La patru ani de la moartea sa tragică, Cristian Vatamanu este alături de noi printr-un articol vechi şi-l comemorăm pe profesorul Vasile Ţăruş. Dumnezeu să-i ierte! Universitarul Florin Iordache (a fost alături de noi în Tabăra Catharsis) ne-a trimis un prim articol, la fel cum au făcut inginerul Virgil Savin din Ghindăuani, profesoara Lenuţa Alupei din Borca şi bibliotecara Georgiana Bucur şi au revenit alături de noi profesorii Ecaterina Carază şi Vasile Amariei.  Am adăugat un articol al profesorului de istorie Mihai Ungureanu de la Tulgheş, iar spre drumeţie ne îndeamnă Oana Ciucanu şi Mihai Panţiru. Portretul sportiv este dedicat lui Garrincha.

Rămânem credincioşi demersului nostru de revistă tipărită şi vom oferi mai puţine articole online. În ciuda greutăţilor cu care ne confruntăm în aceste vremuri, ne îndreptăm spre numărul necesar de abonaţi pentru a merge în al IV-lea an al Seriei a II-a. Mulţumim celor care au fost şi sunt alături de noi.

O bună şi folositoare lectură vă dorim!

Articolul Ecoul Munţilor la numărul 37! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Mă numesc Sebastian, am 14 ani și sunt elev la Școala Gimnazială ,,Constantin Panțiru” din comuna Grințieș. Particip la Proiectul „Catharsis – tabăra de jurnalism”, finanţat de Consiliul Judeţean Neamţ, implementat de Asociaţia Pro Grinţieş și organizată de domnul profesor Daniel Dieaconu, cu scopul de a ajuta copiii să-și îmbunătățească abilitățile de jurnalism, … iar eu mă numesc Andrei, am 14 ani și sunt elev la Școala Gimnazială ,,Iulia Hălăucescu”, din comuna Tarcău. Particip la Proiectul „Catharsis – tabăra de jurnalism”, finanţat de Consiliul Judeţean Neamţ, implementat de Asociaţia Pro Grinţieş și organizată de domnul profesor Daniel Dieaconu, cu scopul de a îmi îmbunătăți aptitudinile de a scrie articole de presă, și totodată, de a cunoaște persoane de la care pot învăța în acest domeniu.

Interviu cu domnul Virgil Cojocaru, bibliotecar metodist la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” Neamț: „Bibliotecile sunt laboratoare ale viitorului”.

Reporter: Domnule Cojocaru, aveți un parcurs profesional interesant, trecând de la un profil tehnic la o carieră în domeniul bibliotecilor. Cum ați descoperit această pasiune pentru bibliotecă și ce v-a determinat să rămâneți în acest domeniu?

Răspuns: Din întâmplare… am văzut într-un ziar local un anunț de concurs la bibliotecă, imediat după absolvirea facultății, și mi-am zis să încerc. Ulterior… am crezut că o să fie o chestie temporară, dar cum majoritatea întreprinderilor mecanice s-au cam desființat, am rămas în acest domeniu. Inițial, am fost atras de tehnologie, datorită studiilor mele la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” din Iași, însă lucrând la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” am descoperit frumusețea de a conecta oamenii cu informația și cultura. Ce m-a determinat să rămân a fost impactul pe care bibliotecile publice îl au în comunități – mai ales în zonele rurale, unde accesul la resurse este limitat. Am realizat că pot combina tehnologia cu misiunea bibliotecii pentru a face o diferență reală, iar asta m-a motivat să transform această activitate într-o carieră de lungă durată.

Reporter: Ce/Cine v-a îndrumat să ajungeți unde sunteți dvs. acum?

Răspuns: Drumul meu a fost influențat de mai multe persoane și experiențe. În primul rând, profesorii de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” m-au învățat rigoarea și gândirea analitică, care mi-au fost de mare ajutor. Apoi, colegii de la Biblioteca Județeană „G. T. Kirileanu” mi-au arătat ce înseamnă să fii pasionat de munca ta și să crezi în misiunea bibliotecii. Un vector important a fost atmosfera de colaborare din cadrul programului Biblionet, desfășurat în perioada 2009 – 2014, unde am întâlnit bibliotecari din toată țara și din străinătate, cei care m-au inspirat să gândesc în afara tiparelor și să văd biblioteca ca pe un spațiu al inovației.

