În fiecare an, în perioada care precede sărbătorile de iarnă, putem observa cum aceleași colinde și cântece de iarnă sunt interpretate, reinterpretate, înregistrate, reînregistrate în diferite stiluri și adaptări- produsele respective neaducând nimic nou, ci mai degrabă rămânând la același nivel liniar, lipsit de profunzime.
Din acest motiv,
„Ninge cu Hristos” vine ca o dovadă clară că autenticitatea și creativitatea pot fi cultivate încă de la vârste fragede, atunci când există un cadru potrivit și oameni dedicați. Albumul reunește reunește 19 piese, toate originale- cântecele și colindele păstrând spiritul tradiției creștine, dar exprimat printr-un limbaj proaspăt, actual.

Importanța stimulării creativității copiilor și tinerilor nu poate fi subestimată. Creativitatea nu este doar o abilitate artistică, ci un instrument esențial pentru dezvoltarea personală, emoțională și intelectuală. Prin actul de a compune versuri sau melodii, copiii învață să își exprime gândurile, emoțiile și credința, să colaboreze, să aibă încredere în propriile idei și să își asume responsabilitatea creației. În acest sens, „Ninge cu Hristos” devine și un exercițiu de formare a caracterului, nu doar un proiect muzical.

Rolul Asociației Culturale „Eu Cred” este decisiv în acest proces. Asociația nu s-a limitat la a coordona un proiect artistic, ci a creat un spațiu sigur și stimulant, în care copiii și tinerii au fost încurajați să gândească liber, să creeze și să își valorifice talentul.
De altfel, ,,Ninge cu Hristos” vine ca o completare a acestui demers educațional, după apariția în vara anului 2025 a antologiei ,,Școala Micilor Vedete- Dăm Folk”- culegere de poezii și desene aparținând copiilor și tinerilor ,,cantonați” timp de o săptămână în tabăra ,,Dam folk” din Bicazu-Ardelean.

Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca își asumă astfel o misiune esențială: aceea de a cultiva valori autentice prin cultură, credință și educație. Într-o societate în care tinerii sunt adesea consumatori pasivi de conținut, „Eu Cred” le oferă șansa de a deveni creatori activi, conștienți de identitatea lor spirituală și culturală.

Ideea realizării acestui demers cultural s-a născut prin luna septembrie, când o parte dintre copiii și tinerii asociației au primit câte un text, cu ,,misiunea” de ,,a se juca cu chitara” și a-l transforma în cântec, ceea ce s-a și întâmplat. Cei care și-au îndeplinit sarcina sunt: Cosmin Caia și Răzvan Tanislav din Bicazu Ardelean, Ionuț Coșerariu din Tașca, Andrei Anisiea și Geanina Ciucanu din Grințieș, David Ichim din Bicaz, Andrei Cojocariu din Tarcău, Matei Mihăilă din Pângărați, Ștefania Bulache și Albert Andreas din Piatra Neamț, Antonia Zabulic și Alisa Funingănă din Roznov. Dintre aceștia, Ștefania Bulache, Cosmin Caia, Andrei Cojocariu și Andreas Albert, au semnat, atât muzica, cât și textul- ceilalți semnând muzica pe versurile lui Marius Mihai Coșerariu. La acest album, au fost compuse cântece și colinde special pentru grupuri, respectiv: ,,Bună seara, gazdă buna”- grupul ,,Raze de folk” Bicazu Ardelean, ,, Iată, vin colindători”- Grupul ,,Ecoul Munților” Grințieș, ,,Astăzi colindăm” – Grupul „Mugurașii Hangului”, „Moș Crăciun e pe drum”- Grupul ,,Muguri de Folk” Tarcău și ,,Colind pentru ziua de mâine”- Grupul ,,Aripi de Folk” Roznov. O notă aparte este cântecul- colind ,,Ninge cu Hristos” (text/muzică Marius Mihai Coșerariu) care dă titlul albumului, la interpretarea căruia, alături de grupul ,,Eu cred” au mai fost invitați și copilul David Ichim și duetul Maria și Ingrid Cornea ( bunică- nepoată).

