Pentru Alexandru, volanul TIR-ului reprezintă responsabilitate și sursa principală de venituri, dar, în schimb,  aparatul foto reprezintă libertatea de a visa, pe care nimeni nu i-o poate confisca.

Cursele sunt lungi, obositoare și necesită atenție sporită, însă gândul că după ce-și termină cursa, se va întoarce la cei dragi, îi dă aripi. Odată ajuns acasă, după câteva ore binemeritate de odihnă, își „lustruiește” obiectivul aparatului de fotografiat/ filmat și…trece la treabă. Dacă îl suni, sigur îți va răspunde că filmează un videoclip pentru copiii Asociației Culturale „Eu Cred”, ori surprinde prin ochiul magic al obiectivului său niște peisaje mirobolante din inima Ceahlăului, Tarcăului sau Hășmașului, ori imensitatea și luciul feeric al Lacului Bicaz. Dacă îi ceri ajutorul, niciodată nu te refuză, chiar dacă urmează să plece în cursă sau este obosit. Rațiunea, echilibrul, responsabilitatea, sunt principalele sale calități, care îl fac iubit și apreciat, atât la locul de muncă, cât și în comunitatea în care trăiește. Pas cu pas, Alexandru a devenit de ceva timp, omul care promovează prin imagini și video, micuții artiști ai Asociației Culturale „Eu Cred”, printre care se află și fiul său- David, în vârstă de 9 ani, pe care, de altfel, l-a „predat” celor de la „Eu Cred” încă de la vârsta de 6 ani neîmpliniți pentru a învăța tainele chitarei și a se integra în această frumoasă comunitate în care copiii și tinerii sunt angrenați în activități educative culturale și artistice, care au depășit demult granițele județului.

În mirifica lume a imaginilor, Alexandru descoperă liniștea, dar în spatele volanului își pune la încercare răbdarea și echilibrul, iar ambele abordări îl definesc ca un om echilibrat, atent și sensibil , iubitor de viață în toate expresiile ei. De altfel, chiar Alexandru spune că aparatul foto îl ajută să găsească frumusețea acolo unde alții o ignoră, iar fotografia este modul său de a lăsa emoțiile să vorbească sau chiar să oprească timpul în loc.

Mirabela- sufletul- pereche care îi oferă sprijin și încurajare

Întotdeauna, Dumnezeu aduce la un loc oameni care împărtășesc aceleași valori, dar la Alexandru a fost mai mult: i-a dăruit o soție cu același suflet curat, care-i stă alături de fiecare dată, îl sprijină și îl încurajează în tot ceea ce face. Mai mult decât atât, i-a dăruit un fiu minunat, care nu putea fi altfel decât după chipul și asemănarea lor. David-Matei- fiul Mirabelei și al lui Alexandru este un artist în devenire, care iubește muzica, în special chitara, iar de câțiva ani  este implicat în toate proiectele muzicale ale Asociației Culturale „Eu Cred”.

Mirabela este cea care îl încurajează pe Alexandru să nu renunțe la fotografie, chiar dacă  programul devine obositor. Ea îi amintește să creadă în talentul său chiar și în momentele în care el are senzația că lumea se mișcă prea repede. De fiecare dată, Mirabela îl așteaptă pe Alexandru și împreună „pun la cale țara”. Ea este dovada clară că bunătatea  este o adevărată vocație, nu doar un gest, uneori formal. Împreună formează o echipă formidabilă, în care fiecare-și știe rostul- rost care nu se măsoară în roluri, ci în iubire și determinare.

Mirabela este asistent medical la Spitalul or. Bicaz , la secția de Pediatrie. Nici nu putea să aibă o altă meserie, având în vedere dragostea și empatia pe care le manifestă față de copii. Chiar dacă meseriile lor sunt diametral opuse ( Alexandru- șofer, iar Mirabela- asistent medical), pasiunea de fotografie este ceea ce îi unește, Mirabela fiind de multe ori cu aparatul foto, suplinindu-l cu succes pe Alexandru sau ajutându-l, acolo unde mai era nevoie de un om. Dacă meseria lui cere precizie, atenție și curaj, meseria ei empatie, dar amândoi iubesc viața și frumusețile ei în egală măsură.

David- Matei – mândria și visul lor împlinit

Universul existenței soților Ichim,  Mirabela și Alexandru este băiețelul lor, David- Matei, care, în ciuda vârstei lui fragede, de doar 9 ani, a gustat din tot ce înseamnă muzică de calitate, poezie. David este cel care intonează a capella Imnul de Stat, la fiecare eveniment cultural al Asociației Culturale „Eu Cred”. Mai mult decât atât, David, ușor timid,  a început să-și compună singur piesele, atât textele, cât și liniile melodice, iar părinții lui nu pot decât să fie mândri și conștienți în același timp că visul lui David este și visul lor, motiv pentru care au obligația de a investi, pe lângă bani și mult suflet pentru a-l sprijini să ajungă sus, acolo unde-și dorește.