Reporter: Ce v-a făcut să părăsiți meseria de inginer?

Răspuns: Acum cred că a fost mai mult decât…. o întâmplare, dar nu aș spune că am părăsit complet ingineria, ci mai degrabă că am găsit o modalitate de a o integra într-un domeniu care m-a atras mai mult. Cred că ingineria e foarte compatibilă cu meseria de bibliotecar, toate principiile din bibliotecă, regăsindu-se în așezarea cărților și volumelor într-o anumită ordine logică. Acest fapt face, teoretic și practic, diferența dintre o bibliotecă și un depozit de carte. Când am început să lucrez la bibliotecă, am descoperit o satisfacție pe care nu o găsisem în activitatea pur tehnică. Biblioteca mi-a oferit șansa de a interacționa cu oamenii, de a contribui la educație și cultură, chiar de a forma caractere, ceea ce mi s-a părut mai împlinitor. În plus, am realizat că pot folosi cunoștințele mele tehnice pentru a moderniza bibliotecile, ceea ce a făcut tranziția firească.

Reporter: Cum considerați că tehnologia modernă poate să atragă mai mulți cititori către bibliotecă?

Răspuns: Tehnologia este cheia pentru a face bibliotecile atractive, mai ales pentru tineri. Platformele digitale, cum ar fi bibliotecile online sau aplicațiile care permit accesul la e-book-uri, pot aduce colecțiile mai aproape de utilizatori. De asemenea, organizarea de ateliere de coding, cursuri de utilizare a software-urilor sau sesiuni de realitate virtuală și AI în bibliotecă pot atrage un public nou. În zona rurală, de exemplu, oferirea accesului gratuit la internet și calculatoare prin biblioteci poate fi un magnet pentru comunitate. Important este să combinăm tehnologia cu evenimente culturale care să creeze o experiență memorabilă.

Reporter: Domnule Cojocaru, ați fost, cu ceva timp în urmă, implicat în două proiecte internaționale de anvergură: INELI-Balkans și Cultural Management Academy. Să începem cu INELI-Balkans. Ce reprezintă acest proiect?

Virgil Cojocaru: INELI-Balkans – International Network of Emerging Library Innovators – a fost un proiect coordonat de Future Library Grecia și susținut de Fundația Bill & Melinda Gates. A reunit 35 de bibliotecari din 11 țări balcanice și s-a desfășurat într-un program de formare intensivă, mentorat și colaborare, în mai multe sesiuni desfășurate în țara gazdă. Scopul a fost să dezvoltăm servicii inovatoare în biblioteci și să construim o rețea regională de lideri în domeniu.

Reporter: Ce ați învățat din această experiență?

Virgil Cojocaru: Am învățat să gândesc biblioteca ca un spațiu de co-creație și incluziune. Am participat la sesiuni de design de servicii, licitații de idei, și am explorat modele de biblioteci care oferă servicii pentru agricultori, educație financiară, imprimare 3D pentru tineri sau sprijin în caz de dezastre. A fost o experiență care mi-a schimbat complet perspectiva asupra rolului bibliotecii în comunitate.

Reporter: Să trecem la Cultural Management Academy. Ce v-a atras la acest program? Ce teme s-au discutat în cadrul academiei?

Virgil Cojocaru: CMA a fost organizat de Goethe-Institut în parteneriat cu rețeaua EUNIC și diverse instituții culturale europene. Este un program de formare postuniversitară pentru manageri culturali, axat pe sustenabilitate, colaborare transnațională și inovație. Am participat la workshopuri în București, Salonic și la conferința internațională de la Sofia, unde am lucrat cu profesioniști din România, Bulgaria și Grecia. Am abordat subiecte precum continuitatea practicilor culturale, dezvoltarea publicului, accesibilitatea artei, drepturile de autor și utilizarea platformelor digitale. A fost o reflecție profundă asupra modului în care cultura poate fi sustenabilă și relevantă în contextul actual.

