ”Ioan Luca” Farcașa – domnul director Alexandru Teodorescu punând la dispoziția copiilor spații de lucru; Postul de Poliția Farcașa, care pe lângă unele sponsorizări au ținut și câteva lecții de conduită. Un ajutor neprețuit a venit și din partea doamnei Maria Gherasim și doamnei Anișoara Dumitrașc care au învățat copiii multiple activități de artă populară.

Tot la capitolul acesta vreau să spun că am fost încântată să aflu că sunt elevi mai mari care vor să se implice ca voluntari în această tabără, adică să se facă utili, să ajute.

– Prezintă, te rog, eventual, într-o ordine subiectivă, orarul taberei! Care dintre titluri crezi că a avut cei mai mulți adepți?

Programul taberei a fost foarte complex și diferit, vă dați seama. Am creat un program să pot acoperi activități specifice fiecărei grupe, astfel încât, după aproximativ o lună de tabără, fiecare copil să capete unele abilități noi față de cele de la școală sau cele de acasă. Enumăr unele activități: pictură pe sticlă, pictură pe pânză, dansuri de societate, vânătoare de comori, activități de cunoaște a unor reguli de conviețuire socială, de comportament, de cunoaștere a regulilor de circulație pe drumurile publice, activități de bucătărie (ornarea clătitelor), ateliere de creație populară (construirea de păpuși de ață),  excursii la parcul de escaladă Durău Park, explorarea lumii la microscop, teatru de păpuși, cunoașterea unor măsuri de prim-ajutor, spectacol de chitară, foc de tabără și multe alte activități.

Cât despre a vă spune care dintre aceste activități au avut cei mai mulți adepți, ar fi ceva imposibil – pentru că toate activitățile au fost în așa fel create și aplicate încât au fost foarte bine primite și apreciate de copii!

–  Dincolo de activitățile propriu-zise, ce crezi că au căpătat/câștigat elevii implicați în acest proiect?

Tocmai aici este principala componentă a organizării unor astfel de activități: copiii să prindă, să capele și să dezvolte unele abilități și informații care nu se găsesc la școală sau acasă. În astfel de locuri și prin acest tip de activități descoperi talente, descoperi unele abilități neobișnuite la copii, le accentuezi încrederea în sine, îi faci sa comunice și să socializeze, într-un cuvânt copilul se dezvoltă frumos! Vom publica unele lucrări făcute de copii – pictură, artă populară, meșteșug în lut etc. – care sunt minunate, nu crezi că sunt realizate de copii. Părinții vor avea sarcina viitoare de a canaliza aceste îndemânări pe făgașul cel bun.

– În ideea că vei relua proiectul și vara viitoare, numește trei lucruri pozitive pe care le vei lua cu tine!

Normal că aceste activități de vară vor continua în fiecare an, așa cum am spus mai înainte. Mă voi perfecționa permanent, astfel încât acest tip de tabără să devină o normalitate. Este de datoria noastră, a comunității, a școlii, a primăriei – să participăm la educația și dezvoltarea copiilor noștri.

Să numesc trei lucruri pozitive…păi toate lucrurile petrecute sunt pozitive! Greu de enumerat doar trei lucruri, foarte greu. Am petrecut aproape o lună cu acești minunați copii și ne-am atașat unii de alții. Sunt convinsă că toții copiii le-au făcut părinților ”capul calendar” cu această tabără, că au vorbit acasă de multe ori despre acest lucru. Acesta este unul dintre lucrurile pozitive, că ne-am făcut cunoscuți. Apoi am observat la copii o mare relaxare în exprimarea cu adulții și cred că și acest lucru este unui pozitiv, obișnuind copiii cu comunicarea, întârindu-le încrederea în ei. Am mai observat dragostea și implicarea copiilor în activitățile extrașcolare, dorința lor de a învăța mereu câte ceva nou și cred că și acest lucru este unul pozitiv.

– Joi, 25 iulie, se încheie Tabăra ,,Vară de poveste pe Valea Bistrițeiˮ. Cu ce gânduri te găsește finalul acesteia?