Nu de puține ori, atunci când degetele fine ale lui David, mângâie corzile chitarei, ochii lui părinților au fost văzuți umezi, semn că mesajul lui David, a ajuns în sufletul lor. Ca simplu cititor al acestui articol, aș putea să-mi imaginez cum  se desfășoară o seară în care familia este împreună: casa lor devine o scenă mică și intimă, tatăl fotografiază, mama ascultă, iar fiul cântă- un trio perfect, unit prin emoție și sensibilitate.

Alexandru Ichim: lecție vie despre echilibru

         Filmare realizată de Alexandru Ichim

Lumea de astăzi este una grăbită, în care tabla de valori este răsturnată, iar frumusețile vieții sunt, adeseori, tratate cu indiferență, însă există oameni ca Alexandru Ichim, care-și regăsesc echilibrul între responsabilitatea jobului și pasiune, între drumul profesional și drumul sufletului. El este dovada că în viață nu trebuie să alegi între a munci și a visa, ci poți să le faci pe amândouă, cu condiția să ai lângă tine oameni care cred în tine. Volanul TIR-ului îi oferă direcție în viață, însă fotografia îi să sens vieții, iar familia puterea de a trece peste orice obstacol.

Alexandru Ichim construiește zilnic ceva ce nu poate fi imortalizat în fotografie și nici redat prin cuvinte: o viață frumoasă trăită cu inima!

Marius Coşerariu

Articolul VIAȚA ÎNTRE ÎNTRE FAMILIE, VOLAN ȘI… OBIECTIVUL FOTO ,,Alexandru Ichim – mereu pe drumuri, inspirat de imagini, dar mereu întors acasă la cei dragi” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Bună ziua, domnule profesor Eduard Bodea! Vă mulțumim că ne-ați oferit ocazia de a discuta cu dumneavoastră despre activitatea și pasiunea pe care le dedicați informaticii, electronicii și roboticii. Pentru început, am dori să aflăm câteva detalii despre dumneavoastră. Cine este domnul profesor Eduard Bodea?

M-am născut și am copilărit în Bacău, făcând școala și liceul tot acolo, în zona aceasta am venit în 2019-2020. Electronică am făcut în clasa a VII-a, iar tot liceul, spre deosebire de alți elevi, mi-am concentrat atenția spre electronică. Încercam să îmi cumpăr piese, însă pe atunci se găseau foarte greu componentele și erau foarte scumpe, însă după ce a venit revoluția am avut acces la tehnologie din ce în ce mai mult, ceea ce m-a ajutat în a-mi descoperi adevăratul potențial.

Știu că sunteți profesor de informatică în mai multe școli gimnaziale, este greu să predați în atât de multe școli?

Este un pic mai complicat decât dacă ai preda într-o singură școală. Nu numărul școlilor contează, ci numărul instituțiilor care au personalitate juridică, pentru că fiind un profesor în patru școli faci de patru ori lucrurile pe care le face un singur profesor care stă într-o singură școală. Partea de predat și de elev nu este cu nimic mai grea, doar partea de hârtii și documente. De asemenea și deplasarea în atât de multe școli implică foarte mult timp și niște cheltuieli în plus. Așadar, nu este greu predatul, ci activitatea în sine este mai complexă decât activitatea într-o singură școală.

Ce v-a inspirat să alegeți informatica ca domeniu de predare?

Am o activitate de 25 aproape 30 de ani începând de la partea de IT, până la fire telefonice, rețele de calculatoare, service la imprimante, copiatoare și faxuri. Am montat și am vândut peste o mie de calculatoare și am făcut programe de magazine și restaurante, iar acum am ajuns la concluzia că ar fi bine să transmit mai departe din experiență… și cui pot să transmit? Copiilor!

Cum ați descoperit pasiunea pentru electronică?

La atelierul din clasa a VII-a cred că eram. Era o săptămână de practică când făceai atelier cu un maistru, unde realizai lucrări mecanice. Îți dădeau o pilă, un fierăstrău și o bucată de fier și tăiai la fierul acela până se termina ora, după care plecai acasă și cam așa se proceda la fiecare oră. La un moment dat, ca să ne pună notă ne-a dat să facem un proiect și i-am spus că eu vreau să fac ceva legat de electronică, mai exact o punte redresoare. Maistrul, deși nu știa ce este aceea o „punte redresoare”, mi-a dat aprobarea cu condiția de a-mi evalua proiectul. Așadar, am făcut o punte redresoare cu niște diode de la un alternator de mașină. I-am scos puntea, am pus-o într-o cutie și am adăugat tot ce a fost nevoie. Deși el nu știa ce am făcut acolo, a rămas încântat că am făcut ceva diferit de ceilalți și de acolo am început să citesc, să studiez, să cumpăr piese și să avansez pe domeniul acesta, în condițiile în care atunci nu existau calculatoare.

Ce materie v-a plăcut cel mai mult în timpul școlii?