Reporter: Cum influențează aceste proiecte activitatea dumneavoastră la Biblioteca „G.T. Kirileanu”?

Virgil Cojocaru: Mă inspiră alături de colegi, să transformăm biblioteca într-un spațiu viu, conectat la nevoile comunității, de dezvoltare a unor servicii care să sprijine educația, incluziunea digitală și dialogul intercultural. De asemenea, îmi propun să implic mai ales adulții în proiecte creative și să construiesc parteneriate regionale și internaționale durabile. Să fim curajoși și deschiși la colaborare, să avem în vedere biblioteca nu ca pe un depozit de cărți, ci ca pe un laborator de idei. Viitorul aparține celor care îndrăznesc să inoveze și să creeze punți între oameni și cunoaștere.

Reporter: La nivel local ați fost managerul proiectului „Biblioteca Văii Muntelui” în 2017. Ne puteți povesti cum a luat naștere acest proiect și care au fost principalele sale obiective?

Răspuns: Proiectul „Biblioteca Văii Muntelui” a prins contur în 2017, cu sprijinul Consiliului Județean Neamț și al Bibliotecii Județene „G. T. Kirileanu”. Ideea a pornit din dorința de a revitaliza bibliotecile publice din zona rurală și montană a Văii Muntelui, care include comune și orașul Bicaz. Obiectivele principale au fost implicarea activă a bibliotecarilor în viața comunității și valorificarea patrimoniului cultural local – de la monumente ecleziastice la tradiții și legende. Ne-am propus să transformăm bibliotecile în centre dinamice, care să atragă nu doar elevi și profesori, ci și turiști, prin promovarea bogăției culturale a zonei. Proiectul a avut un succes real, reușind să pună în lumină potențialul turistic și cultural al regiunii.

Reporter: Un alt proiect important este „Biblioteci nemțene – memorie și cultură”. Ce rol joacă acest proiect în conservarea și promovarea patrimoniului cultural al județului Neamț?

Răspuns: „Biblioteci nemțene – memorie și cultură” este un proiect drag mie, inițiat tot cu sprijinul Consiliului Județean și al bibliotecii noastre. Scopul său este să aducă în prim-plan memoria culturală a județului Neamț, prin colaborarea cu bibliotecile publice și comunitățile locale. Ne-am concentrat pe digitizarea și promovarea resurselor culturale, dar și pe organizarea de activități care să implice activ comunitatea. Acest proiect nu doar conservă patrimoniul, ci îl face accesibil generațiilor noi, folosind mijloace moderne, cum ar fi platformele digitale. Este o punte între trecut și prezent, care ajută la păstrarea identității culturale nemțene.

Reporter: Ați participat la conferințe internaționale și vizite de studiu, în afara celor din cadrul programului Biblionet sau proiectele balcanice. Cum v-au influențat aceste experiențe activitatea de bibliotecar?

Răspuns: Participarea la programele de formare și vizitele de studiu din cadrul programului Biblionet, în perioada 2009 – 2014 și anume : Marea Britanie, Statele Unite ale Americii, Polonia mi-au deschis noi perspective, iar ulterior conferințele finale ale proiectelor balcanice, cum ar fi cea de la Atena m-au introdus în anumite comunități ale specialiștilor în domeniu, sau ale unor domenii conexe. Un exemplu ar fi Europeana Network Association (ENA) ce reprezintă o o comunitate puternică și democratică de experți, care lucrează în domeniul patrimoniului cultural digital. Astfel am avut ocazia să văd cum funcționează biblioteci din alte țări : Franța, Olanda, Austria, cum se integrează tehnologia în sfera patrimoniului cultural și cum se adaptează nevoilor comunităților. Din aceste experiențe am învățat cât de important este schimbul de bune practici între bibliotecari din diferite regiuni ce m-au inspirat în activitatea mea de îndrumare și coordonare metodologică la Neamț, fie că vorbim despre formarea profesională a bibliotecarilor, educația permanentă, mai ales a adulților, digitalizare sau despre organizarea de ateliere interactive folosind platforme on line și social – media.

