Numele ei este  Ciucanu Nectaria și, deși este doar în clasa a IV-a, a devenit deja cunoscută pentru performanțele sale deosebite la concursurile de limba română, matematică, cultură generală.

Încă de mică, Neti cum îi spun colegii și prietenii,a arătat o curiozitate aparte față de cuvinte și numere. Îi plăcea să citească cărți interesante, fascinată de frumusețea limbii române, dar în același timp găsea o bucurie specială în rezolvarea problemelor de matematică. Pentru ea, ecuațiile nu sunt doar exerciții, ci adevărate provocări logice care îi stimulează imaginația.

Drumul către performanță nu este ușor. În spatele diplomelor și medaliilor se află ore întregi de muncă, exerciții rezolvate cu răbdare și momente în care trebuie să o ia de la capăt. Cu sprijinul  familiei, al mamei sale care o ghidează pe drumul ales, Nectaria  a învățat că perseverența este cheia succesului. Nu s-a descurajat atunci când a întâlnit dificultăți, ci le-a privit ca pe oportunități de a deveni mai bună.

Participarea la concursuri școlare reprezintă  pentru ea nu doar o competiție, ci și o experiență de dezvoltare personală. La concursurile de limba română, ea impresionează prin creativitate, sensibilitate și capacitatea de a interpreta texte complexe. La matematică, demonstrează gândire logică, rapiditate și o înțelegere profundă a conceptelor.

Concursurile la care a participat și va participa și în perioada apropiată sunt Concursul interjudețean, interdisciplinar „Excelsior”, organizat de Colegiul Național „Roman Vodă” – Roman, unde 3 ani la rând a avut punctaje foarte bune, Concursurile Comper, unde a avut Premiul I la faza naţională în anul școlar 2024-2025, Concursul „Matematica pentru toți” – premiul I la faza județeană anul acesta, Concursul „Planeta Pământ –Casa Tuturor”, Concurs Național de Cultură Generală, obținând anul trecut cel mai mare punctaj dintre participanții de clasa a III-a, Concursurile „Micii Olimpici”, Concursul „Călimărici” 2026 și multe altele, care sunt dovada muncii ei neîntrerupte..

Colegii și profesorii o descriu ca fiind serioasă, ambițioasă și mereu dornică să învețe lucruri noi. Deși rezultatele sale sunt oglinda muncii sale, Nectaria nu se consideră „cea mai bună”, ci doar o elevă care iubește ceea ce face. Această atitudine o ajută să rămână echilibrată și motivată.

Pe lângă pasiunea pentru carte ea este și o talentată chitaristă, membră a formației de muzică folk „Ecoul Munților”, împreună cu colegii de trupă participând cu aceeași însuflețire la toate spectacolele și evenimentele grupului, sub atenta îndrumare a domnului Marius Coșerariu, coordonatorul proiectelor.

Povestea ei este dovada vie că pasiunea, munca și determinarea trebuie să înceapă de când ești mic, pentru ca ele să se îmbunătățească pe măsură ce crești. Într-o lume în continuă schimbare, astfel de exemple ne reamintesc cât de important este să credem în potențialul copiilor  noştri și să îi încurajăm mereu pentru a  nu renunța niciodată la ceea ce își doresc.

Corina Cruşitu

Articolul Nectaria, o minune de fetiță apare prima dată în Ecoul muntilor.

Scopul acestui concurs de-a lungul anilor a fost de a sensibiliza elevii în ceea ce privește protejarea mediului aflat în pericol din cauza agresiunilor omului împotriva sa. Sute de elevi participă anual la aceasta competiție, cultivând valorile umane și buna educație a tinerelor generații de școlari.

Ca și modalitate de desfășurare, el cuprinde două secțiuni și anume prima este un concurs de cultură generală, care se susține în două etape, cea preliminară, organizată la nivelul fiecărei școli și cea regională, care se desfășoară în centre din județ, iar a doua, secțiunea de scrapbooking, susținută în sincron dar o singură data cu participarea directă a cadrelor didactice și a celor înscriși din clasele de pregătitoare până la clasa a IV-a .