În timpul școlii am fost topit după ora de fizică. Era materia pe care o visam ziua și noaptea din pasiune și nu din cauză că mă punea cineva să învăț. Făceam probleme la fizică câte 40-50 de pe o zi pe alta și erau 2-3 culegeri, pe vremea aceea cunoscute, pe care le făceam cu ochii închiși. Atunci nu exista informatică în școli, iar fizica era cea care avea legătură cu electronica din clasa a VI-a, cu fenomenele fizice etc. Bineînțeles că pe lângă fizică a mers și un pic de matematică, alături de experimentele din ora de chimie ce m-au atras în acest domeniu. Primii ani de liceu i-am făcut la industrie alimentară și am avut o dirigintă de chimie care și-a propus să mă ducă la olimpiada de chimie. Atunci am făcut tot posibilul să scap, mutându-mă la liceul de matematică-fizică unde am continuat să excelez cu pasiunea mea pentru fizică și matematică.

În ce mod integrați elemente de electronică în orele de informatică?

Materia pe care o predau este informatică și TIC. TIC înseamnă tehnologia informațiilor, partea de prelucrare documente, pagini web, prezentări, word, excel, iar informatica înseamnă partea de algoritm și programare. Așadar, am o parte de materie care se bazează pe TIC și o parte care se bazează pe informatică, conform programei de la minister, deci nu eu stabilesc cât și cum, eu doar aplic ce este în programă. Leg partea de informatică cu ce am făcut înainte cu electronica prin partea de robotică, deci îndrum copiii spre activitatea asta de a construi, dezvolta și înțelege roboții. Este un domeniu foarte, foarte interesant și foarte modern.

Cum a început activitatea echipei de robotică pe care o coordonați? Care a fost cel mai mare succes al echipei de robotică până acum?

Pe lângă partea de școală în care se predă, separat, am construit roboți cu câţiva elevi doritori și am reușit să ajungem la finala Naționalei NextLab de două ori, în doi ani, cu doi copii într-un an și cu patru în celălalt an. Pe partea de elevi, consider că acesta este cel mai mare succes.

Ce competențe practice considerați că dobândesc elevii lucrând în domeniul roboticii?

Foarte multe competențe, în toate domeniile au nevoie de cunoștințe de matematică și fizică. De fapt, este un sistem care se cheamă STEM, tradus fiind Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică, de asemenea a fost introdus și un „A” la mijloc ce semnifică Arta. În cadrul STEAM, matematica nu este doar o materie separată, ci este integrată în celelalte discipline, oferind un context pentru aplicarea ei și făcând-o mai relevantă, mai accesibilă pentru elevi. Deci, în toate domeniile vor dobândi competențe, calcul, fizică cu partea de senzori, de mărimi fizice, de măsurare, viteze, forțe, partea de informatică cu programe, cu aplicații. Consider că nu este niciun domeniu care să fie fără tehnologie, nu cu roboți, dar fără tehnologie. Deja la clasele a VII-a și a VIII-a le prezint o parte de robotică în care aflăm împreună cum va fi viața peste câtiva ani și ce vor face roboții, iar prin acest lucru încerc să îi fac să conștientizeze că fără robotică nu o să se poată face nimic.

Cu ce provocări v-ați confruntat în coordonarea echipei și cum le-ați depășit?

Am plecat de la copii care nu știau nimic nici de informatică, nici de fizică. Am început să le explic partea de fizică de clasa a VI-a, unde fac circuite electrice cu becul și întrerupătorul. După care am înlocuit becul cu motorul, întrerupătorul cu o plăcuță Arduino, care este comandată de un program și am început să mișcăm primele lucruri, să mișcăm motoarele, am adăugat senzori, am citit diverse mărimi fizice pe care le-am interpretat și le-am transmis la motoare pentru a executa cerințele date. Am reușit să ghidez o parte din elevii cu vârsta de 12 ani să realizeze proprii roboți într-o lună jumătate și au început să înțeleagă cum funcționează și să îi programeze singuri, după care i-am provocat să facem un concurs de robotică între ei în care trebuiau programeze mașinuța pe care au construit-o în așa fel încât să parcurgă poligonul de la școala de șoferi.

Ce resurse sau tehnologii folosiți cel mai des în activitatea de robotică?

Unele sunt resurse financiare proprii, iar altele sunt resurse online, site-uri specializate unde sunt lecții, tutoriale pe care trebuie să le urmărim și pe care încercăm să le punem în practică și să copiem ce este acolo.

Cum reușiți să motivați elevii să se implice în proiecte extrașcolare?

Cel mai greu este să îi conving să încerce, după ce încearcă și văd platformele și le arăt ce pot să facă roboții, prind încredere că și ei la rândul lor pot construi acei roboți, iar atunci devin interesați.

Inteligența artificială v-a ajutat în dezvoltarea roboților? O considerați un avantaj sau un dezavantaj?