Reporter: Cum vedeți viitorul bibliotecilor publice în era digitală, mai ales în contextul rural din județul Neamț?

Răspuns: Bibliotecile publice, în special cele din zonele rurale, trebuie să devină hub-uri de informare și educație, adaptate la era digitală. În județul Neamț, unde accesul la tehnologie poate fi limitat, bibliotecile pot juca un rol crucial în reducerea decalajului digital. Proiecte locale precum „Biblioteca Văii Muntelui” sau „Biblioteci nemțene” arată că bibliotecile pot fi mai mult decât spații pentru cărți – ele pot găzdui ateliere, expoziții sau evenimente culturale, integrând tehnologia pentru a atrage tinerii. Viitorul înseamnă colaborare între biblioteci, autorități și comunități, pentru a transforma aceste instituții în centre vii, relevante pentru secolul 21.

Reporter: Ce mesaj ați transmite colegilor bibliotecari ai bibliotecilor publice din județul Neamț ?

Răspuns: Să fie deschiși, creativi și să nu subestimeze impactul pe care îl pot avea în comunitate. Biblioteca nu este doar un loc unde se păstrează cărți, ci un spațiu unde se construiesc conexiuni, se promovează educația și se păstrează memoria culturală. Să folosească tehnologia, să se implice în proiecte și să asculte nevoile comunității – asta ii va face să descopere satisfacția profundă a acestei meserii.

Reporter: Există în prezent și/sau viitorul apropiat, astfel de proiecte ca cele de mai sus?

Răspuns : Anul trecut, am depus un proiect la Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP), ce a fost declarat câștigător anul acesta, prin care Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu a fost acreditată ERASMUS, pe componenta KA120/121 ADU – proiecte pentru mobilitate cursanților și a personalului din educația adulților, acreditarea fiind obținută pe o perioadă de trei ani, ce este finanțată din fonduri UE. De asemenea, am fost selectat la nivel național în echipa celor 20 de specialiști ai Băncii Mondiale (WB), ca și consultant pe partea de formare profesională a bibliotecarilor ce vor fi instruiți în cadrul programului PNRR – Transformare digitală: Scheme de finanțare pentru biblioteci pentru a deveni hub-uri de dezvoltare a competențelor digitale. Biblioteca Județeană G.T. Kirileanu și majoritatea bibliotecilor publice din județ fac deja parte dintr-un consorțiu, ce are în desfășurare un asemenea tip de proiect și anume : Dezvoltarea competențelor digitale de bază în cadrul bibliotecilor din județul Neamț.

Reporter: Cum reacționează colegii sau utilizatorii când află că ați jucat fotbal la nivel profesionist?

Răspuns: :)) De obicei, sunt surprinși și curioși! Mulți colegi și utilizatori ai bibliotecii nu se așteaptă ca un bibliotecar să aibă un trecut de fotbalist la acest nivel. Când se uită la mine și văd cum arăt acum, cu foarte multe kilograme în plus, prima impresie e aceea că nu mă cred. După ce le povestesc și le arăt câteva articole din presa vremii, se amuză. Încerc să folosesc această experiență pentru a-i inspira, povestindu-le cum sportul m-a învățat să lucrez în echipă și să fiu perseverent, calități utile și în bibliotecă.

Reporter : Cum vedeți… vă imaginați Biblioteca „G. T. Kirileanu” peste 20 ani?

