Comitetul Director cuprinde membri din mai multe localităţi:  Cristina Marin (Bicaz-Chei), Elena Preda (Târgu-Neamţ), Paula Bondar şi Sebastian Luca (Broşteni), Iolanda Lupescu şi Vasile Amariei (Borca), Ecaterina Caraza şi Despina Gheorghiu (Farcaşa), Alexandru Andrieş (Poiana Teiului), Maya şi Alina Bicăjanu (Ceahlău), Ana Buştihan, Oana Ciucanu, Mihaela Petrache (Grinţieş), Costel Bondrea (Tulgheş), Constantin Curcă (Corbu), Daniel Botez,  Virgil Cojocaru, Valentin Bălănescu (Piatra-Neamţ), Gianina Croitoru (Pângăraţi), Ovidiu Stanciu (Suceava), Dana Stănăoe (Pipirig) etc.

Doamna Lăcrămioara Pop nu a putut fi prezentă, de puţin timp suferind o grea pierdere, soţul, Ştefan Pop. Ne-a trimis o poezie:

Prietenilor mei

(cu regret că nu mă simt în stare să fiu cu voi, azi, de Ziua Unirii)

Am învăţat de-acasă, din pruncie,

Că niciodată întristarea mea

Durere altora, să nu le fie

Ci, demnă, să-mi duc, molcom, “crucea mea”.

Acum, ar trebui, să fiu voioasă

Alături de voi, prieteni, sărbătorind Unirea;

Dar întristarea, iată, nu mă lasă

Şi umbre reci ‘mi-ntunecă privirea.

Dar, vă promit că-n scurtă vreme

Când sufletul nu-mi va mai fi mâhnit,

Când lacrimile-ncet, se vor mai cerne,

Zâmbi-voi iar, privind la răsărit.

Şi mă veţi auzi cântând din nou,

Ori poate-un vers ori două voi mai scrie…

Azi, încă-i rana proaspătă şi doare rău

Dar ştiu că-aici, nimic nu ţine-o veşnicie.

Vă fie ziua rodnică, frumoasă!

Din ea, să prindă viaţă, frumoase, amintiri,

Ecoul gândurilor bune, peste munţi, foşnească,

Iar ochii voştri limpezi, zâmbească mulţumiri.

Succes maxim!

Vă îmbrăţişează cu sufletul, Lăcrămioara Pop,

Tezaur Uman Viu, protejat UNESCO

Imnul României l-a intonat Alice Funigana, Imnul „Ecoul Munţilor” l-a cântat Grupul „Eu Cred” şi a recitat Ilie Alexandru.

Au cântat: Cristina Marin, Grupul „Muntenii Broştenilor”, Ionuţ Coşerariu, Cosmin Caia, David Ichim, Grupiul „Aripi de folk”, Matei Croitoru, Geanina Ciucanu şi alţi invitaţi.

Şi-au prezentat expoziţiile: caricatură – Ovidiu Stanciu şi fotografie – Sebastian Luca. Valentin Bălănescu, directorul „Mesagerul de Neamţ”, cel care a sprijinit apariţia volumului „Ţinutul Neamţului – 100 de picături de poveste şi istorie la Mesagerul de Neamţ” a oferit celor prezenţi câte o carte. Marius Coşerariu şi-a prezentat volumul de versuri „Am albit” şi a recitat câteva poeme închinate locurilor.

Hora Unirii s-a dansat în interior, dar şi afară, în ciuda ploii dese, de ianuarie.

Aşa cum s-a scris în „Actul de fundaţiune”, cenaclul îşi propune să răspândească cultura în comunităţile montane ale Neamţului şi nu numai. Următoarele întâlniri ale cenaclului vor fi la Bicaz şi apoi la Broşteni, cu proiecte şi invitaţi de seamă.

Mulţumim gazdei noastre, Mihaela Petrache (Chelariu) şi tuturor celor prezenţi.

*Cu o menţiune specială pentru Cosmin Caia, liceanul polispecializat, responsabil de sunet şi de această dată.