Nu, inteligența artificială nu am folosit-o aproape deloc, acum o studiez și particip la tot feluri de cursuri, însă consider că este un mare avantaj, dar depinde în mâna cui ajunge, ca și energia nucleară, poți produce curent sau poți produce altceva cu ea.

Știți că deja au fost publicate cărți, iar autorii au menționat faptul că au folosit inteligența artificială, considerați că este utilizată și în jurnalism?

Da, în mod sigur este utilizată și în jurnalism, în multe domenii, inclusiv în învățământ profesorii sunt învățați să folosească inteligența artificială pentru a-și realiza cu ușurință proiectele, lecțiile și a-și îmbunătăți stilul de predare. Problema de moralitate este să-ți asumi răspunsurile pe care ți le dă inteligența artificială, deoarece trebuie să ai suficiente competențe să-ți dai seama dacă inteligența artificială îți oferă niște informații aberante, în așa fel încât ceea ce publici să fie corect, iar acest lucru desigur se aplică și pe partea de jurnalism cu articolele. Pot fi multe greșeli date de inteligența artificială.

Se poate identifica cu ușurință utilizarea inteligenței artificiale de către elevi în efectuare temelor?

Evident, se poate cu foarte mare ușurință identifica prezența inteligenței artificiale, deoarece răspunsurile date de IA sunt total diferite de răspunsurile pe care le dă un copil în mod normal în clasă, iar dacă îi pui întrebări din temă și acesta nu știe să răspundă este clar că nu a uitat tema de seara până dimineața.

Ce sfat le-ați da elevilor care vor să urmeze o carieră în IT, electronică sau robotică?

Să continue să facă exact ceea ce cred ei că trebuie să facă și ceea ce le place mai mult, deoarece o meserie dacă o faci 20-30 de ani și nu ai renunțat pe parcurs, înseamnă că acela este locul tău. De asemenea, îi sfătuiesc să studieze foarte bine matematica, fizica și informatica, deoarece sunt elementele de bază care le vor fi de mare ajutor, atâta timp cât sunt stăpânite cu precizie.

Ce planuri aveți pentru viitor în dezvoltarea clubului de robotică și a activităților școlare?

Clubul de robotică nu există decât în imaginația mea și a altor copii doritori de a învăța despre procesul de creare a roboților. Aș vrea să creez un club de robotică unde elevii nu doar să învețe, ci să și practice robotica, însă este un drum lung până acolo.

Ioana Chirilă (Ceahlău) și David Ichim (Bicaz)

Articolul De la electronică la performanță națională în robotică Interviu cu domnul profesor Eduard Bodea apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ca în fiecare an, Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca, sărbătorește copiii pasionați de muzică printr-un festival devenit deja  tradiție și foarte apreciat în mediile culturale, intitulat sugestiv „Copiii-florile inimii”.Anul 2025 a marcat ediția jubiliară cu numărul zece și se poate spune că întreaga manifestare a fost una de 10, ținând cont de numărul mare de copii prezenți la festival, de calitatea concurenților încscriși în concurs- mulți dintre ei fiind câștigători a numeroase premii și concursuri de gen, de valoarea artiștilor invitați în recital, dar și de faptul că vremea s-a schimbat radical în bine chiar în ziua de 1 Iunie-  semn că Dumnezeu iubește copiii.

Încă de la primele ore ale dimineții de duminică- 1 Iunie, frumosul parc natural „Sfânta Maria” din Tașca, începea să se umple de copiii sosiți din Tașca, dar și din județ, mulți dintre ei îmbrăcați îmbrăcați în frumoasele cămăși naționale, alții ducând în spate chitare, dar și de adulții însoțitori, profesori sau oameni simpli- dornici să-și petreacă o zi frumoasă de duminică printre copii. Atmosfera de festival a fost întregită de grătarele care începeau să se încingă și de standurile amenajate de comercianții de jucării, dar și de tinerii de la Cercul de Pictură din Tașca, coordonați de doamna dr. Narcisa Stejeran, care pictau fețele copiilor. După terminarea slujbei de la Biserică, ușor-ușor, parcul a devenit neîncăpător, iar organizatorii au deschis în mod oficial festivalul prin intonarea Imnului de Stat al României. După prezentarea membrilor juriului ( compus din Prof. Georgeta Vasilache, Prof. Dorina Mucenicu, Carmen Elena Nastasă, Mihaela Petronela Costan și tânărul Matei Constantin Mihăilă- toți aflați „în subordinea” președintelui de juriu- prof. Cristina-Iuliana Marin)  concurenții au început să urce pe scenă, anunțați de micuții prezentatori Maia Topliceanu și David Ichim,  interpretându-și cântecul de concurs cu emoție, sub privirile ( și urechile) atente ale juriului.57 de concurenți, care mai de care mai talentat și mai frumos, s-au rânduit la microfon, în fața publicului care, cu fiecare oră care trecea, devenea tot mai numeros- punctul culminant fiind în jurul orei 17,00, când urma ca pe scenă să urce cunoscuta și îndrăgita interpretă de muzică populară Paula Hriscu. Un moment deosebit s-a petrecut în timpul concursului, când doamna Primar Daniela Ursache a apărut printre copii, însoțită de 2 Mikey Mouse, dar și de alți angajați ai Primăriei Tașca și Școlii Gimnaziale „Vasile Mitru”, care au umplut parcul cu 1000 de baloane colorate, oferindu-le tuturor copiilor.

