Ceahlăul și Higheșul

Interviu realizat de Daiana Şubea, clasa a VII-a şi Evelina Alexandroaia, clasa a VI-a în 2012

1. Date personale

Cum vă numiți?  Platon Dumitru.

Când și unde v-ați născut? În comuna Grințieş, sat Poiana, în aul 1935.

Unde locuiți? Ați mai avut și alte domicilii de durată? Nu am avut și alte domicilii.

1. Copilăria

Unde ați copilărit? Am copilărit  în satul Bradu.

Cu cine vă jucați? Mă jucam cu vreo 40 de copii: Busuioc Ion, Cioancă Emil, Curcă Ion și alții.

Care erau jocurile preferate? Făceam un fel de scrânceobe din nuiele de alun, apoi era un joc pe nume „untul”. Înfigeam un băț în pământ și trebuia să să-l nimerești de la distanță cu alt băț. Ne jucam cu cercurile de la butoaie, bătăi cu pietre, la scăldat.

Cât timp aveați pentru joacă? Ajutați părinții în gospodărie? Joaca era combinată cu munca. Ne jucam în timp ce păzeam animalele. Ajutam părinții în gospodărie. Dacă nu făceam treabă, mă băteau părinții. Tăiam lemne, le aduceam în casă, îngrijeam vitele.

Erați o familie numeroasă? Da. Am fost 5 copii în familie și părinții.

Părinții erau severi? Cum vă pedepseau când erați obraznici? Erau foarte severi. Ne trăgeau de urechi, cu nuiaua. Dacă nu dădeam „buna ziua” oamenilor, la școală eram pedepsit, eram pus pe coji de nucă.

Erați amenințați că „vine țiganul cu sacul”? Da. Părinții ne mai mințeau. Numai cei mai proști, mici, credeau.

• Școala

Ce studii aveți? Am 8 clase.

Unde ați învățat? La Școala din Grințieș și Bradu.

Ce învățători/ profesori ați avut? La I-IV am avut învățător pe Grințescu Ghiță. La V-VIII Panțiru Constantin, Borșuc Aftanase, Vadana Aurelia, Maftei Constantin, Țifui Ștefan, Florica Țifui.

Cum se comportau învățătorii? Erau severi? În clasa I dacă nu învățam ne punea peste bancă și un copil ne ținea de picioare și unul de cap și ne bătea cu bățul.

Cum vă predau? Dacă nu învățam, luam bătaie.

Ce activități extrașcolare desfășurați? Nu aveam așa ceva.

Aveați colegi de alte etnii? Nu aveam colegi de alte etnii. Erau doar ”țigani”.

Care erau materiile preferate?  Istoria, geografia, citirea.

1. Adolescență- Tinerețe

Care au fost primele îndeletniciri ? Se făceau jocuri. Se făcea clacă. După ce deșfăcam porumbul, dansam.

Care a fost prima iubire? Cum a debutat? Înainte de  armată am avut niște prietenii. După armată, când am venit aici în Grințieș, am avut o prietenie cu Mărioara Corduneanu, Maria lui Ierhan.

1. Căsătorie- familie

Când v-ați căsătorit? Ce preot v-a cununat? În 1961 – prima căsătorie cu Țepeș Maria, în 1973, a doua căsătorie cu Paraschiva Mitronici. M-am despărțit de prima soție din cauza nepotrivirii de caracter. Am mers la un prieten să-i repar ceva și acolo am întâlnit-o pe Paraschiva. Ne-a cununat părintele Ioan Ilie.

Cum a fost pețitul? Ne-am cunoscut, iar părinții au fost de acord. Am convins-o să vină la mine. Aveam pământ, casă, serviciu.

Unde ați făcut nunta? Ați avut vornic? Care era rolul lui? Am făcut nunta acasă în familie  cu prieteni. Nu am avut vornic, fiind o nuntă mai restrânsă.

Ați respectat ritualul? În ce consta el? Nu prea am respectat ritualul.  De la biserică am venit acasă și am făcut o masă festivă.

Povestiți-ne o întâmplare hazlie de la nuntă. La biserică nu găseam lumânări de cununie și am luat lumânări mici. Nașii au uitat de lumânări.

Ați avut mulți nași? Darul a fost bogat? În ce a constat? Nașul Ilie Ion și Platon Pedemonte. Nu am avut dar, doar unul semnificativ, un serviciu de masă.