Având în vedere volumul mare de muncă și timpul relativ scurt, s-a decis ca înregistrările să fie realizate concomitent în mai multe studiouri, iar pentru aceasta a fost nevoie de deplasări lungi, de la Sfântu Gheorghe- Covasna, la Onești, jud Bacău. Cântecele au fost înregistrate la ,,Dani Studio” , ,,Kerosan Studio” și Ionuț Pahoncea Studio din Piatra Neamț, George Nica Studio- Sfântu Gheorghe și ,,Dima’s Production” Onești, iar grafica a fost realizată de Bogdan Enache.

Întregul material audio, dar și informațiile despre autori și interpreți, au fost adunate și imprimate pe un stick personalizat, ambalat elegant într-o carcasă din plastic, de asemenea personalizată, în vederea prevenirii deteriorării sau pierderii.

Albumul „Ninge cu Hristos” nu este doar despre iarnă, colinde sau sărbători, ci mai ales despre puterea creativității tinere, despre încrederea acordată copiilor și tinerilor și despre rolul fundamental al organizațiilor culturale care înțeleg că adevărata educație se face prin implicare, dialog și susținere. Prin acest proiect, Asociația Culturală „Eu Cred” Tașca își confirmă atributul de inițiator de demersuri culturale originale si oferă un exemplu clar că atunci când tinerii sunt sprijiniți să creeze, rezultatul poate fi nu doar artă, ci și lumină.

Marius Coşerariu

Articolul „NINGE CU HRISTOS” – un proiect marca EU CRED! apare prima dată în Ecoul muntilor.

Ce este muzica? În sens general, muzica este un limbaj artistic creat prin sunete organizate ce pot fi produse prin instrumente muzicale, dar și prin vocea umană. Pentru unii, muzica este o simplă formă de divertisment sau un simplu mod de relaxare. Pentru alții, însă, muzica este un mod de viață, o stare de spirit, o formă de exprimare emoțională, aproape permanentă, ce nu poate fi separată de inimă și suflet.

Cosmin Gabriel Caia este unul dintre adolescenții care respiră prin muzică, trăiește și simte fiecare notă muzicală cu atâta ardoare încât te întrebi dacă nu cumva el s-a născut din amorul notelor muzicale urcate armonios pe portativul vieții.

Cosmin este un adolescent din comuna Bicazu-Ardelean, satul Telec, județul Neamț, iar în prezent este elev al Liceului „Carol I” din or. Bicaz, descoperindu-și pasiunea pentru muzică încă de la o vârstă fragedă. În timp ce alți copii își petreceau timpul în activități obișnuite, el se îndrepta către sunetele muzicale cu un simț aparte. Astfel, părinții lui Cosmin i-au cumpărat o orgă electronică și l-au înscris la Școala Populară de Artă din Piatra-Neamț, pe care a absolvit-o cu brio, pășind hotărât și plin de speranță în lumea notelor și acordurilor muzicale. Perseverent și muncitor din fire, Cosmin își dedică aproape tot timpul liber, muzicii, cântând la orgă, încercând mereu să-și depășească nivelul, repetând…și tot repetând pasaje muzicale noi.

După absolvirea școlii, Cosmin a continuat să studieze cu instrumentiști- lăutari de la care a „furat” numeroase artificii tehnice, devenind astfel unul dintre cei mai talentați „clăpari” din zona Bicazului, în ciuda vârstei sale încă fragede. Din dorința de a-și pune în valoare talentul muzical aproape desăvârșit, și-a lărgit orizontul cunoașterii, devenind membru al  Asociației Culturale „Eu Cred”, care activează în zonă, unde a preluat primele noțiuni despre chitară. Având urechea muzicală deja formată, lui Cosmin nu i-a trebuit mult și în scurt timp a devenit și un bun chitarist, „îmbolnăvindu-se” aproape iremediabil de muzica folk pe care a îmbrățișat-o alături de membrii Grupului Folk „Eu Cred” compus din Elena Ropotoaia și Marius Coșerariu.

Prin Asociația Culturală „Eu Cred”, Cosmin Gabriel Caia s-a făcut remarcat în lumea muzicală, atât publicului iubitor de folclor și tradiții, cât și publicului iubitor de folk și poezie, croindu-și drumul spre vârful muzicii cu o pasiune incontestabilă și o abilitate excepțională.