După ce lista de concurenți a fost epuizată, a urma imediat spectacolul de gală, care a debutat cu talentații copii sosiți tocmai de la Balotești, jud. Ilfov, coordonați de Marius Florescu și din care a făcut parte și violonistul Rareș Mihai Florescu- unul dintre câștigătorii acestui concurs. După ce publicul s-a încălzit  cu autenticele cântece populare din zona Munteniei, a urmat mult așteptatul recital al Paulei Hriscu, un recital care a încins spiritele și pofta de joc, chiar dacă timp de aproape 10 minute, a plouat. Momentul culminant al recitalului a fost atins odată cu invitația Paulei Hriscu, când scena a fost asaltată de copiii care au înconjurat-o și împreună cu care au interpretate celebra melodie „Românie, mândru plai”.Deja încălziți, copiii, dar și adulții, deopotrivă, au rămas în fața scenei și au ascultat și dansat pe muzica electrizantă adusă în scenă de Trupa „Bee Patrol” din Piatra-Neamț- o trupă compusă din 4 copii de 11 ani, coordonată de Sorin Pavlidis, după care, în așteptarea membrilor juriului, au urmat momentele muzicale  la fel de înălțătoare oferite de folkiștii Ionuț Coșerariu și Matei Mihăilă, aceștia exprimându-se pe scenă liber, iar improvizațiile lor de efect, cu chitara, au stimulat apetitul de distracție al publicului, prin celebrele cântece folk „Amintire cu haiduci” sau „Nebun de alb”.

Seara s-a încheiat cu festivitatea de premiere- o festivitate la care toți concurenții au fost premiați cu diplome, medalii și trofee. Marea câștigătoare a acestui festival  a fost o tânără și talentată, elevă a prof. Paola Ghivirigă de la Școala Populară de Arte din Piatra-Neamț, câștigătoare a numeroase premii județene și naționale, dar și membră a Grupului „Aripi de Folk” Roznov (prof. coordonator Ionuț Coșerariu), ALISA ELENA FUNINGĂNĂ.

Lista completă a premianților Festivalului Național – concurs „Copiii- florile Inimii”- ed.a X-a:

Secțiunea Muzică populară, categoria    6-10 ani

Motfolea Jean Constantin-Premiul I

Găneanu Ștefania-Premiul al II-lea

Alexa Mara-Premiul al III-lea

Zbranca Georgia Rebeca-Mențiune

Categoria 11-14 ani

Darius Irene-Premiul I

Râncu Raul Cristian-Premiul al II-lea

Caia Mădălina Delia-Premiul al III-lea

Mențiuni:

Moldovan Daria Ștefania

Maftei  Samira

Barb Miruna Alexia

Categoria 15-18 ani

Budacă Teodora-Parascheva- Premiul I

Toma Ștefania-Premiul I

Anghel Mara Alexandra-Premiul al II-lea

Boiță Radu Ionuț-Premiul al III-lea

Secțiunea Muzică ușoară , Categoria   6-10 ani

Adelina Elena Pașcu-Premiul I

Rânceanu Claudia-Premiul al II-lea

Pătrățanu Ana-Premiul al III-lea

Ingrid Maria Sandu-Premiul al III-lea

Premii speciale:

Todirașcu Veronica

Todirașcu Teotim

Todirașcu Sofia

Mențiune:

Ploscaru Cristian

Categoria 11-14 ani

Pleșca Lia Maria-Premiul I

Râncu Raul Cristian-Premiul al II-lea

Enuță Ecaterina-Premiul al III-lea

Darius Irene-Premiul al III-lea

Cernat Ana-Premiul al III-lea

Premiul special:

Enuță Alexandra

Mențiune:

Răruță Teofil

Timofte Casiana

Categoria 15-18

Elisabeta și Teotim Todirașcu -Premiul I

Ciucanu Geanina-Premiul al II-lea

Iftimie Maria-Premiul al III-lea

Secţiunea Muzică Folk, Categoria6-10 ani

Ichim David Matei-Premiul I

Dobrescu Anisia-Premiul al II-lea

Tudor Matei-Premiul al III-lea

Categoria 11-14 ani

Funingănă Alisa-Premiul I

Albert Andreas-Premiul al II-lea

Enuță Alexandra-Premiul al II

Zabulic Antonia-Premiul al III-lea

Bulache Ștefania-Premiul al III-lea

Alexa Nicola-Premiul al III-lea

Mențiuni:

Cojocaru Andrei

Ștefan Damian

Categoria 15-18 ani

Ciucanu Geanina- Premiul I

Răruță Ilinca-Premiul al II-lea

Astfel, Festivalul Național- concurs „Copiii-florile inimii”- ediția a X-a a fost una de colecție sau „de pus în ramă”, copiii mici și mari bucurându-se de o atmosferă câmpenească autentică, una dintre puținele manifestări care sunt organizate cu copii și pentru copii.

