E: Bună! Cu mare  drag, este o plăcere! Mă simt foarte bine. Mă bucur că am reprezentat România la un simpozion internațional! Am reprezentat cu cinste România, alături de două formații, din Oaș și Maramureș la o întâlnire culturală de nivel european.

A:  Povestește-ne puțin despre cum a început aventura ta artistică.

E: Am început să cânt cu maicile de la Petru Vodă când eram mică. Acolo m-am născut și mereu mergeam la slujbă. Învățasem răspunsurile de la strană. Apoi, prin clasa a 6-a am mers la un concurs, nici nu am rămas la premiere, mă interesa doar să-mi depășesc emoțiile. După vreo săptămână am primit acasă două premii, spre surprinderea mea. Atunci am prins curaj și am căutat profesori de canto în apropiere. După câteva încercări eșuate, am renunțat. Să nu crezi că lumea muzicii este numai lapte și miere… Practic, activitatea mea muzicală începe la sfârșitul clasei a 8-a când profesoara de matematică, doamna Dumitrina Erhan m-a înscris, cadou de 1 Iunie, la un concurs de muzică.  Cântărețul și profesorul Laurențiu Marian era președintele juriului, m-a premiat  și m-a anunțat că peste câteva luni mă așteaptă la Şcoala Populară de Artă. Nu m-am dus, am crezut că o fi uitat. Dar m-a sunat peste câteva luni  să-mi spună să mă înscriu numaidecât. Iar acum am ajuns să absolv această școală de frunte, a Centrului Județean pentru Cultură și Arte-„Carmen Saeculare”. Din această poziție au mai aflat unii și alții despre mine. Eu nu am nici TikTok, nici pagină de YouTube.

A:  Pe ce scene ai cântat?  În ce oraș a avut loc spectacolul din Paris?

E: O acustică specială am descoperit in Catedrala Ortodoxă din Paris, dar și în biserica din Serbia a Sf. Nicolae Velimirovici. De asemenea, la Nice, am avut șansa de a cânta fără microfon, într-o sală construită de un român foarte bogat din familia Negresco. Pe 15 februarie am cântat  la Facultatea “Paris-Est-Creteil-Val-de-Marne” și la Teatrul Antoine Watteau-Nogent-sur-Marne.

A: Care  a fost reacția publicului francez? Ai simțit o diferență față de publicul din România?

E: Publicul francez a fost adorabil, impresionat de cobza mea veche  și de faptul că, spre deosebire de formațiile anterioare, cu peste 20 de membri, eu am fost singură cu instrumental  meu, dar i-am ridicat de pe scaun… Mulți mi-au cerut cobza să o atingă, să se pozeze cu ea. La piesele de joc, publicul a urcat pe scenă și a jucat în jurul meu.

A : Dar ce fel de instrument este cobza ?

E: Cobza este un instrument care reprezintă dorul și Jalea. În Borca, acum un secol, erau doi cobzari și o cobzăriță. Cobza este un instrument magic, se spune că alungă duhurile rele, de aceea după miezul nopții are o putere aparte. Cobza m-a atras după ce am stăpânit chitara. Am cântat pentru o doamnă din Olanda, iar ea m-a răsplătit cu 300 de euro. Am mai pus 200 de euro și am cumpărat cobza din Chișinău. Am găsit un profesor la Iași, părintele diacon Ciprian Rus, dirijorul grupului ”Chivotul”, membru al trupei ”Vechi și nou”. După două lecții de cobză, am luat deja un premiu I. E foarte greu de cântat la cobză. Mă acompaniez la cobza când cânt doine și balade… chiar și cântece de joc.

A: Cum te-ai pregătit pentru momentul  Paris? Ai avut emoții? Cum le -ai gestionat?