Pentru secțiunea de scrapbooking este necesar ca echipajele formate din doi copii+doi părinți din aceeași clasă să confecționeze pe un suport A3 sau A4 o lucrare comună pe un anumit subiect dat în ziua concursului, utilizând material proprii reciclabile, din natură sau confecționate de concurenți. Â

Școala Gimnazială „Constantin Panțiru” Grințieș –Neamț a participat anul acesta la faza regională, ce s-a desfășurat la Școala Gimnazială Tașca, cu un număr de 12 elevi din clasele II-IV pentru concursul de cultură generală , și 2 copii+ 2 părinți la secțiunea de scrapbooking  . Rezultatele au arătat că elevii au însușite noțiuni elementare despre protecția mediului, poluare sau probleme matematice având un grad de dificultate ridicat. Cei care au obținut cel puțin 85 de puncte din 100 puncte posibile au fost premiați pentru munca și efortul depus , cu diplome , conform clasificării punctajelor. Doar doi elevi au obținut peste 90 puncte, Ciucanu Nectaria din clasa a III-a  (93,1 puncte) fiind unul din cei doi câștigători fruntași ai competiției, eleva cu cel mai mare punctaj din concurs. O felicităm pe aceasta cale și îi urăm mult succes în continuare la următoarele ediții.

La secțiunea scrapbooking au participat din partea școlii noastre un echipaj din clasa a III-a , format din  Rusu Sofia -Carina, Cotărgășanu Tudor-Iustinian cu părinții însoțitori iar tema propusă a fost VIITORUL ÎNCEPE CU MINE! ORAȘUL CU INIMA VERDE. Ei au avut de realizat un colaj- un oraș imaginar sau real în care oamenii trăiesc în armonie cu natura-cu piste pentru biciclete, parcuri mari , colectare selective, grădini urbane etc. Lucrările au fost realizate prin tehnici de lucru la alegere, quiling, origami, tăiere, lipire, mototolire, acuarelă, hașurare, crayolă etc. cu materialele proprii diverse. Lucrarea echipajului nostru a fost apreciată de juriu și răsplătită cu diploma.

Concluzia după o astfel de zi este că niciodată nu poți ști suficient de multe lucruri, însă este bine ca mereu să încerci să atingi perfecțiunea!

Corina Cruşitu

Articolul Concursul Regional „Planeta Pământ casa tuturor” apare prima dată în Ecoul muntilor.

După ore, copiii de la ambele școli au avut ca punct de întâlnire Restaurantul Malvimend, unde au servit prânzul, s-au jucat și au făcut cunoștință.

În jurul orei 14:30 cei mici alături de învățătoarele lor s-au îndreptat spre muzeu. Acesta se află în curtea Școlii Gimnaziale, între școală și grădiniță.

Doamna Lăcrămioara Pop a fost ghidul celor mici, explicându-le întrebuințarea obiectelor și cum trăiau oamenii „mai demult” pe înțelesul lor. Muzeul Etnografic din Tulgheș este format din 3 camere amenajate în stil tradițional și o încăpere de consiliu unde elevii au vopsit ouă la finalul vizitei.

În prima cameră țărănească (tindă) se află un colț al ciobanului unde se află ia, cușma și opincile. Pe peretele alb este amplasat un cuier de vase tradițional sau blidar, un adevărat altar al casei tradiționale încărcat cu diverse obiecte. La baza acestuia se află cele necesare la orice stână: bărbânțe, donițe, căldări și putinei pentru unt. Pe peretele opus sunt atașate diverse ustensile care se găseau în orice casă în trecut: metru, plug, coasă cu teoc și cute, seceră, balanță și multe altele.