Aveți copii? Nepoți? Vă împăcați cu socrii? Un copil, Dumitru Platon, are 27 de ani. Cu socrii aveam o relație excelentă, avem un nepoțel și o nepoțică.

Bunicii, mama, o mătușă și un unchi din Răpciuni, comuna Ceahlău

1. Armata – războiul

Ați făcut armata? Unde? Am făcut-o în Fetești – Ialomița, unitatea 3834 Fetești, artileria A, serv. 2 tun 4 batalionul 6. În anul 2, magazionerul regimentului.

La ce vârstă? La ce armă? Am plecat la 20 de ani și am venit la 23 de ani acasă.

Povestiți-ne o întâmplare remarcabilă din armată.  În anul întâi am fost la transmisiuni, colegul (leatul) meu s-a împușcat într-un picior, ceea ce m-a marcat, am fost la el cu toate că nu aveam voie, era contra regulamentului. Era un „țigan” care se prefăcea că e bolnav și nu poate fugi la alarmă, iar șeful ne punea să-l luăm în brațe. La o santinela a venit un câine turbat, dându-i cu arma, arma s-a rupt, iar câinele a murit. Deoarece s-a rupt arma a fost dus la închisoare, apoi împreună cu cei 150 de colegi a fost internat. Eram magazioner. S-a anunțat viscol, s-a anunțat viscol, am plecat după pâine în oraș cu căruța. Fiind viscol m-am întors și am lăsat pâinea, după aceea am mers cu mașina de luptă după altă pâine. În apropierea regimentului am rămas înzăpeziți și am stat mult în frig.

Erați căsătorit când ați plecat în armată?  Nu eram căsătorit.

La cât timp vă vedeați familia? În 3 ani am avut 2 concedii și o permisie.

Ați prins războiul? Da. Eram în clasa a III-a.

Combatant sau civil? Civil.

Unde v-ați refugiat? În pădure la 1 km de casă. Am stat trei săptămâni. Am luat și vitele cu noi, am mâncat brânză, lapte, mălai.

Ce v-a impresionat cel mai mult? La gura Pintecului am văzut o execuție de 35 de ruși împușcați de unguri. La întoarcere, casa am găsit-o goală, totul era distrus. A rămas doar clădirea. Ne-au luat toate bunurile. Imi pare rău că mi-a luat patifonul.

• Locuința – gospodărie

Din ce erau construite casele în general? Din lemn și cu lut.

Dar a dumneavoastră? Din lemn, tencuită cu lut și văruită.

Câte încăperi aveau? Aveam 3 încăperi și o bucătărie separată și alte anexe.

Cum arăta interiorul casei? Noi aveam mobilă făcută la Tulgheș. Pat de lemn, saltea din fân.

Ce alte acareturi mai aveați? Grajduri, beci, pivniță, șopru de lemne, fântână.

Aveați gospodărie mare? De mijloc.

Ce animale creșteați? Două vite, 10-12 oi, 2-3 porci, aproximativ 30 de păsări.

Ce meserie ați avut?  Eram responsabil cu mecanizarea. Eu mi-am ales meseria și mi-a plăcut.

Ce plante cultivați? Aveați grădină de zarzavat? Porumb, cartofi, varză, roșii, castraveți, mazăre, bob, fasole. Aveam gradina de zarzavat.

• Îmbrăcămintea

Ce îmbrăcăminte purtați? Dar încălțăminte? Purtam haine „nemțești” făcute în propria casă la inițiativa tatei, iar mama purta costum popular. Pantalonii erau bufanți, nemțești. Purtam opinci de piele de vită sau din cauciuc, obele din lână.

Cine le făcea? Din ce? Care era procedeul? Le făcea mama. Erau oameni care făceau opinci numiți opincari. Îmbrăcămintea era făcută din lână, cânepă și in. Cânepa se cultiva, se strângea, se punea la topit 21 de zile, apoi se melița și se pieptâna.

1. Alimentație

În ce consta hrana zilnică? Dar duminica și în sărbători? In ceea ce aveam în gospodărie: lapte brânză, ouă, pește, ciuperci. Aveam cuptor și la sărbători făceam pâine, cozonaci de sărbători.

Aveați o masă îndestulată? Era în funcție de perioadă și de gospodărie.

Ați prins perioada de foamete? Da, am prin în 1947.