Un aspect care îl diferențiază pe Cosmin Caia de alți artișți este capacitatea sa de a explora și îmbrățișa mai multe genuri muzicale, de la folclor autentic, până la muzica folk, această diversitate făcându-l un artist versatil și apreciat de un public larg, iar până la 16 ani (neîmpliniți) a participat la numeroase evenimente culturale (festivaluri de muzică folk, tabere de creație), dar și la nunți, botezuri și alte evenimente private. Pe lângă imensa sa abilitate de a cânta la instrumente muzicale, Cosmin este și cantautor, el începând deja să-și compună singur piese de muzică folk, pe versurile lui Marius Coșerariu (deocamdată), cu unele prezentându-se la festivaluri-concurs de muzică folk, obținând premii și recunoaștere oficială (Festivalurile Naționale „Dăm Folk”, „Mai cu folk” Vaslui).

În spatele acestor performanțe notabile obținute de Cosmin se află familia sa, Elena și Gheorghe Caia, cei care îl susțin și-l sprijină în toate proiectele sale, chiar dacă asta implică deplasări prin țară sau investirea unor sume mari de bani. În acest sens, de remarcat este faptul că până în prezent, Cosmin Caia deține instrumente și aparatură de sunet și scenă (sistem audio, mixere, microfoane, instrumente muzicale, accesorii) demne de orice artist consacrat. Mai mult, Ana Fârțală, bunica lui Cosmin, este „designerul” oficial al acestuia, asigurându-i ținuta completă pentru evenimentele la care participă, cămașă-ie, ițari țesute/cusute manual, pe care le poartă cu mândrie pe toate scenele.

Cu aceste argumente, se poate spune că Cosmin Gabriel Caia este mai mult decât un simplu artist, iar prin diversitatea activităților la care participă, el a devenit deja o sursă de inspirație pentru alți copii și tineri, care bat la porțile afirmării în lumea muzicală. Fiind implicat activ în proiectele culturale, sociale și caritabile ale Asociației Culturale „Eu Cred”, Cosmin Gabriel Caia aduce un aer proaspăt, influențând pozitiv comunitatea, iar povestea sa inspiratoare servește ca un exemplu pentru cei care visează să-și urmeze pasiunea.

Marius Mihai COŞERARIU

Articolul COSMIN CAIA – RESPIRAȚIE PRIN MUZICĂ apare prima dată în Ecoul muntilor.

Iniţiativa a aparţinut preşedintelui Asociaţiei „Eu Cred”, Marius Coşerariu, care a trecut munţii de pe Valea Bicazului pe Valea Bistricioarei, ca împreună cu Şcoala Gimnazială Grinţieş să pregătească un grup de tineri folkişti. Grupul „Ecoul munţilor”, 20 de mici chitarişti va deschide manifestarea, debutul lor pe o scenă va fi chiar la acest important eveniment, dar cu siguranţă emoţiile nu îi vor împiedica să aibă o prestaţie de înalt nivel. Două tinere interprete de muzică populară se vor alătura: Ana Maria Luca din Ceahlău şi Maria Ecaterina Curcă de la Grinţieş, fiica preotului de la Corbu, Constantin Curcă.

După emoţiile ce le va împărtăşi alături de „Ecoul munţilor”, Marius Coşerariu va avea de gestionat propriile emoţii, urcând pe scenă alături de grupul „Eu cred”, format la acest eveniment din învăţătoarea şi preoteasa de la Bicazul Ardelean, Elena Ropotoaia, şi tânărul Cosmin Caia de la Taşca.

De bună seamă, cei mai mulţi dintre participanţi, mai tineri sau mai bătrâni, ştiu versurile marilor cântece patriotice „Iancule mare”, „Tu Ardeal”, „Aşa-i românul”, „Nimic pe lume nu-i mai sfânt” şi se vor alătura cu vocile lor într-un cor ce să-nfioare munţii, să arate că patriotismul nu e desuet, e stare de spirit şi că în munţi este mai la el acasă ca oriunde.