Răspuns: Sincer… nu știu. A apărut o nouă provocare… inteligența artificială (AI). Dar… mi-aș dori ca peste 20 de ani să-mi imaginez Biblioteca „G. T. Kirileanu” ca pe un centru cultural și tehnologic de referință în regiune. Îmi imaginez un spațiu hibrid, unde rafturile cu cărți fizice coexistă cu o bibliotecă digitală avansată, accesibilă de oriunde. Cred că vom avea săli interactive, unde utilizatorii vor putea explora arhive digitale sau participa la evenimente virtuale cu autori din întreaga lume. Biblioteca va fi un loc unde comunitatea se întâlnește nu doar pentru a citi, ci și pentru a învăța, a crea și a colabora, indiferent de vârstă sau background.

Reporter : Cum ați lega metaforic fotbalul de lumea cărților, pentru a inspira copiii să citească?

Răspuns: Aș compara cititul cu un meci de fotbal: fiecare carte este ca o partidă, plină de emoții, strategii și momente neașteptate. Când citești, ești ca un jucător pe teren – explorezi, iei decizii, înveți să anticipezi și să (te) adaptezi. La fel cum în fotbal trebuie să te antrenezi pentru a deveni mai bun, cititul îți antrenează mintea și imaginația. Fiecare carte e o nouă competiție – intră pe teren și descoperă ce reușite poți marca cu ideile tale!

Reporter : Dacă ați putea aduce în bibliotecă orice autor/scriitor din istorie pentru o discuție, pe cine ați alege?

Răspuns: Aș alege să-l aduc pe Mihai Eminescu, cel ce a fost și bibliotecar o vreme.  Poeziile și proza lui au o profunzime care reflectă sufletul românesc, iar articolele sale jurnalistice arată o minte analitică, preocupată de societate. Mi-ar plăcea să discut cu el despre cum vedea el rolul culturii în unirea unei comunități și cum ar percepe bibliotecile moderne, cu tot amalgamul lor de tehnologie și tradiție. Ar fi o conversație fascinantă!

Au consemnat: Sebastian Curcă și Andrei Cojocariu

Articolul Lumea cărților: Interviu cu Virgil Cojocaru apare prima dată în Ecoul muntilor.

Procesul de creare era o aventură în sine. La nevoie decupam fotografii, dar de cele mai multe ori foloseam poze făcute de profesorul de istorie, pasionat de drumeții pe munți. Îmi amintesc cum își lua aparatul foto, performant pentru acea vreme, și surprindea de pe Ceahlău peisaje care îți tăiau respirația. Le aducea apoi la școală, iar noi le lipeam atent pe pagină și le xeroxam, pentru ca totul să arate cât mai bine. Alteori, încercam primele noastre „aranjări” pe calculatoarele noi venite, care acum par piese de muzeu.

Nu eram singur în această aventură. Alături de mine erau colegii mei, Oana și Andrei, cu care făceam echipă, și Magda, mereu entuziasmată și cu un calm doar al ei, care ne aducea echilibrul necesar atunci când lucram cu febrilitate. Împreună trăiam bucuria descoperirii și a creației, cu sentimentul că eram doar noi, creația noastră și timpul în care trăiam. Era un prezent plăcut, intens și aparent continuu.

Îmi amintesc cât de mult s-a muncit la prima pagină a revistei – structură care, în mare parte, s-a păstrat și astăzi. Motto-ul ales atunci, „… și Moldova nasc oameni” (Miron Costin), mi-a rămas mult timp întipărit în minte. L-am redescoperit mai târziu, în anii de Seminar, la Muzeul lui Mihail Sadoveanu de lângă Mănăstirea Neamț. Era scris mare, deasupra ușii dintre biroul scriitorului și camera de odihnă. Am simțit atunci o mândrie aparte – pentru că auzisem și interiorizasem aceste cuvinte încă din copilărie. Astăzi, încă le port cu mine, indiferent de controversele privind felul cum au fost scrise sau .

Mă bucur să văd cât de mult a evoluat această revistă și îl felicit pe inițiator pentru perpetuarea ei peste ani. Catharsis nu a fost niciodată doar o revistă – ci începutul unei călătorii, al unui spirit viu mereu prezent.

Dex-ul spune despre catharsis: „Purificare a spiritului cu ajutorul artei prin participare intensă la fenomenul artistic.”