E: Am avut emoții, am repetat pe scenă cu un domn care nu știa engleză, aveam și un clip cu poze de pe Valea Bistriței, am prezentat câte un cântec de leagăn, de nuntă și de înmormântare, nu a fost ușor… La Simpozionul Internațional am popularizat un cântec aflat în Sabasa despre dragostea unor tineri, înțeleasă doar de regele Carol I, ceea ce li s-a părut fenomenal. Era o scriitoare venită din America, Alta Ifland, care citise despre Principesa Ileana devenită monahia Alexandra.

A: Ce ai învățat din această experiență?

E.: Că românu-i  locul 1. Suntem atât de bogați, cultura și spiritualitatea românească nu are egal.

A: Ce mesaj ai pentru tinerii care visează să cânte pe scene internaționale?

E: Să cânte  mereu pentru ei , pentru cei dragi, sincer, fără adaosuri, fără complexe. Am ascultat-o pe Angela Gheorghiu și mi-a plăcut sinceritatea ei dură.

A: Mulțumim încă o dată! Unde te pot urmări cei care vor să afle mai multe despre tine?

E: Am o pagină de Facebook și 50 de videoclipuri pe YouTube, sper ca, peste câțiva ani, pe scena marilor săli de spectacol…

Ana Bezim, clasa a IX-a A,

Liceul ”Mihail Sadoveanu” Borca

Articolul Eugenia Petrea – confesiuni artistice apare prima dată în Ecoul muntilor.

În seara de 12 decembrie, 2024, biserica ”Sf. Spiridon” din Sabasa a îmbrăcat straie de sărbătoare. Protopopiatul Ceahlău a propus organizarea unui concert de colinde, la care să participe preoți și enoriași de pe Valea Bistriței. Costumele populare pe care le-au îmbrăcat invitații au fost pe cât de vechi și de unice, pe atât de elegante .Ne-am dus cu gândul la vremuri de demult, când bunicii și străbunicii noștri umpleau bisericile la zi de sărbătoare , fălindu-se cu costumele lor lucrate în casă sau la șezători. Preotul paroh Mihai Ifrim a spus în cuvântul de deschidere că prin colinde, Hristos se naște în suflet. Orice cântare din postul Crăciunului este un strigăt după mântuire, exprimă dorul nespus după Dumnezeu.

Părintele Mihai Ifrim și-a cerut scuze anticipat pentru eventualele derapaje din cântările invitaților. Teama părintelui a fost repede spulberată. Copiii claselor  I-IV dirijați de prof. pentru învățământ primar Nicoleta Ciubotă, prezentatoarea programului artistic, corul Liceului ”Mihail Sadoveanu”, ”Allegria”, al cadrelor didactice, ”Hartonia” și al parohiei Dreptu, toate dirijate de prof. Teodora Harton, într-un tur de forță și de energie, corul ”Codrii Stânișoarei” dirijat de prof. Marcela Bondar ne-au făcut să lăcrimăm. Nu neapărat muzica, într-o armonie aproape de desăvârșire, ci cuvintele transmise ne-au emoționat , le-am simțit mesajul și patosul din interpretare. Tânăra Eugenia Petrea a cântat o colindă, cu sensibilitate și dramatism , acompaniindu-se la chitară . Corul preoților de pe Valea  Muntelui, dirijat de preotul de la  parohia Boboteni și având ca solist vocal pe preotul de la parohia Chirițeni a impresionat prin rigoare și sobrietate. La sfârșitul spectacolului, corul parohiei Sabasa, dirijat de cantorul Narcis Bostan , ne-a încântat cu recitalul său. Preotul consilier de la Mitropolia Iașilor ne-a dat tonul nouă, spectatorilor și am cântat ” O, ce veste minunată  ! ”. Fără repetiție, la unison, cântarea a fost minunată, pentru că am cântat-o și cu sufletul.

