S-a născut la 14 decembrie 1971 şi astăzi este locuitor al satului Livezi din comuna Mihăileni, județul Harghita. În anul 2008 a devenit  absolvent cu diplomă de licenţă al Facultăţii de Drept „Simion Bărnuţiu” din cadrul Universităţii „Lucian Blaga” Sibiu, studii de lungă durată. În cadrul acelleaşi universităţi, în anul 2009, a absolvit cursul de studii postuniversitare secţiunea „comunicare şi relaţii publice”.

Este poliţist pensionar în urma unei activități prolifice, îndeplinind mai multe funcţii. În perioada martie 2018 – octombrie 2019 este Șeful Poliției Orașului Bălan. În perioada octombrie 2019 – octombrie 2020, a fost Șeful Centrului de Reținere și Arestare Preventivă, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean Harghita. În perioada octombrie 2020 – decembrie 2021, a fost Șeful Poliției Orașului Vlăhiţa. În perioada aprilie 2006 – decembrie 2021 a fost purtător de cuvânt/ofițer de presă al Inspectoratului de Poliție Județean Harghita.

A făcut parte, un mandat, din conducerea Forumului Civic al Românilor din Harghita, Covasna și Mureș Şi din primul Consiliu Teritorial Harghita al Corpului Naţional al Poliţiştilor şi a parcurs etapa cea mai grea şi în ceea ce priveşte formarea primului sindicat din istoria Poliţiei Române, fiind ales şi în primul Birou Teritorial Harghita al Sindicatului Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din M.A.I.

Începând cu anul 2000 este membru în Asociațiunea ASTRA, în prezent vicepreședinte al Despărțământului Covasna – Harghita al ASTRA (Asociațiunea Transilvană pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român), una dintre cele mai vechi şi de prestigiu societăţi de cultură din spaţiul românesc.

Membru în Asociația Cenaclului Literar „BUNA VESTIRE” din Miercurea Ciuc, începând cu anul 1995 până în prezent. Începând cu anul 2023 și până în prezent este membru al Redacției „CADRAN – JURNALUL MUREȘAN” din Târgu Mureș. Din anul 2006 este colaborator la revista „POLIȚIA ROMÂNĂ Inspectoratului General al Poliției Române și la revista „PENTRU PATRIE” a Ministerului Afacerilor Interne.

Consideră că are abilităţi de comunicare foarte bune obţinute în largul spectru de activităţi desfăşurate anterior dobândirii calităţii de poliţist, dar şi pe parcursul carierei profesionale, cu accent pe cei peste 15 ani de îndeplinire a atribuțiilor de purtător de cuvânt/ofițer de presă al Inspectoratului de Poliție Județean Harghita, dar și pe cei 3 ani și 9 luni cu funcții de conducere. Completăm că abilităţile de comunicare (dăruite de Dumnezeu) se datorează şi multiplelor activităţi culturale, unde funcţionează ca un adevărat factotoum: prezintă, cântă, recită, mereu bine pregătit, dar reuşind să improvizeze atunci când este cazul. Şi a fost de multe, multe ori. Uneori parcă îl auzeam pe Cristian Ţopescu: doct şi cu „stupcit la furcă”, vorba regretatului Ion Asavei. La cât mai multe asemenea, domnule Gigi Filip!

Daniel Dieaconu

Articolul Cine sunt redactorii noştri?! Scriitorul harghitean GHEORGHE FILIP apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vezi şi permisele se duc,

Tu rămâi singur, cuc, năuc,

Mai bine consumai năut,

De ce-ai băut, de ce-ai băut?

O, vino în al legii braţ,

Şi nu mai bea cu-atât nesaţ,

Aşa îl vei păstra mereu

Permisul tău, permisul tău.

Să fii şi înmatriculat,

Dar nu cu număr expirat

Căci numerele roşiori

Sunt de trei ori, doar de trei ori.

În trafic întâlneşti şi zmei,

Care se-aprind de sar scântei

La Pipirig, un bărbat

S-a … şicanat, s-a şicanat.

Şi-a mers să-i spună un cuvânt

C-o falcă-n cer şi-una-n pământ

Unui şofer ce speriat

Cred că de fric-a demarat

Şi l-a călcat încetişor

Pe un picior, pe un picior.

Şi la Taşca noi am găsit

Pe încă unul rătăcit:

Cu un coleg s-a tamponat,

Căci era beat, criţă de beat.

Aşa de tare-a ricoşat

Că într-o curte a intrat

Cu al lui Bachus trist stindard

Dar nu pe poartă, ci prin gard.

Şi o femeie, la Tarcău,

Conducea matoală rău,

Aşa că s-a izbit uşor

De un tractor, de un tractor.

Dar la Grinţieş am aflat

Unul şi mai turmentat

Care nici permis n-avea

Şi conducea … ce conducea…

Un Passat ce, fără sens,

A trecut pe contrasens

Şi-acolo s-a tamponat

De alt Passat, de alt Passat.

Târzii regrete sunt acum

Pentr-un bicăjean, pe drum,

Căruia-i spun, ca la-nceput:

De ce-ai băut, de ce-ai băut?

La final, eu vă doresc tuturor să fiţi feriţi până şi de cele mai mici necazuri şi neplăceri, iar

Dacă porniţi la drum, de drum bun s-aveţi parte!

Gheorghe FILIP

Articolul Pe drumuri, parafrazând poetic: „De ce nu-mi vii!” apare prima dată în Ecoul muntilor.

În literatura noastră, epigrama îşi are originea în folclor, mai ales în strigături:

Bine-i stă mândrii gătată              

Cu basmale de la şatră;

Dar mai bine i-ar şedea               

Dacă şi le-ar face ea.

În literatura română cultă amintim pe M. Costan, ce a scris un catren dedicat Mitropolitului Dosoftei, C. Bălăcescu (1800-1880), prinţul Antioh Cantemir, Al. Donici, Costache Negruzzi, Iancu Văcărescu. Anton Pann (1794-1854) poate fi considerat drept străbunicul epitafului românesc.

Epitaful unei muieri către bărbatul său:

Aici zace nevastă-mea                                            

Din bună norocire;                                          

Zace atât pentru a mea

Cât şi a ei liniştire.

În secolul trecut au mai scris epigrame şi Grigore Alexandrescu, Gh. Sion, Gh. Tăutu, Iacob Negruzzi, Al. Macedonschi etc. Unele au „supravieţuit” altele s-au perimat şi s-au pierdut în negura vremurilor. Adevărata renaştere a epigramei româneşti începe odată cu A.C. Cuza şi se continuă cu Radu D. Rosetti şi Cincinat Pavelescu. Am selectat câteva epigrame de la A.C. Cuza şi Păstorel Teodoreanu.

A.C. Cuza

Unui vândut                                                     

Că te vinzi nu-i de mirare                                

Breasla ta ruşine n-are.

M-am mirat însă cumplit                                                                       

Muşteriu că ţi-ai găsit.   

Unui profesor

Din răzeş ajuns profesor

Mare lucru-ar fi să fie

Dacă n-ar trata ştiinţa

Ca o simplă răzăşie.

Al. O. Teodoreanu

         Unui antialcoolic                                              

Oare nu-ţi mai aminteşti                                  

Vorba din bătrâni lăsată!

Din beţie te trezeşti,                                                                              

Din prostie, niciodată!  

Unei femei-avocat

Guraliva dulcinee

Pe bărbat l-a disperat.

Dac-ar fi numai femeie!…

Dar mai e şi avocat!

Ilie ALEXANDRU

Articolul Din istoria epigramei apare prima dată în Ecoul muntilor.