Ce mâncați atunci? Cartofi fierți, fasole, fructe uscate (iarna) Unii oameni simțeau foametea foarte tare. Se ajutau între ei. Se măcina porumbul cu tot cu ciucalău ca să le ajungă făina.

1. Mari evenimente din viața omului

Cum se desfășura un botez? Era vreun ritual deosebit? Ritualul era același. Era un singur naș pentru toți copii dintr-o familie. Nașul era foarte respectat.

Vă amintiți vreo strigătură de nuntă? „Măi Mitică frumos ești, nu te-aș pupa să-mi plătești”.

Dar vreun bocet de înmormântare? Nu  prea erau  bocitoare. Se juca pe mormânt. „Aice-ți locul tău, nu cu mâna-n capul meu”.

Știți vreun descântec?  „Bulai, Bulai, unde-i unu să fie doi, rădăcina să se-n drepte, unde-i unu să fie șapte”.

1. Mari sărbători de peste an

Cum petreceați Paştele? Pe timpul comuniștilor nu aveam voie să zicem „Hristos a Înviat”. Posteam, mergeam la biserică. Făceam cozonaci, pască, miel, ouă roșii (le făceam cu coji de ceapă sau scoarță de arin, se încondeiau cu apă tare). Toată familia se strângea la masa de Paşti.

Dar sărbătorile de iarnă? Se mergea cu colindul, uratul, sorcova, ursul, capra, jienii, bujorii, steaua. Rar se dădeau bani. Se dădeau mere, nuci, cuburi de zahăr. Nu erau cadouri de la Moș Crăciun. Mesele de Anul Nou și Crăciun erau simbolizate de gogoși și sarmale.

Participați la obiceiurile tradiționale? Nu participam.

Cum petreceați hramul? Se adunau rudele și prietenii din alte sate, acasă.

Cu ce primeați oaspeții? Se făcea ciorbă, sarmale și pâine.

La hramul muntelui mergeați? Da, mergeau oamenii, dar în special la biserică.

Cum se desfășura? Erau festivități mai târziu.

Vă amintiți de vreun haiduc al zonei? Baltă, Gafița de la Ceahlău. Luau de la bogați și dădeau la săraci.

• Timp liber

 Cum petreceați timpul liber? Mergeam la film la cămin, citeam.

Erau hore? Dar baluri? Da. Se făceau la căminul cultural sau la anumite case.

Cine cânta? Cine avea talent. În general amatori. Se cânta din scripcă, bucium, fluier.

Dar scrânciobe? Erau scrânciobe în centrul comunei. Erau făcute de anumiți oameni gospodari.

• Viața politică și socială

Cu cine simpatizați înainte de război? Am auzit de la părinți că țărăniștii au stricat țara. Eu nu simpatizam cu nimeni.

Vă amintiți poezii politice sau sloganuri? „Noi vrem pace-n Balcani/ făr’ de  anglo-americani”.

Vă amintiți cum au ajuns la putere comuniștii? Comuniștii au ajuns la putere deoarece țara era ocupată de ruși.

V-au confiscat ceva? Da. Mi-a confiscat bicicleta.

Ați fost membru de partid? Da. Am plătit taxă. Am fost obligat.

Ați avut probleme cu Miliția, Securitatea? Niciodată nu am avut.

Cunoașteți pe cineva care a suferit de pe urma regimului? Părinții mei, i-au bănuit că ar avea legătură cu ungurii. Tata a fost închis la București pe nedrept o lună, două, a fost bătut și trimis acasă.

Când era mai bine, atunci sau acum? Era mai bine atunci că aveai un loc de muncă, ziua de mâine era asigurată.

V-ați bucurat când a căzut Ceaușescu? Da. Am sperat că se va  schimba în mai bine, va veni cineva care ne va da o libertate și un trai mai bun.

Vă amintiți primarii comunei? Da. Ichim, Bulai, Traicu Ștefan, Feraru Ion, Spătaru Dumitru, Borșuc Ștefania, Azoiței Filip, Alexandroaia Viorel.

• Perioada actuală

Cum vă descurcați cu noua tehnologie? Da. Apelăm la ea după posibilități. O acceptăm.

Când ați avut prima oară radio? Prin 1960.

Dar televizor? Cine a avut prima dată? Televizor  prin 1970. Romanescu Emanuel a avut primul televizor.

Știți care a fost prima bicicletă din comună? Prima bicicletă a avut-o Platon Emil. Făcută în Austria și Petre Ifrim.