Articolul Ziua Unirii. Fondarea Cenaclului „Ecoul Munţilor” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Vineri, 17 ianuarie, ora 16,00, la sediul Bibliotecii Orășenești Bicaz a s-au serbat 175 de ani de la nașterea  poetului nostru cel fără pereche și Ziua Culturii Naționale. Cu plecăciune și sfială , activitatea de la biblioteca comunității noastre s-a vrut a fi un sincer și pios omagiu adus marelui poet al neamului nostru. Programul a debutat cu prelegerea „Opera literară eminesciană și însemnătatea ei în cultura românească”, prelegere susținută de doamna prof. Cristina Marin. Apoi, copii ai Școlii Gimnaziale „Regina Maria” Bicaz, coordonați de doamna prof. Elena Ropotoaia și doamna învățătoare Maria Scripcaru și ai Școlii Gimnaziale Bicaz Chei, coordonatoare doamna prof. Cristina Marin, au recitat și cântat  din lirica eminesciană. Sala a fost ticsită de lume. Mulți copii, spre deliciul adulților, au făcut ca totul să fie o reușită datorită candorii și drăgălășeniei lor. Oricum, copii și adulți, au constituit un singur trup și un singur suflet în bucuria pentru frumos, vers și muzică, așa cum sigur i-ar fi plăcut geniului eminescian să fim, uniți și treji la tot ce este înălțător pentru spirit.

Marin Sorescu  a afirmat cândva că Eminescu este „ceea ce se scade, când fericirea ar fi să ne copleșească. Este ceea ce se adaugă, când ne lipsește totul. Este ceea ce ne rămâne, pururi nouă.” În toată țara s-au făcut slujbe de pomenire a Eminescului nostru drag, inclusiv la mormântul său din Cimitirul Bellu. Președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop ne spune că „Eminescu a născut poezie, proză, teatru, basm, eseu, reportaj, istoriografie, filozofie, discurs politic, sociologie, considerații matematice, fizice, economice.”  Cele două trăsături ale sale, cea de literat și de gazetar asumat, nu pot fi separate, ele constituie caracterul său puternic vizionar. Toată problematica abordată în articolele apărute în ziarul Timpul este actuală, din păcate. Eminescu este și va rămâne stâlpul de foc al culturii române și creatorul limbii române literare. El a fost un mare iubitor de țară, a fost vocea acestui popor blând, bun și omenos, astfel încât scrierile sale ne readuc, de fiecare dată când le parcurgem, în contact cu tot ce este mai viu și curat în ființa neamului nostru. S-a mai afirmat zilele acestea că „ar trebui să ne propunem să renunțăm la amputarea culturii, din teamă de a nu deveni din săracii Europei și săracii ei cu duhul. Nu merită să-ți propui să oferi poporului pe care-l conduci doar pâine și apă. Cultura nu dă de mâncare, dar hrănește sufletul. Să deschidem o fereastră mare și cu mai multe fațete spre o lume care să ne înțeleagă și să înceapă să ne iubească, pentru că o merităm pentru cultura care o avem.” Datorăm aceasta poetului nostru național, geniului creator eminescian, el a așezat  România pe harta culturală a lumii.

    Partea a doua a activității a găzduit lansări de carte:

-„Susurul timpului …” ; „Fă-ți din suflet colț de rai!”, cărți de versuri, autoare  doamna psiholog Georgiana Ciubotaru-Pîntea și „Vânătorul milos”, poveste gândită, simțită și scrisă de George Pîntea, fiul doamnei Georgiana.

Atmosfera vibrantă, încărcată de candoarea copiilor , frumusețea liricii eminesciene și a muzicii, ne- a făcut să uităm pentru două ore de realitatea tulbure în care viețuim zi de zi.

La finalul evenimentului, publicul a avut posibilitatea de a face rost de cărțile amintite mai sus, cu autograful autoarei și de a ne bucura împreună de o plăcintă, o cafea, un pahar cu vin, toate acestea  povestite relaxat și prietenos, așa cum i-ar fi plăcut celui mai bun prieten al „luceafărului”, Ion Creangă.

Nu-i tîrziu niciodată să inoculăm copiilor valorile poporului nostru atât de greu încercat în toată istoria sa.

„Și dacă teiul n-a murit

Și-i vremea amintirii,

E că la tine m-am gândit,

Poete al iubirii.

Și dacă inima-mi e grea

Și viața e nedreaptă,

Eu știu că dincolo de ea

Luceafărul ne-așteaptă.

Și dacă anii n-i se duc

Spre sfânta veșnicie,

E ca aminte să-mi aduc

De tine, cu mândrie.

Și dacă azi un blând ecou,

În unduiri discrete,

Mă cheamă iarăși în Copou

Îți mulțumesc, POETE!

(Și dacă …, Ioan Sabău Pop)

bibliotecar Mariana CĂLINESCU

Articolul 2025 – Anul Mihai Eminescu apare prima dată în Ecoul muntilor.

