S-a născut în anul 1929, în comuna Ceahlău (Neamţ), într-o familie de oameni credincioşi, primind o aleasă educaţie creştinească. În anul 1944 a intrat în obştea Mănăstirii Agapia, având ca maică duhovnicească pe monahia Haritina Gavril. În anul 1952 a primit tunderea în cinul monahal, după care a urmat Seminarul Monahal şi Facultatea de Teologie.

În anul 1960, a fost numită stareţă a Mănăstirii Agapia, pe care, împreună cu Agapia Veche le povăţuieşte cu multă înţelepciune timp de 32 de ani, mărind numărul călugăriţelor şi surorilor, de la 300 la peste 500 de suflete.

În toţi aceşti ani, monahia Eustohia a îmbinat cu multă înţelepciune râvna Mariei cu osteneala Martei, adică sfintele slujbe şi viaţa duhovnicească, cu buna chivernisire a celor materiale, căutând să împace pe toţi şi să slăvească neîncetat pe Dumnezeu.

În timpul stăreției sale toate cele trei biserici ale mănăstirii au fost în­noite, pictura lui Grigorescu a fost restaurată, la biserica de la Bogoslov s-a realizat pictură nouă, gos­podăria bine chivernisită, s-a montat în­călzire centrală în toată mă­năstirea și s-a organizat mu­zeul mănăstiresc şi a casei memoriale Vlahuţă. A supravegheat în permanență ate­lierele mănăstireşti. Maica Eustochia era nelip­sită de la biserică. Spu­nea Crezul, Rugăciunea Domnească, în duminici citea Ca­zania şi-n sărbători Sinaxarul. Călugărițele tinere şi su­rorile începătoare îi făceau metanie mare, iar cele mai în vârstă, cuvenita închină­ciune. Din zori şi până noap­tea târziu, stareța Eustochia ostenea prin tot cuprinsul mănăstirii. Iubea şi Agapia-Veche, ridicând acolo o bise­rică nouă, împodobită ulte­rior cu pictură de ucenica sa, stareța de acum a Agapiei, Olimpiada Chiriac.

În vremea stăreţiei maicii Eustochia, Mănăstirea Agapia a fost vizitată de Patri­arhul Ierusalimului Diodor I (1982), Patriarhul Moscovei şi a Întregii Rusii, Pimen (1983), Patriarhul Dimitrios I al Constantinopolului (1987) şi alţi mulţi ierarhi din toate Bisericile Ortodo­xe. Tuturor le-a fost gazdă ospitalieră. Delegaţiile au vizitat nu doar biserica cu picturile lui Grigorescu, ci şi biblioteca cu numeroase cărţi vechi şi rare, precum şi atelierele de broderie şi co­voare, muzeul mănăstirii şi situl mănăstiresc păstrat cu atâta grijă din vremuri de demult până astăzi.

Mai mult decât orice, stareţa Eustochia a iubit mănăstirea şi pe multele ei ostenitoare. În vremurile acelea în care Biserica era umilită şi marginalizată de cei aflaţi vremelnic la con­ducerea ţării, maica Eustochia a avut demnitatea de a-i înfrunta şi de a se lupta pentru drepturile mănăs­tirii şi a călugăriţelor ei. Se vorbeşte încă prin părţile lo­cului despre momentul în care stareţa i-a interzis Ele­nei Ceauşescu să intre în Sfântul Altar. Pentru aceas­ta era cât pe ce să închidă mănăstirea. Dar maica Eustochia a biruit şi în mo­mentele acelea.

Fiind suferindă, i-a rânduit Dumnezeu să se săvârşească din această viaţă tot în ascultare. Căci, fiind chemată la Patriarhie, şi-a dat acolo obştescul sfârşit, la data de 17 februarie 1992, încredinţându-şi sufletul în mâinile Mirelui Hristos, ca o fiică a nemuritoarei ascultări, fiind plânsă de obştea întregii Mănăstiri Agapia. Sluj­ba de înmormântare a fost ofi­ciată de Înaltpreasfinţitul Mi­tropolit Daniel, actualul patriarh, înconjurat de un sobor de preoţi.

Pr. Anisiea Gheorghiță

Articolul MONAHIA EUSTOCHIA CIUCANU, STAREȚA DEMNĂ ȘI ÎNȚELEAPTĂ A MĂNĂSTIRII AGAPIA apare prima dată în Ecoul muntilor.