Așa este, tabăra se încheie zilele acestea. Am rămas cu toții foarte încântați de această tabără. Ne așteptam să aibă un rezultat bun, dar așteptările ne-au fost întrecute! Toți cei care am fost activi și implicați în această activitate, sigur avem nevoie de puțină odihnă… Dar suntem fericiți de încrederea și aprecierea pe care ți-o oferă comunitatea și asta ne oferă satisfacție și ne motivează!

Sunt sigură că Tabăra de vară a avut un mare impact asupra comunității, că atât părinții, cât și copiii celor implicați au multe motive să fie recunoscători pentru ocazia de a participa la un asemenea proiect! Georgiana, eu îți mulțumesc și îți doresc multă putere de muncă și de acum înainte!

Ecaterina Carază

Articolul Povești de vară la Biblioteca ,,Irineu Cheorbejaˮ, Farcașa apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ne-am obișnuit ca Valea Muntelui să fie presărată de oameni inimoși, talentați, cu har de la Dumnezeu, care ne surprind prin tenacitatea lor. Astăzi vom poposi în satul Stejaru din comuna Farcașa în gospodăria unui tânăr înzestrat cu mult talent, Valentin Dirig.

Povestea lui începe cam așa: de mic copil se simțea atras de latura artistică, având o înclinație spre desen. A încheiat ciclul gimnazial şi visa la o școala populară de arte, numai că părinții l-au îndemnat să se orienteze spre domeniul silviculturii. Ascultător și cuminte a urmat cursurile acestui profil ca mai apoi să urmeze potecile acestei meserii timp de 17 ani.

Talentul cu care este înzestrat nu i-a dat pace, ci zi de zi pasiunea încolțea în inima lui până când și mâinile au dat curs acestui impuls creativ.

La început a cochetat cu sculptura în lemn, apoi într-o bună zi a luat o bucată de corn de cerb și a început să-l graveze. Rezultatul a fost uimitor chiar și pentru el. Din acel moment a știut pe care „stradă” va călători dedicându-se întru-totul pasiunii lui.

Rând pe rând și-a dotat atelierul cu fel de fel de freze și de unelte care să-i înlesnească munca astfel încât seară de seară își privește cu admirație micile giuvaieruri. A renunțat la locul de muncă pe care îl avea în domeniul silviculturii și nu regretă deloc această decizie. A descoperit noua pasiune care i se potrivește ca o mănușă.

Produsul finit nu este numai un obiect de decor, este mai mult decât atât, piesele emană emoții, făcându-le să fie unicate. Acest buchet de talent, pricepere, răbdare, migală și îndemânare aduce rezultate pe măsură. Creațiile care-i ies din mână sunt adevărate opere de artă, unicate prin natura lor.

Clienții sunt numeroși, are comenzi atât în țară cât și în străinătate. Datorită numărului mare de cerințe, artistul nu reușește să aibă obiecte în plus, dar în viitor râvnește să participe la târguri tematice, fie în țară sau în străinătate. Determinarea și perseverența cu siguranță îl vor purta pe culmile cele mai înalte ale creației și, după cum bine știm, „visele devin realitate”!

Roxana Gabor Tănase

Articolul O îndeletnicire inedită: Sculptura în corn de cerb apare prima dată în Ecoul muntilor.

Sub semnul luminii, care deschide ferestre către trecut, către celălalt, dar mai ales către Dumnezeu, s-au desfășurat și activitățile din ultimele două zile, la Farcașa – puse, în mod inspirat, sub titlul ,,Dumnezeu și Patriaˮ. Contextul este împlinirea a 250 de ani de la construirea Bisericii de lemn ,,Sfânta Paraschivaˮ, de pe Farcașa, biserică-soră cu cele de la Broșteni, Galu și Răpciuni (Neamț), păstrătoare a arhitecturii în stil transilvănean, dar și a unor prețioase obiecte de cult, cu teme iconografice deosebite (Încoronarea Maicii Domnului, Sfânta Parascheva), o strană arhierească și o masă din pridvor, cu inscripții le donatorilor – atestări incontestabile ale vechimii.