(Cristina Marin)

Trăim într-o lume a zgomotului, a neliniștilor, a grabei, dar dacă ar fi să apăsăm un buton și să oprim acest ritm alert, am realiza că viața este doar o clipă, iar noi suntem arteficii ei. În rândurile următoare vom povesti cum muzica și rugăciunea reprezintă o adevărată terapie pentru suflet.

Surpriza plăcută a acestui articol ne poartă la Bicaz Chei pentru a sta de vorbă cu doamna profesor Cristina Iuliana Marin (Grigoraș). Cu multă însuflețire interlocutoarea noastră face un salt în trecut de pe vremea când avea cinci anișori și lua cursuri de mandolină. Din fragedă pruncie a iubit arta, îndeosebi muzica. Părinții au făcut un efort susținut și prin clasa a V-a i-au cumpărat o chitară. O bucurie cum puțini o înțeleg! Se pare că atunci când divinitatea te înzestrează cu un anumit har îți scoate în cale persoanele potrivite, totul devenind mult mai ușor. Astfel, tânăra pionieră l-a avut ca profesor de chitară pe dl Neuman Mugurel, cel care a înțeles imediat cât talent și pricepere mocnește în acest suflet de copil. Roadele au început să apară astfel că a participat la diferite concursuri din cadrul festivalului „Cântarea României”, la „Orășelul copiilor”, de unde s-a întors victorioasă cu locul I pe țară , atât la secțiunea de canto cât și la cea de folk. Cu nostalgie își amintește cum a avut avantajul să poată participa ani la rând la aceste concursuri pentru că avea un atu: era mică de statură și putea purta cravată de pionier.

A studiat temeinic, urmând cursurile primare la Școala Gimnazială nr 8 „Domnița Maria”, strada Bucegi, din Bacău. A fost colegă de promoție și cu doamna Gabriela Firea alături de care a participat la olimpiadele de Limba și Literatura Română, mergând împreună la cursurile de chitară, având un singur obiectiv: să învețe! Sfat pe care-l dă zilnic elevilor săi!

Atât de mult a îndrăgit muzica încât în scurt timp a început să compună primele sale cântece, iar odată deschisă ușa creației a decis să rămână acolo, și astăzi deține o adevărată comoară de colecție muzicală.

A urmat Liceul Pedagogic „Ștefan cel Mare” din Bacău, dar între timp s-a înscris și la cursurile de canto clasic, iar duminicile și le petrecea în corul bisericii „Sfântul Nicolae” din oraș. Întâmplarea nefericită face ca în clasa a XII-a să apară primele probleme ale aparatului vocal. În acea perioadă se pregătea intens urmând cursurile de canto ale unui profesor din București, însă acei noduli au perturbat traiectoria pe care aceasta o avea în minte. Cristina își amintește că-n timpul examenului pentru Conservator a reușit să cânte numai în prima parte, deoarece nu a mai putut să vorbească. S-a îndreptat spre casă, dar nu învinsă. Mereu și-a pus nădejdea în Dumnezeu și bine a făcut. După câteva zile a mers la inspectorul de muzică reușind să obțină un loc de muncă la o școală specială unde a dezvoltat o sensibilitate aparte pentru copiii. În anul următor a intrat la Facultatea de Teologie –Litere din cadrul Universității „Alexandru Ioan-Cuza” din Iași . Locul în care nu numai că s-a îmbogățit intelectual, dar și pe plan emoțional, a fost colegă cu preotul Marin, viitorul soț, alături de care a construit o familie frumoasă și realizată.

Visul care mocnea în adâncul sufletului în cele din urmă a devenit realitate considerându-l ca fiind o „ răsplată a bunului Dumnezeu”, astfel în anul 2017 a intrat la Facultatea de Muzică „Gheorghe Dima” secțiunea canto.

