Treziți cu „noaptea-n cap”, dar nerăbdători și fericiți, ne-am „îmbarcat” în microbuz, cu destinația București, hotel Ibis Styles. La îndemnul doamnei Nicoleta Ciubotă am rostit rugăciunea înainte de plecarea în călătorie. În liniștea acelui moment, fiecare și-a pus în suflet speranțele, emoțiile și bucuria plecării. Abia apoi am pornit la drum, convinși că orice experiență trăită împreună devine mai frumoasă atunci când este însoțită de credință, încredere și recunoștință. În fața noastră se așterneau sute de kilometri, iar dincolo de geam se desfășura, ca într-un film, frumusețea României. Dealuri, păduri, câmpuri aurii, sate și orașe îngrijite ne aminteau, la fiecare pas, de bogăția locurilor în care trăim și de responsabilitatea pe care o avem de a le păstra pentru generațiile viitoare. Lanurile erau aliniate perfect, ca la parada militară de la 1 Decembrie. Cum să nu iubești România?!

Personal, am mai fost profesor însoțitor și cu alte grupuri, dar copiii aceștia au avut ceva special. Mai puțin telefoane și mai multă comunicare, s-a cântat și s-a ascultat muzica de calitate, au fost discuții interesante legate de cultură generală, multă voie bună.

Am stabilit și un mic traseu înainte de a ne instala la hotel-Palatul Parlamentului, Catedrala Mântuirii Neamului, Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa” și stadionul „Giulești”. După multe ore am ajuns în București, iar la stânga sau la dreapta noastră se înșirau clădiri sau construcții impunătoare. Microbuzul nostru s-a transformat într-o sală de clasă fără pereți. Lecția de geografie, istorie, arhitectură și educație civică se desfășura chiar în fața ochilor noștri. Am trecut în revistă Academia  Tehnică Militară Ferdinand I, Arcul de Triumf, Facultatea de Drept, Muzeul Național al Țăranului Român, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”, Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, sediul Guvernului, parcurile Cișmigiu și Regele Mihai (fostul Herăstrău), adevărate oaze de verdeață în mijlocul Bucureștiului. Niciun manual nu poate înlocui emoția unui copil care vede pentru prima dată Arcul de Triumf sau silueta impunătoare a Palatului Parlamentului. În acele clipe, Bucureștiul nu era doar capitala României, ci o lecție vie despre istorie, cultură și identitate. Dacă pentru noi, profesorii, aceste locuri sunt oarecum cunoscute, prin ochii elevilor le-am redescoperit altfel. Entuziasmul lor ne-a amintit cât de prețioasă este bucuria primei întâlniri cu un loc nou și cât de mult poate însemna o astfel de experiență în formarea unui copil.

Spre seară am ajuns la mult așteptatul hotel, unde ne-am cazat și am fost invitați la masă, apoi am participat la ședința de organizare. Am aflat programul, amplu de altfel, pentru a doua zi: amenajarea standurilor, expoziție și vizitare, prezentarea proiectelor, debate, proiecții de filme cu temă ecologică, spectacol de teatru (protagoniștii fiind chiar elevii liceului nostru). Noaptea nu cred că Moș Ene a venit pe la genele tuturor…Dar a doua zi eram pregătiți și cu zâmbetul pe buze, așa cum le stă bine unor tineri plini de entuziasm.

După pregătirea în detaliu a standurilor, elevii noștri au schimbat idei și s-au împrietenit  cu ceilalți colegi de la școlile participante, în număr de 8, cu tot cu școala noastră. Au fost date și mici interviuri, elevii fiind foarte degajați și efervescenți, ca niște mici vedete. Proiectul „EcoSTARt With the Future in Mind” a constat în realizarea unui musical original cu tematică ecologică „Vocea Pământului”. Elevii Liceului „Mihail Sadoveanu” Borca nu s-au limitat la interpretarea unui spectacol, ci au fost chiar creatorii lui. Au scris versurile, au construit dialogurile personajelor și au compus cântecele care au însoțit povestea despre lupta dintre natură și poluare. Personaje simbolice precum Terrania, Darron, Lirya, Aeris și antagonistul Toxis au transmis, într-o manieră artistică și accesibilă, un mesaj puternic: echilibrul naturii depinde de fiecare dintre noi, iar schimbarea începe prin responsabilitate și colaborare. „Dacă unul cade, toți vom cădea, dar dacă suntem împreună, lumea va trăi” mi se pare o frază cu o încărcătură foarte mare, care subliniază perfect ideea proiectului. Micii actori pe scenă au fost încadrați de picturile realizare de ei, pe probleme de mediu („Pământul în lanțuri” mi-a atras atenția în mod deosebit), unul dintre ele a avut și un cumpărător. Foarte bine aleasă a fost și coloana sonoră, melodia „Earth Song” a inegalabilului Michael Jackson. Au mai fost expuse câteva produse locale bio.