Daniel Dieaconu

Articolul Eveniment de mare ţinută la Bradu-Grinţieş – „Nu uita că eşti român!” cu Doru Gheaja, Cătălin Dumitrean şi Cenaclul „Lumină Lină” apare prima dată în Ecoul muntilor.

De 8 martie, Biblioteca „Aurel Dumitrașcu” Borca și CDI-ul Liceului „Mihail Sadoveanu” organizează o activitate aflată la a 2-a ediție: Cadrele didactice altfel de cum le știm. Dăscălițele liceului au și pasiuni artistice, nu numai didactice.

În acest an, expoziția cu obiectele confecționate de doamnele profesoare a cuprins: tablourile Teodorei Candrea și Vasilicăi Precup, exponatele de croitorie artistică ale Teodorei Harton, cărțile scrise și prezentate de Dumitrina Erhan și cântecele compoziție proprie. Doamna prof. Cristina Petrea ne-a ținut o adevărată lecție de etnografie, sugerată de costumele populare foarte vechi, unice, pe care le deține. Doamna prof. Teodora Harton a venit împreună cu corul „Allegria” pe care l-a dirijat. Armonia și acuratețea interpretării ne-a convins că acest cor va veni de la Olimpiada de Muzică la care va participa, cu un premiu mare. Succes!

Doamna prof. Lia Gavriluț a organizat o tombolă și a dăruit produse cosmetice Avon. Între timp organizatoarele întâlnirii au recitat și au vorbit despre însemnătatea zilei de 8 martie. Punctul culminant al întâlnirii și marea surpriză pe care cadrele didactice de la Borca au așteptat-o cu nerăbdare , a fost recitalul de excepție al  grupului folk „Eu cred”. Prof. Elena Ropotoaia, Marius Coșerariu, Ionuț Coșerariu, Marius Mihăilă și Cosmin Caia ne-au emoționat cu interpretarea lor până la lacrimi. Hotărât lucru, iubirea pentru mama este cel mai profund  sentiment exprimat în versuri. Atâta bogăție de metafore zugrăvind chipul mamei nu vom mai auzi prea curând. Parcă nicicând graiul românesc nu a sunat mai  frumos, ca în interpretarea oaspeților noștri. „A venit aseară mama” pe versurile poetului Vasile Militaru și un „Mulți ani Trăiască” a ridicat sala în picioare. S-a cântat la unison. Și pentru că pasiunea pentru gastronomia locului există în fiecare din noi, au urmat bucatele tradiționale pregătite de doamnele profesoare. Sarmalele de post ale doamnei secretar Cătălina Cajban pot participa, oricând, la un concurs gastronomic cu ștaif și sigur vor lua locul I. Ne-am despărțit greu, cu cântec, cum altfel și ne-am promis să ne revedem.

Poveștile frumoase nu au sfârșit, ele au un „va urma”. În câte episoade? În câte va vrea Dumnezeu.Vorba unui vers, tot dintr-un cântec: „Când visul s-a terminat, rămâne mama”. Să  ne sărbătorim mamele cât mai des, ca să ne putem revedea. Pe curând!

 Bibl. Iolanda LUPESCU

Articolul Borca, Ziua femeii și grupul folk ” Eu cred” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Așa începe un frumos cântec ce vestește, parcă, debutul primăverii, cu speranța că poate n-o să ne mai înghețe nasul și picioarele.

Luna Martie și, implicit, anotimpul primăvara, debutează la Tașca cu un frumos spectacol omagial extraordinar, intitulat sugestiv „A venit, aseară, mama”, în cadrul căruia au evoluat pe scena cochetului Centrul Cultural al comunei Tașca, atât copii, cât și cunoscuți artiști de muzică folk.

Evenimentul a fost organizat de Asociația Culturală „Eu cred”, cu sprijinul Primăriei comunei Tașca și Căminului Cultural, sâmbătă, 04 martie 2023, sărbătorind în avans pe cea mai iubită ființă de pe pământ, mama, cu ocazia Zilei Internaționale a Femeii (8 martie), în prezența unui numeros public, în special femei.

În cadrul acestui eveniment de suflet, organizatorii și-au propus ceva inedit: copiii asociației să le cânte/ recite câte un cântec/ poezie, mamei sau bunicii, iar la final să le dăruiască câte o floare.

