Cuvintele acestea o descriu pe  inimoasa Cristina Petrea, profesor și etnolog la Liceul ”Mihail Sadoveanu” Borca, fondatoarea trupei de teatru ”Bistr-Art”. Pasiunea este ca o rană de nevindecat, pe care doamna Petrea trebuie să o panseze și să o îngrijească. Altfel, neliniștile dau năvală peste viața ei. Cum frumusețea nu poate fi ținută în captivitate, domnia sa o împarte cu generozitate. Pasiunea pentru teatru vine din copilărie. Tatăl, un foarte apreciat învățător, spunea povești celor trei fiice gesticulând, iar bunica mima, nepoatele imitând-o. Ei au fost primii profesori. Cei care au copilărit înainte de 1990 au avut marele avantaj de a pune în scenă-ograda casei sau maidanul-poveștile cu prinți, regi și regine și a face jocuri de roluri în ”Țăranule pe câmp” sau ”Țară, țară vrem ostași!”. Imaginația și umorul erau atuurile micilor actori. Prof. Cristina Petrea a format trupe de teatru cu toate generațiile sale de elevi, unii studenți acum, alții absolvenți de facultate. Dramatizări ale unor opere literare, procese literare, piese scrise de domnia sa, toate au un caracter moralizator, care pot forma un caracter bun. Este și autoarea unei cărți cu texte pentru copii, povestiri, poezie, teatru, pe care eu am comparat-o cu abecedarul lui Grigore Vieru. Doamna Petrea spunea că  în dorința de a-i imita pe cei mari, copiii se pot transpune în diverse roluri. Este foarte greu să lucreze de una singură, de aceea familia îi este alături. Ștefan, licean în clasa a X-a, este uneori regizor, fotograf și se ocupă de scenografie. Eugenia, care este și o cunoscută cântăreață, este responsabilă cu umorul și cu producția muzicală. Uneori, un singur actor poate distruge munca întregii echipe. De aceea concentrarea, seriozitatea, documentarea, stăpânirea de sine sunt foarte importante și se dobândesc după mari eforturi. Teatrul este un exercițiu de mare empatie. O fetiță foarte timidă și care a trăit traume în familie, jucând teatru a învățat să vorbească corect și să-și stăpânească emoțiile. Dacă la început trupa de teatru se numea ”Borc-Art”, în cel mai scurt timp, părinți de pe Valea Bistriței și-au înscris copiii, iar numele s-a transformat în ”Bistr-Art”. Sunt 16 copii, cu vârste între 6 și 16 ani. Uneori se apelează și la copii care fac figurație. În acest an, de Zilele liceului, a avut loc o reprezentație cu ”Baltagul”, dramatizare de 15 minute. Pe site-ul școlii este postată dramatizarea ”Baltagului” într-o variantă modernă, care poate fi folosită și ca material didactic. În vară, trupa ”Bistr-Art” a participat la un festival de teatru la Bacău. Actrița Adriana Trandafir, care făcea parte din juriu i-a felicitat pe copiii-actori. Acolo s-au prezentat trupe antrenate de actori profesioniști, iar decorurile erau împrumutate de la teatru. Ai noștri au avut decoruri din polistiren, pe care l-au pictat. Recunoașterea talentului lor a venit imediat. La Festivalul Internațional de Teatru de la Vînători, ”Bistr-Art”  a plecat acasă cu marele trofeu. A urmat festivalul de la Făgăraș, unde actorii noștri s-au prezentat cu o dramatizare despre Ștefan cel Mare, după un text de prof. Cristina Petrea. Au obținut șase premii I. Premii individuale au obținut Eugenia Petrea, interpreta unei balade despre Ștefan cel Mare, Gabriel Lupuleasa și Karina Mareș. Copiii au încins o horă, la care s-au prins și spectatorii. Lipsa de trac, dar și dorința de a împărtăși sentimente nobile pe care numai niște copii puri le pot nutri, au deșteptat inimi. Pe unde au fost în această vară, actorii au vizitat locuri importante: Școala românească din Făgăraș și cetatea, Castelul  Bran, Mănăstirea Făget. La mănăstire, după ce au cântat în strană, au mers la trapeză, unde au interpretat cântece vechi românești. Cei ce luau masa acolo i-au răsplătit cu ovații, dar și cu daruri pe care le-au înmânat maicii starețe să le împartă. Peste tot pe unde au fost în vizită și-au imaginat ce ar fi făcut ei, cu secole în urmă și au improvizat pe loc roluri și scenete. Ce face prof. Cristina Petrea pentru copiii de pe Valea Bistriței nu este deloc ușor. Dar cu o energie care ne uimește pe toți și cu cu un neastâmpăr intelectual și artistic, reușește să treacă peste toate piedicile, nu puține, din calea muncii sale cu actorii. Dorim trupei și doamnei Perea să depășească toate obstacolele și să fie cei mai buni, așa cum ne-au obișnuit într-un răstimp foarte scurt!