Am fost impresionată și de lucrările și proiectele de la celelalte școli, menționând Școala Gimnazială Topalu-Constanța cu proiectul „From Raindrop to a Teadrop” (infuzie de ceaiuri de sunătoare, izmă, mușețel tei, coada șoricelului, eu fiind o mare consumatoare de ceai),Școala Gimnazială Mihăilești-Buzău cu al lor podcast -„Vocea Verde” (idee de ce nu și pentru liceul nostru, în curând o să avem  un post de radio) sau Școala Gimnazială „Podenii-Noi” Prahova cu sacoșe din materiale reciclabile.

În partea a doua a fost sesiunea de debate, dezbateri pe tema combaterii schimbărilor climatice.. Organizați în echipe Pro și Contra, elevii au fost provocați să argumenteze dacă schimbarea poate fi realizată mai eficient prin acțiunea individuală sau prin implicarea unui grup. Deși au avut opinii diferite, participanții au învățat că într-o dezbatere nu există adversari, ci idei care merită ascultate și analizate. Activitatea a încurajat exprimarea liberă, gândirea critică, respectul față de opiniile celorlalți și capacitatea de a susține un punct de vedere prin argumente bine construite. În mod simbolic, concluzia dezbaterii s-a regăsit și în mesajul musicalului creat de elevii noștri. Dacă pe scenă personajele descopereau că echilibrul lumii poate fi salvat doar prin unirea forțelor, în cadrul dezbaterilor am înțeles că și în viața reală schimbările importante se construiesc prin colaborare, dialog și implicare.

La întoarcerea spre casă, în bagajele noastre nu se aflau doar fotografii și suveniruri, ci și amintirea unor zile în care am învățat că educația poate însemna emoție, creativitate și implicare. Musicalul creat de elevii noștri nu s-a încheiat odată cu coborârea cortinei. Mesajul lui continuă să răsune în fiecare dintre noi: „Haideți cu noi, lumea s-o schimbăm!”. Pentru că un viitor mai verde începe întotdeauna cu un prim pas, iar acel pas îl putem face împreună.

Bibl. Despina GHEORGHIU

Articolul Educația dincolo de sala de clasă-trei zile care ne-au transformat starea de a fi apare prima dată în Ecoul muntilor.

  Ce înseamnă, pe scurt, să fii biolog într-un parc național? Cu ce vă ocupați zi de zi?

Pe scurt e foarte greu de zis ce înseamnă să fii biolog, e o chestie foarte complicată, adică sunt mai multe lucruri de care să te ocupi, mai degrabă e un fel de naturalist biologul într-un parc național, biologi sunt cei   care lucrează în laboratoarele de analiză de sănătate, sunt și acolo biologi, care fac analize, legat de ceea ce ne îmbolnăvește pe noi și are origine biotică, virusuri, bacterii. În parcul naţional biologul trebuie să știe și despre mamifere, și păsări, și amfibieni sau ceea ce ați văzut voi acum, tritoni. Biologul din parcul naţional ar trebui să știe foarte multe specii de animale și de plante, să le urmărească în timpul unui an, să le inventarieze și să le monitorizeze-  se fac monitorizări pentru colectarea datelor, iar pe termen lung ne dau o direcție, o idee despre ce se întâmplă în natură, adică dacă sunt mai puține păsări care cântă primăvara sau mai puțini tritoni care se duc să se împerecheze în bălți, ceva e în neregulă și de undeva va apărea o problemă.