Să fie oare acesta motto-ul meu în viață? Trăiesc oare acest catharsis în viața mea?

Sunt fericit că am trecut prin Teologie și că acum mă bucur de Artă. Sunt bucuros că am îmbrățișat multe lucruri noi și am întâlnit mulți oameni buni și maeștri răbdători și am reușit să ies din orice doctrină care mă împiedica să fiu eu însumi. Să trăiești în afara fricii este cel mai mare câștig. Fii tu, fii sincer, fii bun; ești extraordinar. Tu decizi, tu alegi. Tu ești sursa. Și nu uita, lumea este o reflexie a ta.

Corpul nostru este atât de ascultător, dar mintea il conduce cu gândurile ei. Depinde de noi, de dorința noastră si de nivelul nostru de înţelegere, cum vrem să fim. Așadar, cu toții putem trăi acest catharsis, fiecare în felul său – nu neapărat să luăm termenul ad literam, ci să-l trăim prin orice formă de creaţie care ne place, ne reprezintă și ne înalță spiritul. Cu alte cuvinte tu îți creezi tot ceea ce se întâmplă in viața ta. Ca sa răspund la întrebare, da, îl trăiesc in viața mea in mod continuu. Acest lucru mă face să sărbătoresc bucuria și reușita, oricât de mică ar fi si sa fiu recunoscător. Fie si o pagina xeroxata cu imagini decupate. (rade).

Ne trebuie constanță – exact ca și cum am repeta o piesă la teatru, o Arie dintr-un spectacol de operă sau o repetiţie la Căminul Cultural din Grinţieş pentru serbările de iarnă. Tot așa și cu gândurile noastre și cu ceea ce dorim să creăm pentru noi: prin repetare, răbdare și perseverență, ele se cristalizează și prind viață, la fel a fost si cu revista noastră. La mulţi ani, revista Catharsis!

Ştefan Linu

Articolul „Catharsis” – începuturile apare prima dată în Ecoul muntilor.

O bună şi folositoare lectură vă dorim şi sperăm să apreciaţi eforturile micilor jurnalişti crescuţi de „Ecoul Munţilor”!

Articolul Ecoul Munţilor nr. 34 – Ediţie specială apare prima dată în Ecoul muntilor.

• Premiul I – Racu Aylin-Petronela – „Pereții care vorbesc în culori” – Arta stradală între stigmat și revoluție vizuală
• Premiul II – Borsuc Casian – Cluburile turistice montane din România
• Premiul III – Anghel Alessia – „Arta funerară din cimitirul evreiesc Filantropia din București— o zonă culturală ignorată, dar cu valoare artistică, istorică și identitară remarcabilă.
• Premiul III – Staicu Ilinca – „Statul din păcate este poate cel mai prost administrator al patrimoniului istoric al Bucureștiului și al României în general.”   Remarcăm cu plăcere prezenţa între câştigători a lui Casian Borşuc, elev al Şcolii Gimnaziale din Grinţieş, redactor al revistei „Catharsis” şi colaborator al revistei „Ecoul Munţilor”.

Articolul Presa-n blugi – câştigătorii! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cu mândrie remarcăm faptul că mulţi dintre redactorii acestor reviste sunt şi contributori la „Ecoul Munţilor”!

Succes celor două reviste la etapa naţională a concursului!

Articolul Două reviste din munţii Neamţului s-au calificat la etapa naţională a Concursului de Reviste Şcolare şi Jurnalism apare prima dată în Ecoul muntilor.

Comitetul Director cuprinde membri din mai multe localităţi:  Cristina Marin (Bicaz-Chei), Elena Preda (Târgu-Neamţ), Paula Bondar şi Sebastian Luca (Broşteni), Iolanda Lupescu şi Vasile Amariei (Borca), Ecaterina Caraza şi Despina Gheorghiu (Farcaşa), Alexandru Andrieş (Poiana Teiului), Maya şi Alina Bicăjanu (Ceahlău), Ana Buştihan, Oana Ciucanu, Mihaela Petrache (Grinţieş), Costel Bondrea (Tulgheş), Constantin Curcă (Corbu), Daniel Botez,  Virgil Cojocaru, Valentin Bălănescu (Piatra-Neamţ), Gianina Croitoru (Pângăraţi), Ovidiu Stanciu (Suceava), Dana Stănăoe (Pipirig) etc.