Colindele creștin ortodoxe ilustrează aspecte din viața Mântuitorului pe pământ. Unele vorbesc despre bucuria nașterii Domnului Iisus Hristos, altele despre evenimente triste, care potrivit Bibliei s-au derulat după nașterea lui Iisus, cum ar fi uciderea celor 14000 de prunci de către regele Irod. Preoții vorbesc despre un caracter apostolic al colindelor, cetele de colindători devenind propovăduitoare ale sfintelor scripturi . Potrivit lingviștilor, cea mai veche formulă întâlnită în colinde este refrenul ”Lerui, Ler”, care ar fi forma evreiască a cuvântului ”aleluia”. Cuvântul colind provine din latinescul  ”Calendae Januarii”, denumire pe care o aveau sărbătorile păgâne din preajma Anului Nou, atunci când se făceau urările de belșug pentru  anul ce avea să vină. Tot atunci se împărțeau și daruri celor care colindau, obiceiul fiind întâlnit și astăzi. La sfârșitul concertului de colinde de la parohia Sabasa, oaspeții au fost invitați la casa de prăznuire, unde au fost răsplătiți cu daruri și cu vorbe bune.

Foto: Atelierele Buzdugăneşti, FB

https://www.facebook.com/share/p/1DiYVrQiM4/

                                              Iolanda Lupescu

Articolul Cronica unui concert de colinde apare prima dată în Ecoul muntilor.

Este foarte ușor de căzut în derizoriu, acum când piața muzicală este invadată de nulități care-și găsesc repede lăudători. Ea este convinsă că un cântăreț de muzică populară trebuie să facă educație, să impună un repertoriu  care să fie cartea de identitate a locului. Noi vom dăinui ca neam prin aceste comori muzicale transmise din generație în generație.Cântecul popular rămâne în istorie, de aceea trebuie transmis cât mai fidel și mai curat. Eugenia Petrea a locuit lângă mănăstirea Petru Vodă, primele cântări ale ei fiind cele bisericești. Mi-o imaginez foarte mică, dând răspunsurile la strană. Apoi mama (prof. Cristina Petrea, etnolog) și bunicul i-au fost primii profesori. În clasa a VI-a făcea naveta la Târgu Neamț, unde studia canto cu prof. Ionela Brănișteanu. Primul spectacol la care a participat a fost la Festivalul de Datini și Obiceiuri de la Broșteni. Avea 12 ani. Au urmat cursurile de canto și pian cu prof. Marcela Bondar, cursurile de chitară cu prof. Cătălin Popovici .În prezent este elevă la Școala Populară de Artă la Piatra Neamț, având ca îndrumător pe prof. Laurențiu  Marian. A  avut apariții televizate la TELE M Iași, TVR Internațional, LIFE Tv, Favorit TV, Etno, Inedit TV.

Este prezentatoarea emisiunii ”De prin vatra satului”, unde a făcut cunoscute cântărețe din zonă, dar vorbește și despre datini și obiceiuri. A fost invitată în Franța, unde a cântat în bisericile românești, dar a participat și la două evenimente diplomatice  cu ocazia împlinirii  a 30 de ani de când România este membră a Organizației Internaționale a Francofoniei. De 1 Decembrie este invitată din nou în Franța. Eugenia Petrea a obținut numeroase premii la concursurile la care a participat. Câteva dintre ele sunt: Trofeul juriului la Festivalul Internațional Tezaur Valah; Trofeul secțiunii și premiul I la Festivalul ”Nae Rotaru”; Premiul I la Festivalul transfrontalier ”Suflet Românesc” din Făgăraș, pentru cântec și recitare; Premiul I la folk la Festivalul Haiducilor din Grințieș. Succesul ei se datorează și locului în care trăiește și pe care-l reprezintă, credinței, iubirii pentru folclor și pentru publicul pentru care cântă. Cântecul Eugeniei este semnul concret al trecerii ei pe aceste meleaguri.

Iolanda LUPESCU

Articolul Portret de tânăr artist: EUGENIA PETREA apare prima dată în Ecoul muntilor.