  Ce v-a făcut să alegeți această meserie?

          De mic mi-au plăcut animalele, în gimnaziu și liceu îmi plăcea să merg în pădure, lângă Suceava și adunam tritoni, îi mai țineam acasă în acvarii, le dădeam de mâncare vermuști pentru pești de acvariu, prindeam șopârle, îmi plăcea să mă uit la ele, ascultam păsările, le dădeam de mâncare la furnici, de mic am avut înclinație pentru așa ceva. Am făcut facultatea la Suceava și de acolo când am aflat că este loc disponibil la Parcul Național Ceahlău, am venit și mi-am depus dosarul.

  Care sunt cele mai importante specii de plante și animale din Parcul Național Ceahlău?

La specii de plante trebuie să menționez întâi laricele sau zada sau crinii (cum le zice aici în zonă), este singurul conifer de la noi din țară care toamna își pierde acele, în Ceahlău este o populație foarte mare și destul de solidă de Larice Carpatic, izolat genetic de cei din Alpi sau din alte părți din lume. Este un tip de larice care trăiește foarte mult timp (300-500 ani). Cresc pe stâncării și în zone expuse la soare, pe solurile scheletice și sunt foarte bătrâni, ei nu au fost exploatați, s-a păstrat pădurea respectivă, acele „Polițe cu crini” sunt și o „bibliotecă vie”, în inelele de creștere ale arborilor putem vedea cum a fost clima, ce s-a întâmplat cu natura cu ani în urmă. Animale importante sunt specifice pădurilor montane din Carpați, lupi, urși, râși, aceste animale în Europa sunt în declin, dar la noi încă au spațiu să existe, să-și păstreze rolul și locul lor în natură. Sunt foarte multe specii de păsări, de la muscalii mici (ei indică că aici sunt păduri bătrâne) la bufnițe.

  Există specii rare sau pe cale de dispariție în parc? Ne puteți da câteva exemple?

          Da, există specii rare și pe cale de dispariție, specii de plante-orhidee-Papucul Doamnei, multe specii care cresc în fânețe (unde se păstrează foarte bine speciile rare, vine omul din când în când și cosește, între cosiri speciile de plante au timp să crească). Orhideele din Europa sunt foarte mici și sunt pe cale de dispariție din cauză că omul abandonează cositul și fânețele și zona se împădurește sau își fac casă peste specia rară. Sunt specii rare de animale, de păsări, inclusiv lupul și râsul, laricea e o specie rară, tritonii (specifici doar Parcului Național Ceahlău).

  Ce sunt speciile endemice și există astfel de specii în Ceahlău?

          Speciile endemice sunt speciile care se găsesc într-un anumit loc, într-o anumită zonă geografică și bine delimitată, pe partea estică a Munților Carpați. În peșteri sunt specii de păianjeni, de gândaci endemici care cresc doar acolo. În Ceahlău mai este un cosaș numit Cosașul Dochiei, un cosaș verde, frumos, cu un cântec specific și nu există în altă zonă din lume.

  Care este animalul sau planta dumneavoastră preferată din parc și de ce?

          Complicat… Îmi place foarte mult bulbucul de munte, dacă vă uitați la ea, floarea nu este deschisă, are forma unei bile, acolo, înăuntru nu pot să intre albinele pentru a poleniza. Dar ea s-a adaptat să fie polenizată de niște musculițe cu care trăiește în simbioză, acestea trăiesc doar unde este floarea, acolo depun ouă, iar o parte din semințele plantei sunt puse cumva deoparte pentru musculițe, din ele vor ieși viitoarele musculițe și o parte vor fi polenizate și vor poleniza alte flori.

  Cu ce provocări vă confruntați în protejarea naturii din parc?