Întreaga manifestare a fost „pusă în scenă” de Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca, în parteneriat cu Primăria și Consiliul Local Tașca, cu sprijinul Heidelberg Materials România, precum și de alte persoane fizice care și-au exprimat dorința de a rămâne în anonimat.

Marius Coşerariu

Articolul POVEȘTI MUZICALE CU COPII LA TAȘCA apare prima dată în Ecoul muntilor.

Şi a fost o manifestare de nota 10! Amfitrionii au fost reprezentanţii bibliotecii în frunte cu directoarea Mihaela Mereuţă, alături de Mihael Balint, Violeta Moşu şi Jan Gheorghe Racariu.

Au prezentat cartea profesoarele Dorina Mucenicu şi Cristina Chirilă, şi profesorul Costache Lupu. O expoziţie de pictură (care a ilustrat şi cartea) a aparţinut dnei Narcisa Ştejărean.

Au cântat tineri folkişti de la Roznov, Piatra Neamţ, Pângăraţi, Bicazul Ardelean, Taşca, cu evoluţii solo sau împreună alături de Grupul „Eu Cred”. Nu au lipsit nici melodii pe versurile lui Mihai Eminescu sau neasemuita creaţie purtând semnătura Grigore Vieru/ Doina şi Ion Aldea Teodorovici

Articolul „Am albit” … cu Marius Coşerariu (lansarea celui de-al X-lea volum de poezie apare prima dată în Ecoul muntilor.

(Lucian Blaga)

A scrie și a vorbi despre copii pare, la prima vedere, un lucru simplu, la îndemâna oricui, atâta timp cât vrei să scoți în relief acele lucruri comune, frumoase, potrivite celei mai frumoase perioade a vieții. Însă devine ceva mai complicat atunci când scrii și vorbești despre copii care au ceva în plus față de alții și încerci să potrivești cuvintele în așa fel încât să te ridici la înălțimea calităților acelui copil, dar fără a-i pune în umbră pe ceilalți.

Un astfel de copil este David Ichim, o zgâtie de băiat de 8 ani din Bicaz, care, prin tot ceea ce face confirmă celebrul citat al lui Lucian Blaga, întrucât în inima lui David regăsești, atât inima unui copil, cât și cea a unui adult, deopotrivă.

David Ichim este elev la Școala „Regina Maria” din Bicaz, la clasa doamnei învățătoare Elena Ropotoaia, iar părinții săi sunt oameni simpli (Mirabela – asistent medical la Spitalul „Sf. Nicolae” Bicaz și Alexandru – șofer), care se implică total și responsabil în creșterea și educarea lui David, fiind atenți la pasiunile pe care acesta pe îmbrățișează și-l susțin din toate punctele de vedere.

De fapt, David este ca orice alt copil, doar că se diferențiază de ceilalți copii ca urmare a faptului că Dumnezeu i-a dăruit mai multe calități și talente, punându-i pe cei implicați în procesul educativ în situația de a-i „obliga” să-i ofere suportul logistic necesar.La vârsta de 6 ani, David a fost înscris la clasa pregătitoare (clasa 0), învățătoare fiind doamna Elena Ropotoaia (cunoscută în spațiul public ca membră a Grupului Folk EU CRED), acest lucru nefiind întâmplător. La scurt timp supă înscrierea la clasa 0, doamna învățătoare și-a dat seama că David își dorește să facă mai mult față de ceilalalți copii, motiv pentru care a hotărât să-l înscrie la cursurile de chitară organizate de Asociația Culturală „Eu Cred”, care activează în zonă. Bineînțeles că părinții săi au fost de acord, i-au cumpărat lui David o chitară și l-au susținut (și îl susțin în continuare), făcând naveta săptămânal la Bicazu – Ardelean (unde se țin cursurile). Astfel, David a devenit cel mai mic cursant al Asociației Culturale „Eu Cred” și, deși la început nu prea înțelegea mare lucru din chitară, a dat dovadă de consecvență, începând, pas cu pas, să descifreze cu ajutorul profesorului-coordonator, tainele muzicii. A început să îndrăgească chitara în așa fel încât (din spusele părinților săi) doarme cu chitara în pat. În timpul liber, când alți copii stau pe telefoane, tabletă sau cine știe ce mai fac, David cântă la chitară. Evoluția lui este una accelerată, acest lucru datorându-se exclusiv voinței, pasiunii și perseverenței sale, ajungând ca în câteva luni, David să ia parte la numeroase activități artistice ale asociației, atât în județul Neamț, cât și în țară. Deși mic, David a însoțit grupul folk EU CRED, acolo unde a fost invitat, cântând în deschiderea acestuia, fiind deliciul publicului datorită vocii sale curate și modului cum, la 7 ani știe să mânuiască chitara. Astfel, David a ridicat în picioare 200 de oameni la lansarea volumului de poezii „Rătăciri” (Marius Mihai Coșerariu), organizată în or. Luduș, jud. Mureș. Atunci publicul a strigat „bis”, iar David nu știa ce să facă, moment în care i s-a spus că trebuie să mai cânte un cântec. De asemenea, David a participat la festivalul „Folk la gura peșterii” (com. Sălciua, jud. Alba), dar și la târgurile de Crăciun organizate la Piatra-Neamț și Tarcău și alte spectacole de colinde și obiceiuri de iarnă organizate la Grințieș, Tașca, Bicazu-Ardelean. În puţinul timp de când a învățat să cânte, David a participat la festivalurile „Dăm folk” și „Copiii-florile inimii”, juriile apreciindu-i evoluția artistică, fiind recompensat cu premii pe măsură.