Spectacolul a debutat cu interpretarea emoționantă a grupului „Eu cred” (Elena Ropotoaia, Cosmin Caia, Marius Coșerariu) a binecunoscutei pricesne „O, Măicuță Sfântă”, al cărei refren a cost cântat cu lacrimi în ochi  de toți cei prezenți.

Programul artistic a continuat cu recitalul grupului de copii „Raze de speranță”, al Centrului Cultural Tașca ( prof. coordonator Otilia Zakarias), după care a urmat un program de muzică și poezie susținut de grupurile reunite ale Asociațiai Culturale „Eu Cred” ( prof. coord. Elena Ropotoaia și Marius Coșerariu). Acest program a fost unul cu totul și cu totul special, întrucât cei aproximativ 25 de copii aflați pe scenă, sosiți de la Bicazu-Ardelean, Piatra-Neamț, Pângărați, Tarcău și Bicaz, timp de peste o oră le-au cântat și recitat mamelor și bunicilor, cântece și poezii frumoase și emoționante, care au stors lacrimi în ochii celor prezenți. Pe rând, au luat microfonul și chitara și au cântat: Diana Enache, Maia Topliceanu și Sabrina Handaric, Miruna Bilan, Răzvan Tanislav, Claudia Morariu-Florea, Matei Suciu, Andreas Albert, Ștefania Bulache, Matei Mihăilă, Cosmin Caia.Alți copii au cetita poezii din literatura română, dedicate mamelor.De remarcat că în cadrul acestui eveniment, majoritatrea celor care au evoluat, au urcat pentru prima dată pe o scenă, cum este și cazul unei viitoare artiste- Mara Alexa, de 5 ani, din Bicazu-Ardelean, care a interpretat o frumoasă și cunoscută melodie de muzică populară.

Acestor copii minunați și talentați, li s-au alăturat pe ultima sută de metri, alți 2 tineri folkiști, care au emoționat întreaga asistență prin piesele interpretate și mesajul acestora: Ionuț Coșerariu (22 de ani) și Ion Condur (19 ani). De remarcat faptul că Ion Condur este un tânăr originar din Republica Moldova, stabilit la Brașov, care a venit special pentru acest spectacol împreună cu familia surorii sale, Liliana Condur (poetă, scriitoare, autoare a mai multor volume de poezie) și familia acesteia formată din cei 4 copii și soț.

Spectacolul a continuat cu  un frumos recital al cunoscutului folkist nemțean, Ionuț Stoian, care, la rândul său este coordonatorul unor grupuri de copii, cărora le-a pus chitara în mână, la Roznov și la Rediu.

Unicitatea și ineditul acestui spectacol au constat în actul artistic oferit de doamna Narcisa Stejeran – medic radiolog la Spitalul „Sf. Nicolae” Bicaz, cea care a înființat „Căsuța Păpușilor” la Tașca, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, care creat un adevărat spectacol vizual prin colecția sa de tablouri, intitulată „Femeia – poezie și culoare”. De asemenea, scena centrului cultural a fost decorată în stilu-i caracteristic, dar ceea ce a impresionat cu adevărat a fost un tablou, reprezentând poezia „Ulciorul”, aparținând poetului sirian Omar Khayam, ca un fel de puzzle. Momentul respectiv s-a desfășurat pe un fundal sonor oferit la orgă de talentatul Cosmin Caia și recitarea magistrală a poeziei „Ulciorul” de către, nimeni altul, decât Gheorghe Filip – cunoscutul prezentator, recitator, actor, omul – spectacol, sosit de la Miercurea-Ciuc. În timpul recitării poeziei, în spatele tabloului, soții Narcisa și Alin Stejeran, după un algoritm numai de ei știut, învârteau acele piese care compuneau tabloul, rezultând practic trei imagini diferite- reprezentând strofele poeziei. Sigur, momentul nu se putea încheia altfel, decât cu interpretarea cântecului „Ulciorul” de către Grupul „Eu cred”, Ionuț Stoian și Gheorghe Filip, muzica acestei poezii aparținând Iuliei Iosipescu.