Prețiosul dar pe care trecutul îl face prezentului este – dincolo de obiecte (care atestă și continuitatea viețuirii, dar și credinței în acest spațiu), conștiința că timpul este limitat, că omul are o durată, dar că efemeritatea sa se transformă în eternitate atunci când face faptele credinței. Credința este sentimentul care i-a animat pe toți românii implicați în cel de-al Doilea Război Mondial (acum eroii noștri), evocați în Simpozionul organizat în 13 iunie, la Biserica ,,Sfântul Nicolaeˮ, Farcașa, unde invitații preotului-paroh Cătălin-Constantin Coșulă, profesori universitari și cadre militare în retragere au punctat o serie de evenimente controversate din istoria neamului, tocmai în ideea de a pune în lumină condițiile grele în care se iau deciziile, dar și pentru a transmite că, mereu, dincolo de context, istoria alege răul cel mai mic și că viața în sine are cea mai mare valoare, în timp de război, ca și în timp de pace.

Conferințele – ale căror titluri sunt semnificative pentru cultul eroilor mărturisit cu acest prilej (,,România în al Doilea Război Mondial. De la Stalingrad la Bătălia Moldovei- 1942-1044ˮ, ,,Aportul și jertfa de sânge a Aviației Regale Române în Campania din Estˮ, ,,Cultul eroilor și scrierea Istoriei naționaleˮ, ,,Râul, ramul, neamul – într-un singur nume – Bistrițaˮ, ,,Valea Bistriței – oameni locuri, lăcașuri sfinteˮ), au fost intermediate de interpretări artistice – cântece și poezie, ale artiștilor din comunitate, ceea ce a amplificat dimensiunea emoțională a momentului, toți participanții simțind o tristețe egală cu aceea a eroului anonim, mort aiurea și fără loc, a cărui bocet a fost reprodus prin versurile: ,,Mândră, mormânțelul meu/ E semnat de Dumnezeu.ˮ

Dacă datoria istoricului este să vorbească și atunci când nu este întrebat, fiind singurul care are o viziune organică asupra evenimentelor, datoria noastră – a celor de azi, este și să cunoaștem întâmplările, și să învățăm – pe cât posibil, din trecut.

Un astfel de prilej, de rememorare a trecutului, ni l-a oferit și ziua de 14 iunie, care a consemnat, după Sfânta Liturghie Arhierească, oficiată de către I. P. S. Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, la parohia Farcașa, un al doilea eveniment, comunitar, dar și religios, marcând inaugurarea Centrului Comemorativ din fața Primăriei Farcașa, prin dezvelirea busturilor celor trei personalități – părintele Petroniu Tănase, scriitorul Ion Creangă și generalul Gheorghe Manoliu. ,,Semne de piatră, luminători în zile bune, povățuitori, în zile greleˮ, așa cum s-a menționat într-unul dintre discursurile susținute, cele trei personalități omagiate în cadrul monumentului ridicat în cinstea eroilor neamului, adună trei dimensiuni esențiale ale existenței umane – religia, cultura, patriotismul, reamintesc că fiecare contribuție la istoria neamului, dacă e făcută din dragoste, valorează inestimabil peste timp, sunt valoroși pentru identitatea locului – atât separat, într-un context anume, dar mai ales împreună, pentru că ne dau imaginea întregului unui popor.

Ceremonialul militar din final – defilarea gărzii de onoare a Batalionului 17 V.M ,,Dragoș Vodăˮ din garnizoana Vatra Dornei, în acorduri militare, a transformat, pentru o clipă, centrul Comunei Farcașa într-un adevărat axis mundi, ne-a livrat, nou, celor prezenți, sentimentul de eternitate, impresia că participăm la un moment a cărui frumusețe cu greu va fi uitată.

Ecaterina Carază

Articolul Lumină din lumină… la Farcașa apare prima dată în Ecoul muntilor.

Generalul de aviație Ioan- Aurel Stanciu  s-a referit în discursul său la aportul și jertfa de sânge a Aviației Române Regale în campania din est, unde Româna a participat cu 250 de avioane de vânătoare și a obținut 2000 de victorii.

Preotul Cătălin Coșulă a vorbit despre migrația transilvănenilor la Farcașa și în comunele limitrofe. Din cauza deznaționalizării, familii întregi, mai ales din zona Bârgaielor, s-au așezat la Farcașa, spre îngrijorarea austriecilor,  aducând cu ei nume de familie și modele de biserici din lemn. Și pentru că în Farcașa minunata biserică de lemn ”Sfânta Parascheva” împlinește 250 de ani de la zidire, ne-au fost prezentate icoanele unice cu botezul Domnului, încoronarea Maicii Domnului și o strană arhierească din 1774. Icoana Sfintei Parascheva este pictată într-un peisaj autohton, având în fundal o altă biserică, ce dăinuia de pe vremea lui Bogdan și a lui Dragoș.

