de Lucian Blaga

La mânăstire vine-o babă.

Zice:

“Stareț purtător de bolți cereşti,

să faci o rugăciune

de ieșirea sufletului din trup.”

„Pentru cine?”

„Pentru mine.”

Luna – s-a coborât pe-o biblie

și de pe file

privește înapoi la chipul ei spre cer.

Cu miros de ger în lună vine un bătrân.

Îi sunt obrajii zdrențuiți

Întocmai ca un prapur vechi:

„Părinte bun, ți-aduc o pâine și un strop

de vin, ca să se roage la altar blândețea ta.”

„Pentru cine?”

„Pentru turma de oițe.”

Într-un târziu o fată. Stele care cad

sau poate-un vânt de toamnă-ar ști să spună

c-a fost frumoasă fată mai demult.

Zice:

„Să ții o liturghie, stareț sfânt.”

„Pentru cine?”

„Pentru – gândul meu.”

Luna s-a-ngrădit c-un curcubeu.

FOTO: PETRU ARSINTE

Articolul CURCUBEU LA MĂNĂSTIRE: O POEZIE ŞI CÂTEVA FOTOGRAFII apare prima dată în Ecoul muntilor.