Principala provocare sunt oamenii. Comunitatea locală este o mare provocare dar și un ajutor. Turiştii sunt o foarte mare provocare pentru că ei pun presiune, vin foarte mulți, e gălăgie pe munte, traseele sunt foarte bătătorite sau erodate, adică se creează torenți pe trasee pe unde trece multă lume. Provocarea este să-i facem pe oameni să înțeleagă de ce au ei nevoie de natură, pentru că noi nu suntem aici ca să protejăm natura și parcul pentru noi, ci suntem aici ca să păstrăm natura și parcul pentru oameni. Oamenii au nevoie de natură, din o mulțime de motive, cele mai simple, fiindcă dacă nu avem pădure, s-ar putea să respirăm mai greu, că e mai poluat aerul sau mai puțin oxigen. Da, provocările sunt să-i facem pe oameni să înțeleagă despre ce-i vorba și să-i facem să înțeleagă că pot să conserve și să protejeze natura, inclusiv la ei acasă, adică să lase loc naturii. Nu trebuie să facem gazon în curte, putem să lăsăm iarba să crească mai mare, nu trebuie să drenăm orice șanț și orice urmă de apă, pentru că mai sunt inclusiv tritoni care au nevoie de apa aia în zona de munte. Sunt multe lucruri care pot fi făcute, dar provocarea este lucrul cu oamenii și, culmea este că, imediat, lucrul cu oamenii îți aduce și foarte multe  satisfacții.

  Cum pot turiștii să ajute la protejarea mediului atunci când vizitează Ceahlăul?

Turistii sunt o specie foarte aparte. Sunt mai multe feluri de turiști care vin în parc. Sunt cei care vin si se bucură de natura, sunt conştienti de pădure si cumva o respectă. Sunt turişti care vin doar pentru că e pădure si că trebuie să bifeze si asta, mersul pe munte, dar toată lumea ar putea să ajute făcând practic ceea ce fac si la ei acasă. Să nu lase gunoaie, să nu facă foarte multă gălăgie pentru că până la urmă intră în casa ursului, a animalelor din pădure. Nu cred că vrea nimeni să vină cineva la ei acasă, să înceapă să facă gălăgie și mizerie. Și să vină turistii, să se bucure și să transmită mai departe. Cu asta ne pot ajuta și pe noi, să nu lase mizerie, să nu facă foarte multă gălăgie, să transmită mai departe cât de faină e pădurea. Și mai e ceva ce pot să facă turistii si e un aspect unde ei au foarte multă putere. Și ce pot să facă este să ghideze serviciile din turism. Asta sună deja foarte complicat. Dar dacă omul, turistul vine și cere distracție cu muzică si cu băutură se va găsi cineva care să ofere așa ceva. Dacă omul vine si cere liniște si caută aer curat si o zonă care să arate mai traditional sau să găsească un fel de mâncare bună la restaurantul din zonă, atunci se va găsi cineva care să-i ofere asta, un hotelier, un magazin, ceva. Și ceea ce oamenii cer, determină foarte mult din ce li se oferă si din presiunile care se pun pe parc. De exemplu, cu pârtia de schi, aici este foarte simplu, vrem pârtia de schi. Ok, s-ar putea să fie bună să aducă turiști, dar pe de altă parte nu o să avem zăpada pentru că se încălzește clima. Și nu ştiu în ce măsură ne ajută pe noi ca parc, pentru că o să apară foarte mulți oameni aici care vor face gălăgie, care vor muzică pe pârtie, băutură si chestii de genul asta. Dacă oamenii ar cere linişte să vină în staţiune la munte, ca să respire aer curat si să se relaxeze, concediul înainte asta era, odihnă, atunci li s-ar oferi acest lucru. Altfel li se oferă gălăgie și din cauza asta sunt oameni care vin și zic, vrem să mai construim o cabană, vrem să mai facem ceva, vrem să mai… chiar în parc, chiar în pădure, ce ne trebuie animale? Ne trebuie oameni care să asculte muzică…

  Ați avut experiențe periculoase sau neobișnuite?

Da, da, cu siguranță. Am căzut de pe o brână în Ceahlău pentru că s-a rupt pământul de sub picior, terenul este foarte friabil, este nisip amestecat cu pietriș și brâna aceea cu iarbă și pietriș nu a ținut greutatea și am căzut câțiva metri de pe brână, apoi întâlniri cu animale, cu ursul, am intrat într-un bârlog de urs, unde ursoaica își pregătise foarte fain bârlogul, am intrat în timpul verii, iarna nu poți intra deoarece  este acasă proprietarul. Bârlogul era foarte bine aranjat, cu mușchi ca o salteluță, pregătit pentru a naște puii, am multe exeperiențe cu oamenii, mai bune sau mai puțin bune.