Dar mașină? Sturdza, după război.

Cum vedeți viitorul localității? Foarte prost. Ar trebui în zona noastră să fie locuri de muncă, să se facă bazine de pescuit, fabrici de prelucrarea lemnului, de cărămidă.

Ce părere aveți despre proiectul nostru? Un proiect foarte bun și interesant. Poate am spus bune și rele, dar aveți de unde alege.

Vreți să mulțumiți cuiva pentru cariera sau viața dumneavoastră?

Da. Părinților. Ne-au sprijinit cu școala, ne-au născut și crescut.

Articolul Interviurile noastre şcolăreşti: Platon Dumitru apare prima dată în Ecoul muntilor.

 Dumitru Platon s-a născut la 13 octombrie 1891 în localitatea Ceahlău, comuna Hangu, județul Neamț, fiind fiul lui Toader și al Anei Platon. Făcea parte dintr-o familie numeroasă de munteni (8 frați), a cărei evoluție a fost marcată de dispariția prematură a tatălui și de traiul greu al omului de la munte, nevoit să trudească continuu pentru a-și asigura existența.

Urmează cele șapte clase primare și gimnaziale în Ceahlău și Hangu unde va deprinde, de la învățătorii săi, dragostea pentru literatură, științe și religie. Tot acolo va fi învățat ce-i dragostea față de patrie, spiritul de dreptate și respectul față de valorile naționale. De la 16 ani, după ce-a rămas orfan de tată, a început să lucreze, iar la fiecare salariu își cumpăra o carte. Pleacă apoi pentru a urma stagiul militar la Piatra-Neamț, ajungând până la gradul sergent. Reîntors în satul său natal, lucrează în domeniul forestier pentru a-și asigura existența și a-și ajuta frații mai mici.

La 15-28 august 1916, armata română intră în război alături de armatele Antantei, trece granița de pe Carpații Orientali și începe operațiunile militare pentru dezrobirea fraților lor din Transilvania. Tânărul Dumitru Platon se înscrie voluntar pentru a pleca pe front și este încadrat în Regimentul 15 Infanterie Războieni, cu care va participa la război până în toamna anului 1919. În lunile septembrie-octombrie 1916, luptă alături de camarazii săi cunoscând, rând pe rând bucuria unei victorii, dar și suferința și înfrângere.

După înfrângerea armatei române și căderea capitalei București în mâinile inamicului, îl regăsim în luptele pentru apărarea fortăreței Moldova unde, în decembrie 1916, este rănit și scos din luptă. Urmează o perioadă de vindecare și refacere (1917) și apoi reîntoarcere la unitatea sa. După încheierea armistițiului și apoi a păcii de la Buftea- București cu Puterile Centrale, armata română este obligată să demobilizeze, iar Dumitru Platon se întoarce în satul său natal (mai 1918).

Ca urmare a decretului de mobilizare emis de regele Ferdinand I la 28 octombrie – 10 noiembrie 1918, revine în cadrul Regimentului 15 Infanterie Războieni, cu care va participa la campania din Transilvania. În lunile noiembrie – decembrie 1918, va trăi evenimentele unice din viața românilor transilvăneni, legate de actul Marii Uniri din 1 Decembrie 1918.

În anul 1919, sergentul Dumitru Platon participă împreună cu Divizia a 7-a Infanterie, comandată de generalul Traian Moșoiu, la cele două campanii militare întreprinse de armata română pentru eliminarea pericolului bolșevic maghiar din Transilvania, apoi din Ungaria. Ajunge cu unitatea sa până la Budapesta, având astfel ocazia să observe și să descrie realitățile sociale și economice din capitala Ungariei. În noiembrie 1919 se întoarce în țară și asistă la unul dintre momentele importante ale vieții politice din România Mare, și anume exercitarea, pentru prima dată, a votului universal în alegerile parlamentare.

După încheierea războiului revine în Ceahlău, integrându-se în viața civilă. Ca o recunoaștere a participării sale în războiul pentru întregire națională, în anul 1921 va fi împroprietărit cu 2,50 ha de teren în localitatea Ceahlău. În anii următori lucrează ca muncitor forestier, apoi ca pădurar pe Domeniul marelui proprietar Mihai Dimitrie Sturdza. Spre sfârșitul perioadei interbelice, în anii 1938-1940, manifestă simpatii politice legionare, fără a fi un membru militar al Mișcării Legionare.