Doamna Lăcrămioara Pop nu a putut fi prezentă, de puţin timp suferind o grea pierdere, soţul, Ştefan Pop. Ne-a trimis o poezie:

Prietenilor mei

(cu regret că nu mă simt în stare să fiu cu voi, azi, de Ziua Unirii)

Am învăţat de-acasă, din pruncie,

Că niciodată întristarea mea

Durere altora, să nu le fie

Ci, demnă, să-mi duc, molcom, “crucea mea”.

Acum, ar trebui, să fiu voioasă

Alături de voi, prieteni, sărbătorind Unirea;

Dar întristarea, iată, nu mă lasă

Şi umbre reci ‘mi-ntunecă privirea.

Dar, vă promit că-n scurtă vreme

Când sufletul nu-mi va mai fi mâhnit,

Când lacrimile-ncet, se vor mai cerne,

Zâmbi-voi iar, privind la răsărit.

Şi mă veţi auzi cântând din nou,

Ori poate-un vers ori două voi mai scrie…

Azi, încă-i rana proaspătă şi doare rău

Dar ştiu că-aici, nimic nu ţine-o veşnicie.

Vă fie ziua rodnică, frumoasă!

Din ea, să prindă viaţă, frumoase, amintiri,

Ecoul gândurilor bune, peste munţi, foşnească,

Iar ochii voştri limpezi, zâmbească mulţumiri.

Succes maxim!

Vă îmbrăţişează cu sufletul, Lăcrămioara Pop,

Tezaur Uman Viu, protejat UNESCO

Imnul României l-a intonat Alice Funigana, Imnul „Ecoul Munţilor” l-a cântat Grupul „Eu Cred” şi a recitat Ilie Alexandru.

Au cântat: Cristina Marin, Grupul „Muntenii Broştenilor”, Ionuţ Coşerariu, Cosmin Caia, David Ichim, Grupiul „Aripi de folk”, Matei Croitoru, Geanina Ciucanu şi alţi invitaţi.

Şi-au prezentat expoziţiile: caricatură – Ovidiu Stanciu şi fotografie – Sebastian Luca. Valentin Bălănescu, directorul „Mesagerul de Neamţ”, cel care a sprijinit apariţia volumului „Ţinutul Neamţului – 100 de picături de poveste şi istorie la Mesagerul de Neamţ” a oferit celor prezenţi câte o carte. Marius Coşerariu şi-a prezentat volumul de versuri „Am albit” şi a recitat câteva poeme închinate locurilor.

Hora Unirii s-a dansat în interior, dar şi afară, în ciuda ploii dese, de ianuarie.

Aşa cum s-a scris în „Actul de fundaţiune”, cenaclul îşi propune să răspândească cultura în comunităţile montane ale Neamţului şi nu numai. Următoarele întâlniri ale cenaclului vor fi la Bicaz şi apoi la Broşteni, cu proiecte şi invitaţi de seamă.

Mulţumim gazdei noastre, Mihaela Petrache (Chelariu) şi tuturor celor prezenţi.

*Cu o menţiune specială pentru Cosmin Caia, liceanul polispecializat, responsabil de sunet şi de această dată.

Articolul Ziua Unirii. Fondarea Cenaclului „Ecoul Munţilor” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Micii chitarişti din Broşteni

Chitariştii din Farcaşa

Cântece, costume populare, entuziasm!

Articolul Folkul și-a dat întânire la Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

Au fost aşteptaţi cu muzică folk de către grupul… „Ecoul Munţilor”!

