A fost apropiată de regretatul Cristian Vatamanu, profesor la Liceul Pipirig şi director adjunct, de loc din satul Petru-Vodă, şi datorită acestui fapt ne-am dorit ca domnia sa să fie reprezentanta noastră la Pipirig şi cititorii noştri au constatat că au apărut în revistă articole scrise împreună cu Cristian Vatamanu. Au fost realizate înainte de decembrie 2021 şi le-am găsit un binemeritat loc în „Ecoul Munţilor”.

A urmat clasele primare şi gimnaziul în localitatea natală şi apoi a absolvit cursurile Liceului Pedagogic „Ştefan cel Mare” din Bacău în perioada 1986-1990. A devenit învăţătoare, cadru didactic bine pregătit pentru lucrul cu cei mici, aşa cum erau mai toţi cei care terminau un „pedagogic” în acele vremuri.

Datorită absolvirii Liceului Pedagogic ”Ștefan cel Mare” Bacău cântă la chitară și mandolină. La lansarea romanului „Ancora” la Pipirig, a interpretat în memoria lui Cristian Vatamanu melodia „Foaie verde spic de pâine”, cu vocea, cu chitara şi cu multă, multă emoţie…

În perioada 17.05.2021 – 21.05.2021 a participat la mobilitatea educativă ”Inclusive education: tackling with classroom diversity and early school leaving” (IDEC S.A Pireus Greece) alături de Cristian Vatamanu şi peripeţiile, ca să folosim un cuvânt la modă: au fost … epice.

 A continuat studiile şi este licenţiată în „Pedagogia învățământului primar și preșcolar”, iar în 2016, a obţinut „Certificatul de acordare a gradului didactic I”. A obţinut şi titlul de Master în “Psihologia medierii conflictelor” la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași şi cele învăţate s-au adăugat firii împăciuitoare şi este o adevărată negociatoare între părţi aflate în dispută, considerând că a comunica este un lucru foarte important deoarece numai astfel poţi fi aproape de oameni, îi poţi înţelege, îndruma şi ajuta.

Are pronunţate abilităţi şi talente muzicale, literare, de pictură, dobândite de-a lungul anilor atât în activitatea didactică desfăşurată la catedră cât şi în cadrul activităţilor extracurriculare: şezători, concursuri literare, cercuri pe diverse teme. A fost cea care a intuit şi încurajat talentul lui Ştefan Ţârdea, fostul ei elev, pe care l-a prezenta în revista noastră.

A avut o idee extraordinară de strângere a legăturilor dintre Grinţieş şi Pipirig în memoria lui Cristian Vatamanu: „Punte peste munte”! Şi colaborarea noastră prin „Ecoul Munţilor” este o consecinţă a acestei iniţiative.

Dorim doamnei învăţătoare sănatate şi putere pentru a trece peste toate cele mai puţin frumoase ce ni le oferă viaţa, cât mai mare împlinire prin copilaşii pe care-i îndrumă, prin familie şi toţi ce-i sunt aproape şi o aşteptăm cu cât mai multe articole la revista noastră, căci scrie frumos şi cu adâncă simţire românească!

Daniel Dieaconu

Articolul Cine sunt redactorii noștri?! Învăţătoarea Dana Stănoae de la Pipirig apare prima dată în Ecoul muntilor.

A participat la festivaluri din țară reprezentând zona etnofolclorică din care se trag (Pipirig, Neamț – Ținutul Zimbrului) obținând premii precum:

-Premiul l – Festivalul „Florile Ceahlăului” Neamț 2023;

-Premiul I – Festivalul „Din Comoara Satului” Timiș 2024;

-Premiul ll – Festivalul „Din comoara Satului” Timiș 2023;

-Premiul ll – Festivalul „Cântecul din Mehedinți” Mehedinți 2023;

-Premiul lll – Festivalul „Flori în Țara Bârsei” Braşov 2023;

-Premiul lll – Festivalul „Lucreția Ciobanu” Sibiu 2023;

-Premiul lll – Festivalul „Cântec de dragoste de-a lungul Dunării” Brăila 2023;

-Mențiune – Festivalul „Mariana Draghicescu” Timiș 2023;

-Premiul Special – Festivalul „Drăgan Muntean” Deva 2024.