Iolanda LUPESCU

Articolul TRUPA DE TEATRU „BISTR-ART” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Cătălin Popovici nu știu dacă mai are nevoie de prezentare. Pictor, fotograf, cantautor, iubitor de tradiție și de frumos, creștin născut, nu făcut, ne-a încântat cu cele două grupe de chitariști care sunt și vocaliști. “Treceți batalioane române Carpații”, “Bocetul lui Ioan cel fără de mormânt” (nu se poate asculta acest cântec fără lacrimi) sunt doar două cântece care au făcut sala să amuțească.

Văzându-i pe doamna Petrea și pe domnul Popovici evoluând pe scenă, mi-am dat seama că un dascăl nu e doar un dascăl, atâta timp cât lasă urme în sufletul elevilor. Peste ani, acești copii vor spune: „Și eu am făcut chitară cu domnul Popovici. Și eu am învățat multe lucruri de la doamna Petrea.” Aniversând Ziua Eroilor, „oamenii-spectacol”, cum îmi place mie să-i numesc, ne-au arătat că sunt oameni liberi, că pasiunea și energia cu care se dăruiesc pe scenă ar trebui să fie o lecție pentru cei care trec cu indiferență peste acest eveniment. Mi-a plăcut că la fiecare spectacol  sunt însoțiți de familiile lor, care-i încurajează și îi ajută. Măcar așa să ne cinstim eroii, dedicându-le o clipă de frumos. Fără ei, nu am mai trăi într-o țară care se numește România.

Iolanda LUPESCU

Articolul Oamenii-spectacol: Cristina Petrea și Cătălin Popovici apare prima dată în Ecoul muntilor.

Și pentru că a fost o șezătoare, s-a cântat în dialog cu Ansamblul „Nemțișorul”, condus de interpretul Laurențiu Marian. Repertoriul atent ales, acuratețea interpretării, veselia, tinerețea, au transmis spectatorilor o stare de bine și de bună dispoziție.

Nu putea să lipsească de la șezătoare Marius Cătălin Popovici cu al său grup de chitariști „Floare de colț”. Marius -Cătălin Popovici este un foarte talentat și iubit profesor de chitară. Altfel nu se explică de ce într-un răstimp scurt copiii lui au învățat să cânte și s-au descurcat admirabil.

O invitată specială a fost etnologul Maria Moiș, președinta Asociației VDR din Paris. Doamna Moiș a înlesnit participarea interpretei Eugenia Petrea din Borca la Paris, cu ocazia a două evenimente diplomatice importante organizate de Reprezentanța permanentă a României la UNESCO și Ambasada României la Paris. Aceste evenimente au promovat cultura, tradițiile și dansurile populare românești. Manifestările au avut loc cu ocazia aniversării a 30 de ani de când România este membră a Organizației Internaționale a Francofoniei. Un aport la această colaborare îl are și Asociația APOR Borca. Organizarea șezătorii îi aparține profesoarei Cristina Petrea, coordonatoarea Școlii „Aurel Dumitrașcu” Sabasa, o neobosită căutătoare și păstrătoare a folclorului autentic și a tradițiilor locale.

Iolanda LUPESCU

Articolul Şezătoare la Borca apare prima dată în Ecoul muntilor.