Academicianul prof. dr. Gheorghe Cliveti, directorul Institutului de Istorie ”A. D. Xenopol”  filiala Iași a  Academiei Române ne-a vorbit despre cultul eroilor și scrierea istoriei naționale. S- a referit la martirajul românesc, atroce în comparație cu alte țări, la imnul național, care este tot despre eroi, la domnitori patrioți și apărători de țară. Întoarcerea în timp mi-a revelat cât de vie este istoria, prin faptele de vitejie care s-au petrecut  de-a lungul timpului. Eroii au fost cele mai altruiste ființe, au participat la consolidarea identității naționale și tradiționale. Pe unii nici nu-i vom ști niciodată. Recursul de azi la memorie a fost și pentru anonimii care au avut  ”gesturi fondatoare de viață” (acad. Gheorghe Cliveti). Academicianul Gherghe Cliveti este de părere că ar trebui să existe mai multe străzi în România cu nume de eroi. Părintele Cătălin Coșulă a spus pe bună dreptate că a  fost o ”întâlnire fascinantă ”, care a fost întregită prin momente artistice de excepție: tânărul teolog Dimitrie Coșulă a cântat, Maria Gherasim, prof. Vasile Găină și nepoata sa Melisa Apalaghiței au recitat. Un grup folk alcătuit din elevele Gabriela Coșulă și Alexandra Popa  a interpretat ”Rănitul dintre linii” a cantautorului Mircea Bodolan.

Acum știu ce este patria: istorie, eroi, voința lui Dumnezeu și neuitare. Și lista poate continua. Mulțumesc  zilei de azi, 14 iunie, 2024 și tuturor celor implicați  într-un demers spiritual de pus pe suflet ( și pe rană ).

Iolanda Lupescu

Articolul DUMNEZEU ȘI PATRIA apare prima dată în Ecoul muntilor.

Evenimentul la care facem referire s-a desfăşurat sâmbătă, 25.05.2024, în mica localitate de pe cursul mijlociu al Bistriţei, Farcaşa, şi s-a transformat într-o manifestare sportivă  cu mare impact în rândul practicanţilor acestui tip de arte marţiale şi nu numai.

Organizator a fost Sebastian Petrescu, în calitate de Branch-chief Romania FSAMMAKENSHINKAN, în parteneriat cu Consiliul Local şi Primăria Farcaşa.

Din punct de vedere al participării, a fost o amplă desfăşurare de forţe, la start adunându-se 15 cluburi sportive şi 173 de sportivi din Neamţ, cât şi din alte judeţe precum Bacău, Suceava şi Vaslui sau municipiul Bucureşti, având posibilitatea să îşi arate abilităţile sportive pe regulamente de submisie, KNOCKDOWN, FSAMMAKENSHINKAN şi WFCKickboxing.

O surpriză plăcută a venit din partea şcolii SNPAP Târgu Ocna, care a participat cu o delegaţie de doi inspectori şi 20 de elevi, care au încântat atât privirile copiilor, a părinţilor, cât şi ale instructorilor, demonstrând prin profesionalismul lor, importanţa practicării artelor marţiale.

Organizatorii ţin să mulţumească sportivilor, părinţilor, instructorilor, inspectorului de poliţie penitenciară Ciobanu Nicolae şi agent şef de poliţie penitenciară Alex Panait, ambii profesori de autoaparare a Catedrei de Instrucţia Tragerii si Pregatire Fizica, pentru tot sprijinul acordat.

„Sensei mereu în slujba copiilor!”, a încheiat în stilul specific Sebastian Petrescu, interlocutorul nostru şi sufletul manifestării. Succes instructorilor sportivi care dezvăluie tainele artelor marţiale şi în satele de pe Valea Muntelui, fiind prezenţi şi la Farcaşa, Ceahlău şi Grinţieş.

Articolul „Romanian Cup FSA Kenshinkan Valea Bistriţei” la Farcaşa apare prima dată în Ecoul muntilor.