A cules cântece de la rapsozii locali din comuna Pipirig, apoi a înregistrat câteva dintre ele, fiind un reper important în cariera sa de interpret. Cu aceste cântece s-a prezentat la evenimentele culturale la care a fost invitat și la festivalurile din țară.

Cântece pe care le-a lansat:

-„La Dumesnic sus pe munte”;

-„Îs cioban în vârf de munte”;

-„Neamțule ținut frumos”;

-”Spune măi puiule mie”;

-”M-am gândit să scriu scrisoare”;

-„Codrule cu cărări multe”.

Bunicul de pe mama, Vasile Creangă din satul Dolhești, Pipirig,   era recunoscut  în comună pentru glasul său puternic cu care încânta lumea. Nu a fost un rapsod popular, dar cânta din ce mai auzea prin sat. Era un reprezentant al satului la obiceiurile de Anul Nou. „Cred ca o parte din glasul pe care îl am i se datorează genei lui, dar și faptul că urechea muzicală mi-am format-o în strana bisericii din satul Pipirig, cântând de mic copil alături de dascălul bisericii”, mărturisea tânărul rapsod..

Care sunt profesorii sau persoanele cărora le datorezi ascensiunea ta profesională?

R: Am lucrat alături de profesori de la care am preluat atât tehnica de cânt popular, cât și acel caracter al omului responsabil. La fiecare dintre aceștia la datorez mii de mulțumiri. La vârsta de 8 ani am început să lucrez alături de  profesoara Dana Stănoae din învățământul primar, aceasta fiind și prima care m-a trimis la un concurs de interpretare vocală obținând premiul întâi. Nadia Sângeap a fost prima care mi-a oferit lecții despre tainele muzicii, fiind cea care m-a ajutat să dau admiterea la Liceul de arte „Victor Brauner” din Piatra Neamț, unde am avut bucuria de a lucra cu Mancaș Mihaela și Miron Daniel, fiind doi profesori excepționali. În facultate am avut onoarea și norocul de a-l cunoaște pe maestrul Ioan Bocșa. Am făcut parte din Ansamblul ”Icoane”,  acolo schimbându-mi percepția despre folclor.

Care a fost parcursul tău în lumea folclorului?

R:  Orice interpret de muzica populară își dorește să devină un bun artist și valorificat la nivel național, însă nu totul pare atât de ușor. Acum câțiva zeci de ani era de ajuns să ai o voce foarte bună, dar acum nu se mai rezumă totul la talent. Nu mai sunt acele zone numite ”sărace în artiști”. După părerea mea, pentru a ajunge un artist consacrat trebuie să fii cât mai original prin calitatea și interpretarea cântecelor proprii. Orice drum ai alege în viață, tot dai de câte un obstacol. Încerc din răsputeri să aduc în fața oamenilor povestea satului de altădată, viața omului din satul Pipirig și simt cu adevărat că nimic nu este în zadar.

Care sunt premiile obținute, de care ești cu adevărat mândru ?

R:Mă bucur de fiecare premiu pe care îl obțin, considerând faptul ca prin aceste premii reprezint cântecul nemțean așa cum ar trebui să fie dus mai departe de către generația tânăra. Dar cel mai important premiu pe care îl primesc în fiecare festival la care particip, este admirația publicului pe care o simt cu adevărat ori unde merg. Pentru mine, premiile obținute de-a lungul activității, sunt o dovadă că drumul pe care l-am ales este unul așa cum ar trebui să fie ca interpret de muzică tradițională.

„Îmi dedic viața cântecului, tradițiilor și obiceiurilor de aici, de la mine de acasă din comuna Pipirig. Sunt convins că într-un timp foarte scurt Comuna Pipirig v-a răsuna atât în țară cât și peste hotare. Avem o istorie deosebită, avem oameni deosebiți, avem tradiție de sute de ani, care, însă mai trebuie „lustruită” de praf” (Ştefan Bogdan Ţârdea).