În a doua cameră se găsește un dormitor vechi cu un pat galben care se odihnește sub privirile unor chipuri blânde încadrate în tablouri alb-negru. Pe perete, covoarele de lână îmbracă odaia în flori mari, roșii și albastre, care par că au înflorit direct din războiul de țesut al unei bunici. Sub ele, patul e așternut cu țoluri groase și perne brodate, unele cu lebede, altele cusute cu păsări și mărgele. Pe masa din fața patului este o lampă veche de gaz, iar pe perete este vioară. Când intri în odaie în dreapta este o mașină veche de cusut, iar în stânga o sobă.

Cea de a treia cameră reprezintă o reflexie a anilor de devotament ai doamnei Lăcrămioara. Pe lângă amintirile cu copiii care au făcut parte din ansamblul local, poze și diplome, în această încăpere găsim și mașini vechi de scris, un blidar și ustensile pentru crearea țolelor și cuverturilor, de la fus până la stative (război).

După scurta întoarcere în timp, copiii au avut parte de un moment de creativitate, aceștia vopsind ouă și accesorizându-le după bunul plac, cu stickere și pietricele.

Mădălina Busuioc

Articolul O scurtă vizită la Muzeul Etnografic din Tulgheș apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Paștile” pe care le primesc credincioșii în noaptea sfântă a Învierii sau în dimineața acestui praznic, reprezintă pâinea sfințită și vinul binecuvântate în biserică, în cadrul sfintei Liturghii! La biserică se aduc prescuri care au deasupra semnul Sfintei Cruci, din aluat sau pâini coapte special pentru a deveni „Paști”, sfințite înainte de Liturghia Sfântului Vasile cel Mare din Sâmbăta Paștilor, prin stropire cu vin curat și cu apă sfințită.

Cum s-a împământenit acest obicei la noi în zona și cine este promotorul lui?

La Tulgheș,  preotul Vasile Șuteu (Dumnezeu să-l odihnească) a inițiat această sărbătoare frumoasă, un obicei special pentru dimineața zilei de joi a Săptămânii Mari.

Joia Mare de la Tulgheș adună an de an, prin rotația satelor, în procesiune, alături de cai și călăreți iscusiți, îmbrăcați în straie populare de sărbătoare, tineri, bătrâni, copii, cu coșurile pline cu ouă roșii, cozonaci, pâine și vin, pe care le duc la biserică pentru a fi binecuvântate.

De ce este Joia Mare atât de importantă în viaţa credincioșilor?

Românii sărbătoresc Joia Mare care se mai numește și Joi Mari, Joia Patimilor, Joia Neagra, Joimariţa prin post, rugăciune, atunci se vopsesc ouăle roșii, bucuria copiilor cărora de obicei le revine aceasta sarcină frumoasă.

  În trecut, Joia Mare reprezenta termenul până la care femeile trebuiau să termine de tors cânepa. La cele leneşe se spunea că vine Joimariţa să vadă ce-au lucrat. Iar dacă le prinde dormind, le va face neputincioase a lucra tot anul. Uneori, o femeie bătrână mergea pe la casele cu fete mari şi dădea foc cânepii netoarse. Sau copiii, unşi pe faţă cu negreală, mergeau să le îndemne la lucru pe fetele de măritat şi să primeasca ouă pentru încondeiat de Paşte, zicând: „Câţii / Mâţii / Toarse câlţii; / Ori i-ai tors, / Ori i-ai ros. / Scoate ţolul să ţi-l văz! / Şi de-l ai, / Să te – nduri şi să ne dai / Cele ouă – ncondeiate / De acolo din covate”.

Joia Mare este considerată binefăcătoare și pentru morţi. Acum se face ultima pomenire a morţilor din Postul Mare.

În Joia Mare se prăznuieşte spălarea picioarelor ucenicilor de către Mântuitorul, Cina cea de Taină, rugăciunea din Grădina Ghetsimanu şi vinderea Domnului de către Iuda. În seara acestei zile, creştinii merg la Denia celor 12 Evanghelii.

Cât de mult mai sunt păstrate în zilele noastre rânduielile printre români?