Pe lângă talentul muzical, David este un adevărat actor în devenire, având o memorie dezvoltată, învățând să recite poezii ca un adevărat profesionist.Din acest motiv, în urma unei preselecții la care au luat parte mai mulți copii, David a fost cooptat pentru a recita partea de încheiere a unei pricesne-videoclip închitată Părintelui Arhimandrit Iustin Pârvu (alături de Marius Mihai Coșerariu, Maica Parascheva și Părintele Arhimandrit Hariton Negrea).

Orizontul cultural-educativ al lui David nu se oprește doar la muzică și poezie, ci el merge mai departe, fără a neglija școala, unde are rezultate excepționale și nici anturajul celorlalți copii cu care se joacă și se distrează, fiind, totuși, un copil.

David Ichim este unul dintre copiii-emblemă ai Asociației Culturale Eu cred, iar prin ochii lui, lumea poate fi privită altfel- o lume curată, inocentă, o lume în care adulții ar trebui să se mute definitiv cu sufletul și inima și să renunțe la răutate și interese meschine, o lume cu Cer senin și albastru, nebrăzdat de avioane, bombe și rachete: LUMEA LUI DAVID.

Marius Mihai COŞERARIU

Articolul LUMEA LUI DAVID apare prima dată în Ecoul muntilor.

Anul acesta, românii de pretutindeni sărbătoresc 173 de la nașterea „omului deplin al culturii românești”. Ca un sincer omagiu adus marelui nostru poet național Mihai Eminescu, pe 15 ianuarie a fiecărui an calendaristic, începând cu anul 2011, sărbătorim și Ziua Culturii Naționale. Această zi națională fixată cu bună știință în ziua nașterii poetului nepereche promovează cultura, arta, efortul academic și valorile noastre tradiționale.

La Bicaz, biblioteca publică a comunității noastre, împreună cu primăria orașului, au organizat joi, 12.01.2023, o întâlnire cu poetul Ionel Simota și cu epigramistul Gheorghe Filip. Cine putea să vorbescă publicului nostru despre patronul spiritual al bibliotecii orașului, mai meșteșugit și  mai vibrant, decât Ionel Simota, poet consacrat, cu un stil scriitoricesc inconfundabil, ce echilibrează armonios balanța între tradiționalism și modernism, cu profunde și trainice valori umane. Despre Mihai Eminescu s-au spus și s-au scris nenumărate lucruri minunate și, din nefericire, și răutăți și nedreptăți. Însă, cei a căror viață a fost influențată și înnobilată de creația eminesciană, și-au făcut un crez și o datorie de onoare să-i studieze  opera, să-i recitească răvășitoarele versuri în care, cu toții ne regăsim. Toată problematica abordată în scrierile eminesciene este năucitor de actuală și de aceea Eminescu este mereu prezent în gândurile și simțămintele noastre, a tuturor celor ce simțim și vorbim românește. Tematica abordată în scrierile eminesciene este valabilă pentru oricine simte și vibrează la frumos și de aceea Eminescu este un poet universal. Eminescu a fost tradus în diverse limbi de circulație, însă criticii literari afirmă că poezia nu poate fi tradusă, asemeni prozei. În ceea ce privește limba curat și migălos șlefuită din lirica eminesciană, am regăsit-o cu o reală încântare și în lirica simotiană.