După un an de „apostolat” în județul Botoșani, s-au stabilit la parohia din Bicaz Chei. Acest colț de rai i-a ajutat să înfrunte toate încercările vieții mult mai ușor, iar piesele de rezistență au fost și sunt: rugăciunea și muzica. Acestea reprezintă un pansament al clipelor neplăcute, pentru momentele cu grele încercări, care de cele mai multe ori sunt niște lecții de viață. Cu răbdare și speranță piesele de puzzle s-au așezat armonios, astfel încât doamna profesor să aibă catedră plină cu toate cele trei specialități: (limba și literatura română română, religie și muzică) fiind titulară, de altfel. Diminețile debordează de fericire când știe că trebuie să meargă la școală „la copilașii ei” pentru că are multe de oferit. Chitara „veselă ” este nelipsită fiind botezată „Rozi”, iar în fiecare zi aceasta primește emoticoane sau buburuze zâmbitoare. Metodologia de studiu adoptată este una ludică, presărând cântec și voie-bună, iar procesul de asimilare a cunoștințelor este mult mai ușor și mult mai plăcut de către cei mici; „învățăm cântând, iar metoda aceasta interdisciplinară funcționează foarte bine”.

Sunt și unele zile „mohorâte” din cauza unui efort susținut al vocii fiind nevoită să facă pauză de vorbire, dar cei mici s-au obișnuit, îi sunt aproape ajutând-o să treacă peste aceste momente mai ușor. „Nu știu să mă menajez, nu știu ce înseamnă să cânți cu o jumătate de măsură, le fac pe toate din toată inima”. Rugăciunea este parte componentă a vieții sale, se bucură și o transmite celor din jur cu mare însuflețire. Cântecul este cel mai bun mesager!

„Fă-mă Doamne sărbătoare,

Închinată celor vii,

Și coboară numai floare

Peste suflet de copii…”

(Fă-mă Doamne!, versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin). Recomand a se asculta!

O parte dintre cântece sunt compoziție proprie, multe texte sunt ale prietenei ei, dr. Felicia Feldiorean, iar zilnic dedică un spațiu muzicii, fiind ceva firesc și normal. Crede cu tărie în puterea divină! Încercările vieții sale nu au fost de cele mai multe ori plăcute, dar „trebuie să te ridici, să lupți, să fii optimist, pentru că Dumnezeu asta așteaptă de la noi ”. Greutățile au fost depășite, viața și-a reluat cursul, dar muzica de calitate nu a încetat să răsune în inima și-n casa doamnei preotese.

A fost unul dintre membrii fondatori ai grupului folk „Eu Cred”, s-a retras din motive personale de sănătate, dar își dorește să înființeze alt grup muzical folk de copii din zona Bicaz Chei. A mai avut un grup, dar copii au crescut și au plecat la alte școli.

Sărbătoarea Crăciunului

este preferata doamnei, dar mai presus de orice ne mărturisește că bucuria acestei sărbători o simte în fiecare zi a anului și aduce slavă bunului Dumnezeu pentru fiecare clipă a vieții. Rugăciunea necontenită a Cristinei este: „Doamne ajută-mă să pot face ce mi-e mai drag: să merg la biserică, la școală și să cânt”!

Este un om cu sufletul bun care purifică spațiul prin care trece, înseninează viața semenilor prin ceea ce oferă și alină rănile cu ajutorul muzicii pe care ne-o dăruiește din toată ființa ei. Când se raportează la iubire, la muzică, la viață, și la credință le așează toate pe același plan. Ar trebui să fie un exemplu pentru noi toți.

„Fă-mă Doamne, numai cântec,

Vers și lacrimă și nea,

Peste tot dă un descântec,

Și ne dă la toți o stea.”

(Fă-mă Doamne! versuri: doctor Felicia Feldiorean, muzica prof. Cristina Iuliana Marin)

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul Terapie prin muzică cu doamna Cristina Iuliana Marin apare prima dată în Ecoul muntilor.

Primii mesageri care au venit să vestească Nașterea Domnului comunității de la Bicaz, au îmbinat și continuă să îmbine armonios rugăciunea cu grija copiilor defavorizați și a bătrânilor, constituind corul „Justiniana” al mănăstirii Paltin, Petru Vodă. Măicuțele au lăsat liniștea sihăstriei pentru a aduce bicăjenilor glasul îngerilor care vestesc întruparea lui Hristos, sub atenta conducere a maicii Fotini. Naşterea Domnului a fost proorocită din vechime, apoi a fost anunţată păstorilor de lângă Viflaim de către îngeri, ca fiind un eveniment aducător de pace şi de bunăvoire. Atunci s-a cântat cu glasuri îngereşti întâia colindă care amintește de iubirea lui Dumnezeu şi de dragostea pe care ne-o datorăm unii altora în calitate de fraţi: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire.” Astfel de mesageri au ajuns și la noi,sub forma corului „Camena”,al Protopopiatului Piatra Neamț, format de către doamnele preotese, care ne-au făcut o mare bucurie venind în mijlocul bicăjenilor. Tradiția spune că  bucuria nașterii Domnului Iisus Hristos este propovăduită din casă în casă, de către apropiați, dar și de către colindătorii care cu dragoste duc datina  mai departe. Aceșt aspect îi transformă pe colindători în mărturisitori și propovăduitori ai Sfintei Scripturi, vestind din casă în casă cele despre nașterea, viața și activitatea lui Iisus Hristos. Am avut bucuria de a primi pentru a fi colindați un asftel de colindător, o persoană dragă comunității de la Bicaz, un vechi și statornic colaborator. Este vorba despre doamna preoteasă Cristina Marin, care  a venit cu drag și ne-a împărtășit cu bucurie, vestea apropierii nașterii Pruncului sfânt.