Timpul, în era noastră, ne supune zi de zi la o presiune imensă, puțin rămânând și pentru cele sufletești, însă poporul nostru a fost mereu, este și va fi un popor credincios. În cele mai dificile situații Dumnezeu, credința în nemăsurata Sa dragoste ne salvează de la cădere. Rânduiala bisericească spune că în post trebuie să ne spovedim, să ne împărtășim pentru ca păcatele neamului să ne fie nouă iertate.

Exista vreo rugăciune care se spune doar în momentul sfințirii Paștelor?

Desigur, rugăciunea este următoarea:

„Dumnezeule cel atotputernic și Doamne Atotțiitorule, Care ai poruncit robului Tău Moise, la ieșirea lui Israel din Egipt și la eliberarea poporului Tău din robia cea amară a lui faraon, să junghie mielul, care închipuia mai înainte pe Mielul, Cel ce de bunăvoie pentru noi S-a junghiat pe Cruce, luând asupra Sa păcatele a toată lumea, pe iubitul Tău Fiu, Domnul nostru Iisus Hristos, pe Tine și acum cu smerenie Te rugăm, caută spre pâinea aceasta și o binecuvântează și o sfințește pe ea. Că și noi robii Tăi pe aceasta am adus-o acum înaintea slavei Tale în această preastrălucită, preamărită și mântuitoare zi a Paștilor, spre cinstea și slava și spre aducerea aminte de slăvita înviere a Aceluiași Fiu al Tău, a Domnului nostru Iisus Hristos, prin care din veșnica robie a vrăjmașului și din legăturile nedezlegate ale iadului am aflat dezlegare, liberare și ieșire. Deci și pe noi, care am adus-o și o sărutăm și din ea vom gusta, fă-ne a fi părtași binecuvântării Tale celei cerești și alungă de la noi, cu puterea Ta, toată boala și neputința, dăruindu-ne tuturor sănătate. Că Tu ești izvorul binecuvântării și Dătătorul vindecărilor și Ție, Părintelui celui fără de început, slavă înălțăm, împreună și Unuia-Născut Fiului Tău și Presfântului și bunului și de -viață – făcătorului Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin”.

Apoi: „Se binecuvântează și se sfințește pâinea acestea, prin stropirea cu această apă sfințită, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. (de trei ori).”

Când se consumă Sfintele Paști?

Sfintele Paști se consumă în noaptea Învierii Domnului după încheierea Sfintei Liturghii sau în Duminica Învierii, tot după Sfânta Liturghie, înainte de a ne așeza la masa pascală. De asemenea, câte o părticică din aceste Paști se consumă dimineața, în toate zilele acestei sărbători, totdeauna pe nemâncate și în zilele Săptămânii Luminate, până la Duminica Tomii (prima după Paști).

Copiii dimineață se spală pe față cu apa dintr-o cană în care sunt puse un bănuț și un ou roșu pentru bogăție și sănătate.

Un gând bun în încheierea discuției noastre?

Învierea Domnului să vă aducă armonie în casă și în gând, împăcare și regăsirea înțelepciunii în sânul familiei.

HRISTOS A ÎNVIAT!

Corina Cruşitu

Articolul Despre Joia Mare și obiceiul aducerii Sfintelor Paşte la biserică: Interviu cu Părintele Constantin Curcă, preot paroh al localităţii Corbu, județul Harghita apare prima dată în Ecoul muntilor.

Frumoasă, plăcută, dar mai ales harnică, Anastasia Stelea împărtășește o dragoste pură pentru cele mai blănde animale și iubite de însuși Dumnezeu din Cer, oițele. În turma ei sunt aproximativ 60-70 de animale, toate unice în ochii de copil ai fetei, pentru că la vârsta de 13 ani, când alții au pasiuni  telefoanele, tabletele, machiajele și shopping-ul, ea e pasionată de starea de bine a animalelor sale, pe care le cunoaște după nume și înfățișare.