Acest prolific poet contemporan este membru al Uniunii Scriitorilor Români, Filiala Brașov, și președinte al Asociației Cenaclului Literar „Buna Vestire” din Miercurea Ciuc. Animator cultural neobosit, poet cu har rupt din harul divin, solar, cu sufletul, faptele și poezia puse la loc de cinste, Ionel Simota mărturisește: „Am respirat aerul/ Din casa lui Mihai Eminescu./ Doamne, ce altă bucurie/ Mai mare puteai să-mi dai?/ Te-am simțit în rând cu mine cum stai …/ Eu știu că pe acolo/ Trec hoarde, de fandoseală,/ Cu care nimic nu poți să mai faci,/ N-ai cum să-i împaci …/ Mulți nici măcar nu te cunosc,/ Nu te iubesc vreau să zic,/ Dar trec tot așe mări pe ei,/ pe tine voind să te facă mai mic …/ Am stat în cerdacu-ți m-am simțit/ Ca în pridvorul sfânt al cuvintelor tale,/ Am stat în camera unde ai învățat/ Graiul tău și al altor popoare,/ Ce au fost cu tine mai înțelepte/ Și mai primitoare…/ Am pășit pe-acolo/ Pe unde trec și acum/ Urmele-ți liniștite, domoale…/ Simțeam cum din cer te plâng Catedrale./ Eminescu a fost/ Și va fi mereu/ Al doilea Dumnezeu al meu …” Sublim omagiu adus Eminescului de către un confrate truditor și mânuitor al unui condei cu pană de înger.

Ionel Simota a povestit publicului nostru despre activitățile desfășurate la frații noștri de dincolo de Prut, în nenumărate rânduri. Basarabenii noștri, greu încercați de nedreptățile îndurate de când au fost smulși din trupul patriei, au câteva pietre de temelie de care își reazemă cu nădejde sufletele. Acestea se numesc Mihai Eminescu, Ștefan cel Mare și Sfânt și Grigore Vieru, repere de netăgăduit pentru identitatea lor în lume. Pentru limba vorbită de moldovenii de peste Prut și pentru ideea de românitate și continuitate, Eminescu este o icoană sfântă, ne povestește Ionel Simota.

Al doilea invitat al nostru, Gheorghe Filip, bun prezentator al evenimentelor culturale și, mai recent, epigramist, a prezentat publicului nostru un colaj din cele mai îndrăgite poezii din lirica eminesciană. Ana Tănasă și David Ichim, doi copilași de la clasa pregătitoare a Școlii Gimnaziale „Regina Maria” Bicaz, s-au încumetat să recite și ei câte o poezie din marele Eminescu. Susținuți de mamele lor, și-au propus să învețe în fiecare an câte o poezie a poetului nostru național. Lăudabil gând și, totodată, un bun exemplu pentru toți copiii iubitori de poezie. „Paspartu” – volumul de epigrame al domnului Gheorghe Filip a apărut la Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe în anul 2020 și a fost bine primit și de publicul bicăjean. Ionel Simota, poet prolific (23 de volume de versuri, sunt incluse și aparițiile din antologii) de faimă națională, ne-a  prezentat ultima sa carte editată: „Poetul Ionel Simota la 50 de ani”, carte apărută în prestigioasa colecție „Profesioniștii noștri”. Este o antologie a celor mai frumoase versuri scrise de poet până la vârsta de 50 de ani, în condiții grafice de excepție, ca fiecare volum apărut sub semnătura sa. Poetul Ionel Simota ne reamintește că profunzimea scrierilor sale, calitatea și estetica lucrului bine făcut trebuie să primeze, în pofida timpului din ce în ce mai fugărit din zilele noastre. În aceeași atmosferă vibrantă, Ionel Simota ne-a mai prezentat și un audiobook, un album de poezii în lectura autorului, o selecție din volumele de poezii „Dialog în cer”, „Capitol cu îngeri dintr-un volum colectiv”, „Lecții cu fluturi”, „Sentimente cu păsări (II) Mirări”, însoțit de muzică de cea mai bună calitate. Acest album a fost întocmit în colaborare cu Radio Moldova. Ionel Simota adaugă în lada de zestre a poeziei românești o voce proaspătă și originală, fiind obsedat de cuvânt, de metafora diafană, de iubire, de lumină, de bunătate și de frumos. De altfel, poetul mărturisește: „A scrie poezie este ca și cum ai făuri îngeri din aerul pe care-l respiri/ Și i-ai îmbrăca în lumina ochilor proprii, dăruită ție de Dumnezeu”.

La finalul activității, ne-am destins cu toții la o plăcintă și un pahar de vin. Tot în cadrul activităților de sărbătorire a „luceafărului” poeziei românești, vineri 13 ianuarie 2023, un grup de copii ai Școlii „Regina Maria” din Bicaz, coordonați de doamnele profesoare Marinela Humă și Georgeta Vasilache, au cântat și citit versuri din lirica eminesciană.

Ca bibliotecară, cunosc pulsul comunității în care trăiesc și, pot afirma că aceste activități dedicate Zilei Culturii Naționale și poetului Mihai Eminescu nu sunt formale. Alături de cadrele didactice ale instituțiilor de învățământ bicăjene urmărim să inoculăm copiilor dragostea pentru literatură, pentru artă, în general, și pentru frumos. Întotdeauna, arta a fost și este o poartă estetică de evadare din cotidianul zilelor noastre.

Mariana CĂLINESCU

Articolul Eminescu – punte de suflet între Basarabia și patria mamă apare prima dată în Ecoul muntilor.