Vestitori ai nașterii Domnului au fost și cadrele didactice ale Școlii Gimnaziale „Regina Maria” din Bicaz, dar și parte din cadrele didactice ale Liceului „Carol I” Bicaz. Acestea, pe linia bunelor practici după care își desfășoară activitatea zilnică și viața în general, au colindat menținând și întărind  astfel, atmosfera de spiritualitate a colindelor noastre românești… Crăciunul e o sărbătoare sfântă, religioasă, reprezintă timpul acordat familiei, e un binecuvântat moment de tihnă în pacea căminului. Este momentul în care împărtășim cu ceilalți ceea ce ne face fericiți, spunem pentru ce suntem recunoscători. Recunoscători suntem și pentru că am avut parte de colindători, care au venit cu bucuria curată a celor ce iubesc datina,  și mai mult decât atât, iubesc să o promoveze generațiilor mai tinere, activând sub titulatura „Eu cred”, reprezentanți principali fiind domnul Marius Coșerariu și doamna preoteasă  Elena Ropotoaia.

Colindele ne determină să trăim Naşterea Domnului la un timp mereu prezent,  după cum spune și celebrul vers – „Astăzi S-a născut Hristos…”În colinde vom găsi intuiţia clară şi sigură a tuturor adevărurilor fundamentale ale creştinismului. Nu vom găsi speculaţii filozofice, ci trăire creştină primară, simplă şi autentică, iar ca mărturie al acestui aspect a venit să aducă mesajul creștin un grup nou intitulat „Moldovencele colindă”, format din reprezentantele bibliotecii noastre orășenești și cea mai nouă echipă de la dansuri, coordonată de către domnul Petruț Popovici.

Așa cum impune datina străbună, colindătorii sunt primiți și primeniți de către gazdă, iar colindătorii veniți să colinde la Bicaz, au fost întâmpinați de către reprezentantul organizatorilor, de către domnul primar, Nicolae Sălăgean, care a dat binețe atât colindătorilor, cât și tuturor celor care s-au aflat la eveniment,cu scopul a duce tradiția străbună mai departe.

Prezența în număr mare a bicăjenilor în sală, nu a făcut altceva, decât să certifice faptul că au primit cu bucurie colindătorii și colindele, așa ca după datina creștină strămoșească, aspect ce constituie o mărturisire, acceptarea că se primește învățătura lui Iisus Hristos, ceea ce este echivalent cu Crezul.

Crăciunul simbolizează generozitate, solidaritate, dragoste pentru semeni, iubire față de aproapele nostru. Tocmai din acest motiv, cu ocazia spectacolului de colinde s-a organizat un apel umanitar, prin intermediul căruia cei prezenți la eveniment au ajutat două suflete de copil, două fete, care sunt surori, fac parte din comunitatea bicăjeană, sunt luate în evidență de către serviciul de Asistență Socială din cadrul Primăriei orașului Bicaz, sunt orfane de mamă, au o situație materială destul de precară și ambele sunt bolnave, fiind diagnosticate cu epilepsie. Cei prezenți la eveniment le-au arătat cu această ocazie că nu sunt singure, că trăiesc într-o comunitate care nu este indiferentă la necazul lor și este gata să le ajute financiar, să le fie aproape. S-a strâns astfel, suma de 1631 lei, bani care au intrat în posesia bunicii fetelor, care le are în grijă. Nu trebuie să uităm că binele făcut se întoarce, iar după acest criteriu, ar fi bine să nu uităm să fim darnici, buni și generoși de câte ori se ivește ocazia!

 Mihaela APETROEI

Articolul Colindele au anunțat nașterea Domnului și la Bicaz apare prima dată în Ecoul muntilor.