Spectacolul s-a încheiat magistral cu interpretarea binecunoscutei romanțe, „A venit aseară mama” (versuri Vasile Militaru), de către Grupul folk „Eu Cred”, timp în care, Otilia Zakarias – directoarea Centrului Cultural Tașca și Dorina Mucenicu – vice-președintele Asociații Culturale Eu Cred, au împărțit flori tuturor doamnelor și domnișoarelor din sală.

Întregul eveniment, a fost „ținut în frâu” și moderat în stilu-i caracteristic, profesionist, serios, uneori amuzant, de către Gheorghe Filip, devenit de mult timp prietenul nemțenilor, în special al celor de pe Valea Bicazului și Valea Muntelui, invitat la majoritatea evenimentelor cultural-artistice, datorită șarmului și talentului său unic.

Ecoul Munţilor

Articolul A venit aseară mama! apare prima dată în Ecoul muntilor.

   „Eu am țesut de când eram o copilă de 7-8 ani, iar pentru mine, a țese înseamnă a respira.” (Ana Fârțală, 71 de ani, artist popular”

Undeva, în satul Telec-Bistra, nu departe de drumul care urcă în Poiana Stănile din legendarul Ceahlău, trăiește Ana Fârțală, o bunicuță cu părul nins, de 71 de ani, cu privirea ageră și tare sfătoasă, pe care o găsești într-o bucătărie unde are amplasat un război țărănesc de țesut.

Când am intrat în acea încăpere, oarecum înghesuită, dar mirosind a veșnicie,am putut constata că peste tot erau obiecte țesute cu mâinile ei aspre. În simplitatea ei de om cu rușine și frică de Dumnezeu, tanti Ana s-a ridicat de pe băncuța ei (făcută din lemn cioplit de răposatul ei soț, plecat la cele veșnicie acum 3 ani) și și-a cerut iertare pentru faptul că era deranj în încăpere. Sigur, i-am făcut semn să se așeze și să ne povestească despre pasiunea ei, despre arta de a țese.Uite-așa am aflat că în Bicazu-Ardelean au mai rămas puține femei care să ducă mai departe această frumoasă pasiune, probabil și din cauza faptului că omului îi este mai comod să cumpere articole de vestimentație tradiționale, din comerț, fiind mai ieftine, dar și de calitate îndoielnică.

Tanti Ana a învățat să țese de la mama ei, pe când avea vreo 7-8 ani, iar de atunci a prins dragoste de războiul de țesut. A învățat să coase și să țese într-un timp relativ scurt, deoarece mama ei avea o mare experiență, de pe mâna ei rezultând adevărate opere de artă, păstrate cu sfințenie și în ziua de azi.

Pentru a fi mai convingătoare, în timp ce povestea, tanti Ana m-a invitat prin fiecare încăpere, atât în bucătăria de vară, unde se afla războiul de țesut, cât și în casă, unde, în cele câteva camere erau expuse zeci de covoare țărănești, prosoape cu motive tradiționale, fețe de masă cusute în culori vii, dar și câteva zeci de cămăși cusute de-a lungul timpului.Pe jos nu puteai găsi decât acele „țoale” țesute din cordele, cum rar mai găsești pe undeva. Pe o bancă (despre care tanti Ana spunea că se numește „canapeu”) se aflau câteva suluri mari de „țoale” (un fel de traverse țesute manual din cordele – bucăți de material tăiate fâșii de diferite culori). Pe paturi se aflau teancuri de cuverturi, iar ce mi-a atras atenția în mod deosebit era un „țol” din lână foarte gros și foarte greu, cu motive florale și populare, pe care cu greu l-am ridicat și despre care tanti Ana spune că că ține de cald și la minus 30 de grade afară. Toate acestea au fost țesute de tanti Ana, care mi-a arătat și o carte veche cu modele populare, din care se inspiră atunci când se apucă de treabă. De altfel, se poate observa cu ușurință că majoritatea motivelor și modelelor păstrează aceeași linie specifică zonei Bicazu-Ardelean.

Cu emoție în glas, tanti Ana a povestit de perioada când în Bicazu-Ardelean, cu ani în urmă, funcționa un fel de șezătoare, unde se adunau mai multe femei din sat și făceau ceea ce știau ele mai bine: să țese și să coase, iar atunci când va fi redeschis Muzeul „Silvia Barna”, care va fi amenajat în incinta noului Cămin Cultural, va dona cu bucurie o parte din munca sa, să rămână pentru posteritate.