Articolul Cu Ecoul Munților, cu TVR Iași la Școala Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

DĂM FOLK este mai mult decât un simplu eveniment muzical, el lăsând pe parcursul celor 9 ediții epuizate în cei 10 ani de existență a Asociației Culturale „Eu Cred” o amprentă profundă asupra participanților, dar și publicului din comunitățile implicate. Muzica folk, cu rădăcini adânc înfipte în tradițiile și valorile autentice, este un gen muzical bazat pe simplitate și sinceritate, iar Tabăra DĂM FOLK, tocmai asta și-a propus încă de la început și, credem noi, a și realizat, revitalizarea acestui gen muzical și aducerea lui mai aproape de generațiile noi. Astfel, publicul s-a putut bucura nu doar de artiștii consacrați( Adrian Bezna, Walter Ghicolescu, Andrei Păunescu, Emeric Imre. Cătălin Stepa, Corina și George Nica, Grupul „Lyra”, Ionuț Argint, Trupa , Grupul „Eu Cred”, T V A (Adrian Vascu, Dorin Andone, Vlady Cnejevici, Teo Boar), cât și de talente noi care bat puternic la porțile folkului (Ionuț Coșerariu, Cosmin Caia, Matei Mihăilă, Răzvan Tanislav, Camelia Ngy Mona, David și Matei Suciu, Nicola Alexa, Andreas Albert, David Ichim, Ștefania Bulache, Geanina Ciucanu, Maria Popovici, Alisa Funingănă), care și-au găsit curajul de a se prezenta în fața unui public receptiv și, uneori, destul de critic.

Impactul taberei DĂM FOLK este special, nu doar prin spectacolele propriu-zise, ci și prin faptul că a fost creat un sentiment puternic de apartenență la o  comunitate cu oameni frumoși care împărtășesc aceleași valori culturale, morale și spirituale.

Ultima pagină a acestei frumoase povești s-a derulat în seara de 22 august 2024, pe terasa LA LUCA  din satul Oanțu, comuna Pângărați, într-un cadru mirific, unde gazdele Izabela și Cristi- proprietarii locației, au oferit cu generozitate toată logistica necesară celor peste 60 de copii și părinți sosiți de peste tot unde s-a respirat folk (Bicazu-Ardelean, Roznov, Piatra-Neamț, Pângărați,  Tarcău, Bicaz, Hangu, Grințieș) și care au oferit un spectacol folk de zile mari. Tot atunci s-a făcut o adevărată „analiză” a evenimentelor derulate pe parcursul taberei, au fost oferite de organizatori acele antologii de cântece folk ( câte au mai rămas) și s-au tras concluzii.de asemenea, artistul fotograf/videograf Andrei Sebastian Bucalău  –  directorul Căminului Cultural Pângărați-Castel, a oferit o proiecție cu imagini și filme din spectacolele din timpul taberei, momentul fiind foarte bine primit, atât de copii, cât și de părinți și întreaga asistență. De altfel, întregul material foto/video al Taberei Dăm Folk a fost realizat de profesioniști în domeniu, respectiv Andrei Sebastian Bucalău și Alexandru Ichim, dar și de Ștefan Grasu- un alt tânăr pasionat de fotografie și folk.

A fost amintit și faptul că evenimentul organizat de Asociația Culturală „Eu Cred” (care a împlinit frumoasa vârstă de 10 ani) a fost finanțat de Consiliul Județean Neamț printr-un proiect public și sprijinit de Primăriile partenere Bicazu-Ardelean, Tașca, Pângărați, Hangu și Grințieș, aducându-se mulțumirile de rigoare binemeritate.

În concluzie, datorită complexității și diversității activităților derulate, Tabăra și Festivalul Național de Creație și Interpretare DĂM FOLK a reușit să creeze un sentiment puternic de comunitate, inspirându-i pe toți cei care-i trec pragul să se reconecteze la adevăratele valori autentice ale vieții.

Marius Mihai Coșerariu

Articolul DĂM FOLK 2024-ULTIMA PAGINĂ DINTR-O POVESTE CU OAMENI ȘI ARTIȘTI MICI ȘI MARI apare prima dată în Ecoul muntilor.