Dana STĂNOAE

Articolul Tineri de succes din munții Neamțului: Ștefan-Bogdan Țîrdea – rapsodul de la Pipirig apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pipirigul este un loc cu o mentalitate aparte, urmași ai lui David și Smaranda Creangă (bunicii marelui povestitor Ion Creangă) și ai celui de-al doilea patriarh al României, P.F. Nicodim Munteanu, cu oameni ce țin și acum, ca în urmă cu sute de ani, la turmele lor de oi, unii care-și păstrează și astăzi casele bătrânești, cu odăi mici, laițe, cu prispă, acoperite cu draniță și înconjurate de garduri din răzlogi, cu cete de flăcăi ce umplu centrul comunei în preajma anului nou păstrând obiceiuri de sute de ani.   Prin Protocolul de colaborare 6413/01.07.2011, încheiat între Primăria Comunei Pipirig și Prof. Cristian Vatamanu, s-a decis înscrierea în concursul de proiecte „Țara lui Andrei”, finanțat de S.C. Petrom S.A., a unui proiect ce viza amenajarea unui spațiu pentru ”Muzeul David Creangă”. În urma acestei înțelegeri, Primăria s-a angajat să identifice locul, să facă demersurile pentru obținerea autorizațiilor necesare și să asigure cofinanțarea, iar domnul profesor s-a angajat să depună proiectul și să sprijine câștigarea finanțării venite din partea sponsorului. În urma câștigării acestui proiect, după obținerea fondurilor necesare cofinanțării și a tuturor autorizațiilor, în vara anului 2016 s-a dat în folosință noul muzeu al satului Pipirig: ”Muzeul etnografic David Creangă”. Doamnele profesoare Arsenescu N. și Arsene E. devenind noii ghizi ai muzeului, văzându-și astfel răsplătită munca de zeci de ani depusă în acest sens.

În ceea ce privește comoara ce o adăpostește noul muzeu, doamna profesor muzeograf Arsenescu Niculina ne-a declarat: ”Obiectele sunt grupate în așa fel, încât să reconstituim o bucătărie țărănească, o odaie (camera de oaspeți) şi meșteșuguri din zonă. Bucătăria are o laiţă, un blidar, un colţ religios, stative (funcţional), obiecte de iluminat (opaiţ, lămpi, felinare), obiecte folosite în casă (fiare de călcat cu cărbuni, toate ustensilele pentru scărmănat, tors, depănat, urzit). Camera de oaspeţi – odaia are lăzile de zestre, 30 de costume naţionale complete, cojoace ciobăneşti, masa şi scaunele tradiţionale sculptate în lemn.

Ştergarele, năfrămile, lăicerele, costumele populare grăiesc despre gustul pentru frumos, îndemânarea şi talentul femeilor care au ştiut să privească florile, câmpul cu diversitatea cromatică, cerul senin şi să transpună emoţia contemplării în armonii şi frumuseţi nebănuite concretizate în piese de valoare inestimabilă.

Cea de-a treia încăpere cuprinde diferite obiecte folosite atât în gospodărie, cât şi la stână pentru mulsul oilor şi preparatul laptelui (ciubere, doniţe, linguroaie, cupe, budăci, tigornicere, bărbânţe etc.). Lâna oilor, prelucrată în casă, se folosea la ţesutul aşternuturilor, la confecţionarea oghealelor (plăpumilor), a cergilor, a şiacului pentru costumele de iarnă, la împletitul diferitelor piese de îmbrăcăminte: colţuni (ciorapi), pieptare, flaniele (pulovere) etc.

Atât scoarţele, cât şi catrinţele sau cămăşile au o bogăţie de culori şi motive dintre cele mai variate: pomul, soarele, păsările, microuniversul etc. Se pot admira: păretar cu vârste şi alesături geometrice, scoarţă cu pomi şi păsări, scoarţă ,,în nouri” sau ,,în batiste”, lăicer cu vrâste şi trandafiri, ,,în brazi” etc.

Cămăşile femeieşti şi cele bărbăteşti, precum şi poalele sunt cusute în diferite puncte: înaintea acului, găurele, zig-zag, ocol, stea, lănţişor, feston, creţ, straja (drug), cruciuliţă cu o faţă şi două feţe, rămurică, gura păpuşii etc. Tipurile de cămăşi sunt diverse: femeieşti – cu plătcuţe sau cu mâneca din gât, cu sau fără drot. Toate acestea dau farmec portului popular din zonă şi merită să fie admirate.”

Îndemnăm publicul să treacă pragul Muzeului Etnografic ”David Creangă” din Pipirig pentru că au, într-adevăr, ce vedea și ce învăța.

Cristian VATAMANU, Dana STĂNOAE

Articolul Muzeul „David Creangă” Pipirig apare prima dată în Ecoul muntilor.