Fiind întrebată câți bani a câștigat de pe urma acestei munci , tanti Ana  a spus cu seninătate că ea nu țese pentru a face bani, ci pentru sufletul ei, dăruind astfel de lucruri oamenilor dragi din viața ei.Astfel, fiecare membru al familiei sale poartă câte o ie cusută de ea, iar în casele copiilor ei este imposibil să nu găsești câte un covor, carpetă, prosop sau țol, cusute de ea.Cea mai mare bucurie a ei este faptul că unul dintre nepoți, Cosmin Caia, de 14 ani, artist în devenire, membru al Asociației Culturale EU CRED, care cântă la orgă, chitară și voce, poartă cu mândrie cămășile și ițarii cusuți de ea și știe că atunci când nepotul ei cântă pe o scenă, acolo este și o parte din sufletul ei.

Nici nu știu când a trecut o oră petrecută cu tanti Ana Fârțală, deoarece, pe lângă talentul ei nativ de a aduce frumosul în viața oamenilor, este și o bună povestitoare, iar povestea ei este una demnă de a fi cunoscută și de generațiile din ziua de astăzi, care, din păcate, cu greu mai înțeleg cum e să îmbini talentul cu credința și iubirea, toate materializate în obiecte inestimabile și care, adunate toate la un loc, fac parte din patrimoniul cultural și spiritual al poporului român.

Marius Mihai COŞERARIU

Articolul Tradiție și spiritualitate. Bicazu-Ardelean – tărâmul veșniciei apare prima dată în Ecoul muntilor.

Două tinere talente locale, Eugenia Petrea din Borca şi Maria Popovici din  Grinţieş, au deschis manifestarea cântând pentru Eminescu, chitara completând vocile lor frumoase.

Muzica folk prezentată de invitaţi a fost un reuşit meleu de melodii compuse pe versuri de Mihai Eminescu şi cântece proprii ale artiştilor sau şlagăre ale Cenaclului Flacăra pe versuri de Adrian Păunescu sau Nichita Stănescu.

Invitat special alături de protopopul Ionel Cuţuhan a fost stareţul Mănăstirii Petru Vodă, părintele Hariton Negrea a fost rugat să vorbească despre un volum colectiv coordonat de doamna Erhan dedicat părintelui Iustin. A urmat un expozeu lung, dar foarte bine primit de publicul de unde parcă se opriseră şi necesarele respiraţii. Cu elocinţă, cu căldură, cu umor a fost schiţat portretul omului, martirului şi duhovnicului care a fost părintele Iustin. Sfântul Părinte pentru mulţi. Marius Coşerariu i-a cerut părintelui Hariton să nu părăsească improvizata scenă pentru a-i fi alături cât va recita o poezie scrisă atunci când, poliţist fiind, a participat la păstrarea ordinii la înmormântarea părintelui Iustin. Ca un făcut parcă, poezia avea o melodie a ei compusă de Dumitrina Erhan şi care s-a cântat pe dată. Şi părintele stareţ nu a părăsit scena până când membrii Asociaţiei „Eu cred” nu au cântat o piesă a lor, deja foarte cunoscută: „Stăpâni la noi acasă”.

Tânărul Cosmin Caia a început să înfierbânte clapele orgii şi s-au născut hore, sârbe şi cântece de petrecere, la microfon succedându-se Ionuţ Stoian, Marius Coşerariu şi un alt artist grinţieşean – Lucian Arsinte. Nu au lipsit „bătăile la podea” sau strigăturile. O mică agapă a fost  oferită de doamna Dumitrina Erhan de sufletul mamei sale, născută şi ea la mijloc de ianuarie. Manifestarea a dovedit că astfel de acţiuni, chiar dacă făcute în frumosul stil românesc „de iureş”, pot fi mai mult decât reuşite. A fost o frumoasă întâlnire românească închinată unor mari români…

Daniel DIEACONU  

Articolul Cu Eminescu și Iustin la… Farcașa apare prima dată în Ecoul muntilor.