  Ce sfat le-ați da copiilor care vor să devină biologi?

Ar trebui să le placă, în primul rând. Să devii biolog presupune să ai cunoștințe din  științe și despre educație, Poți să lucrezi în domeniul medicinii medicale sau fie în natură, implicat în diverse proiecte de conservare, dar nu numai. Această meserie poate aduce mari satisfacții în viață.

  De ce este important să protejăm parcurile naționale?

Sunt foarte multe motive… Parcurile naționale sunt eșantioane de natură, ca niște biblioteci de natură pe care cu greu le mai găsim în lumea de astăzi. Toată lumea se dezvoltă din punct de vedere economic, în loc de natură găsim drumuri, câmpuri arate și betoane.

Parcurile naturale sunt zone în care lumea a ales să păstreze natura așa cum este ea, aici nu se exploatează pădurea, ceea ce înseamnă că pădurea rămâne acolo, îmbătrânește normal, aș spune eu si pădurea asta de 500 de ani are un rol foarte important, captează foarte mult carbon, aceasta e o temă comună acum de discutie, reglează clima, pădurile lăsate în pace reglează clima, atrag umezeala și mișcă umezeala atmosferică. De asta sunt anumite zone, inclusiv în Europa, în care s-au tăiat pădurile de pe marginea Mării Mediterane sau a oceanului și tăindu-se pădurile de la marginea oceanului către interior, nu s-a mai cărat apa în interiorul continentului, s-a aridizat zona. E important să păstrăm pădurea şi Parcul Național face lucrul acesta, păstrează pădurea pentru că ea preia umezeala de la ocean și tot o mișcă către interior, unde se produce ploaie. În parcurile naționale, natura fiind lăsată în pace, e un loc foarte bun de refugiu pentru foarte multe specii, inclusiv pentru păsări. Este, în primul rând, un avertizor de mediu curat, dacă încep să dispară păsările cântătoare primăvara ar trebui să vă puneți niște întrebări Adică ceva se întâmplă cu lumea din în jur care s-ar putea să nu fie bine nici pentru noi.  Pentru ele sigur nu e bine, dar s-ar putea să nu fie bine nici pentru noi pentru că păsările migrează pe suprafețe foarte mari Și atunci au nevoie de un mediu sănătos pe suprafețe mari. Dacă mediul începe să se strice, să se îmbolnăvească în zona aceasta largă pe care păsările o străbat, se întâmplă un fenomen în cascadă si cu cât se îmbolnăvește mai tare mediul, păsările încep să dispară. Dacă încep să dispară păsările, ele sunt practice, ca si canarul din mină. Minerii mergeau cu canarii înainte în mină și canarul era foarte sensibil la gaze toxice si nu mai cânta, murea în colivie, dacă se întâmpla ceva și atunci oamenii știau să iasă de acolo. Așa este și acum. Parcurile naționale sunt zone care păstrează mediul pentru speciile acestea unde ele trebuie să existe si să le avem ca avertizori de integritate. Și ne arată și nouă cum ar trebui să procedăm mai departe. Acestea nu sunt doar un refugiu, ci ar trebui să fie și un exemplu pentru oameni, despre cum putem să păstrăm natura.

Îi mulțumesc domnului biolog Liviu Moscaliuc, care, prin munca sa, ne arată cât de important este să înțelegem și să protejăm mediul înconjurător. Parcul Național Ceahlău rămâne nu doar un loc de vizitat, ci și un spațiu care trebuie respectat și ocrotit de fiecare dintre noi.

Dimitrie GHEORGHIU, clasa a V-a, Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca (primul din dreapta, pe drumul spre Suhardul Mic, într-o excursie tematică în cadrul Clubului Jurnalism de Mediu Borca).

Articolul „Parcurile naționale sunt eșantioane de natură, ca niște biblioteci de natură pe care cu greu le mai găsim în lumea de astăzi!” Interviu cu biologul Liviu Moscaliuc – Parcul Național Ceahlău apare prima dată în Ecoul muntilor.