    După anul 1945, când în România începe instaurarea regimului comunist, va fi urmărit și șicanat timp de doi ani de Securitate pentru presupusa activitate legionară. Din acest motiv va fi nevoit să se ascundă prin păduri sau fânețe pentru a evita arestarea. Pentru a-și putea întreține familia (avea 3 băieți și 2 fete), se angajează mai întâi la Sovromlemn, unde lucrează ca măsurător la schelă, apoi ca agent agricol la Camera Agricolă din Ceahlău. Refuză orice implicare politică, ținându-se departe de ademenirile comuniștilor.

În comunitatea sa, Dumitru Platon era o prezență vie, un om respectat, un bun gospodar și-un sfătuitor al semenilor lui. Duminica și-n zilele de sărbătoare, când oamenii satului se adunau în „centru”, îl regăsim în mijlocul lor povestindu-le din experiența sa de viață sau din cărțile și revistele pe care le citise. De astfel, lectura a fost marea sa pasiune. Citea tot ce prindea în mână din literatura română și universală, dar și cărți de știință și tehnică. În biblioteca sa, impresionantă pentru un sătean din Munții Bistriței, se regăseau operele complete ale lui Ion Creangă, Mihai Eminescu, I.L. Caragiale și Mihail Sadoveanu (avea colecția de romane legată frumos în piele), dar și romane franțuzești. Cunoștea pe de rost foarte multe poezii scrise de Eminescu și îi plăcea să cânte romanțe pe versurile marelui nostru poet. De asemenea avea în bibliotecă multe cărți despre rege și Casa regală. După anul 1948 le-a îngropat în pădure, iar atunci când au început perchezițiile în sat s-a dus și le-a ars.

Curiozitatea și dorința sa de cunoaștere se observă și din faptul că avea în bibliotecă Ziarul științelor și al călătoriilor. Dumitru Platon a fost și-un „bibliotecar” sui generis al comunității sale, împrumutând adeseori cărți și reviste sătenilor sau persoanelor care aveau domiciliul forțat în Ceahlău, pentru a le lectura. Era poreclit „Solomonaru” (după numele regelui Solomon din Biblie, iar nu de la solomonari, vracii din tradiția populară), pentru că era considerat un învățat al satului. Consătenii veneau la el pentru a le redacta scrisori, cereri sau pentru a-i cere sfaturi.

O altă pasiune a sa pe care a deprins-o  fie din practica directă, fie din lecturi, a fost apicultura.

După o viață îndelungată și zbuciumată, plină de bucurii și de împliniri, a murit la 4 martie 1973. Încheiem aici scurta prezentare biografică cu o caracterizare succintă al lui Dumitru Platon, făcută de fiul său, Mihai: „Tata a fost un bun gospodar, un om muncitor care se pricepea să facă de toate, un mare iubitor de carte, respectat de către săteni, un om care a iubit mult viața.”

Jurnal de război 1916-1919 (fragmente). Sergent Dumitru Platon

„Anul 1916

7 septembrie

Un aeroplan inamic a aruncat asupra satului Ola-Falu, în care era Brigada noastră campată, trei bombe.

Homorod, 13 septembrie

Toamna (pe câmpul Ardealului)

Se scutură frunza cărare

Și vântul geme trist în crengi,

Din crâng s-a dus orice cântare,

Doar corbii rătăcesc pribegi

Purtați de vânt aleargă norii

Din miazănoapte-n miazăzi,

În lungi șiraguri fug cocorii

Alt câmp cu flori spre a găsi.

În tufe nu mai cântă mierla

Zăvoiul pare amorțit,

S-a dus din el privighetoarea,

Lăsându-l trist și pustiit.

Doar vântul suflă cu putere

Și ploaia cade pe fereastră

S-au dus în stol și rândunele

Și s-au pierdut în zarea albastră.

Ne-am dus și noi lăsând părinții

Să se mângâie cu speranța,

Rugând pe dumnezeu și sfinții

Spre a ne proteja viața.

Bătrâni, femei, doresc feciorii,

Ce astăzi luptă în Ardeal

Plecați să-și facă datoria

Pe urmele lui Decebal.

Se duce frunza-ngălbenită

Plutind în aer călătoare,

Un om, o frunză, mai nimica,

E vis plutind sub cer, sub soare”.

Mihai LOSTUN

Articolul Jurnal de război – 1916-1919: Dumitru Platon din Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.