Povestea ei a început când familia sa, cea care a sprijinit-o necondiționat și o va sprijini mereu, a cumpărat niște cai. Tot ce a însemnat îngrijirea lor a fost imediat adoptată de micuța fermier, bineînțeles alături de părinții săi. Când familia a vândut caii pentru a cumpăra diverse utilaje atât de necesare într-o gospodărie, se impunea obligatoriu o nouă direcție pentru hobby-ul său. După o vreme, când dorința ei de a fi ciobăniță, inspirată și încurajată de cei care aveau să îi devina mentori și călăuze în drumul ciobăniei, Costel Bondrea și soția Titiana, a devenit realitate, totul a prins contur. Primele oi , 5 la număr, și un berbec, au fost cumpărate de la același Costel Bondrea, care în vară avea să le adauge la turma lui, cu promisiunea că are grijă de ele toată vara, dar mai ales că o ajuta pe Anastasia să aibă mai multe. Promisiunea s-a îndeplinit în perioada 2020-2024 când efectivul a crescut an de an, în frunte cu oița ei preferată, Stela, și apărătorii credincioși ai familiei, câinii din rasa ciobănesc de Bucovina. Cățelușa Luna, prietena Anastasiei, e alinarea ei la bine și la rău. Să nu credeți că adolescenții nu sunt feriți de supărări…

Bunăoară, în urmă cu doi ani, la școală elevii au scris fiecare câte o scrisoare pentru nimeni altul decât Moș Crăciun. Scrisorile au fost citite rând pe rând și când fetița noastră a auzit că e singura din clasă care a cerut o pungă de bomboane pe care să o împartă cu frățiorul ei și o oiță, tare s-a mai necăjit că dorințele ei au fost cumva naive și luate în râs. Dar cum Moș Crăciun nu dezamăgește niciodată, i-a ascultat dorința și în seara de Ajun, când copiii s-au întors de la colindat, o mândrețe de mioară o aștepta cuminte, cu canac roșu la gât, în curtea casei, botezată Mădălina.

Același Costel Bondrea, doi ani mai târziu, avea să o înlocuiască pe Mădălina, când aceasta a murit cu alta și mai frumoasă, pe care însăși prințesa noastră și-a ales-o după bunul plac al inimii dintre oile ciobanului.

Toată vara, la toate muncile specifice, cu biciul în mână și chiuind de fericire, se află Anastasia: la făcut de balmoș, la mutatul coșerelor, la urcatul oilor în munte, la dat în strungă, la alesul mieilor și la toate evenimentele importante din stână, ea este acolo. Chiar și ziua ei de naștere a sărbătorit-o pe Asod, împreună cu cei dragi ei. Iar tortul a fost o minunăție dulce cu oițele decor.

În completare, ea mai are un hobby și anume fotografia. Elicris Creativ este concursul la care a primit premiul I, cu ocazia zilei de 15 ianuarie, când a omagiată nașterea poetului național al României. Ca urmare, pozele sale au fost cele mai inspirate, alese fruntașe de către specialiști.

Ce își dorește pentru frumoasa vârstă de 14 ani? Răspunsul e simplu, să ajungă la 100 de oi și o zi de naștere la stâna din Bâtcă. Luați aminte, fericirea sufletească este cheia marilor succese!

Asemeni sportivilor de renume, a elevilor străluciți din această țară frumoasă, cu rezultate excelente în toate domeniile, dar mai presus de toate cu multă pasiune și multă munca depusă pentru a ajunge la performanță, asemenea lor este și adolescenta noastră.

Ea este urmașul unui popor mioritic, exemplul viu pentru cei de vârsta ei care doresc să exceleze într-un anumit domeniu, chiar dacă nu împart aceleași pasiuni cu Anastasia, însă pun suflet în tot ce fac. Ea împarte o idee comună cu cei care o susțin, indiferent că sunt profesori, părinți, prieteni: „Să nu lăsăm munții să moară!”, afirmă convingătoare a noastră prințesă mioritică.

Corina Cruşitu

Articolul Anastasia… o prințesă mioritică din zilele noastre apare prima dată în Ecoul muntilor.

Costel Bondrea este parcă un nume predestinat muntelui, vieții pașnice și frumoase dar plină de zbucium a oieritului, o meserie pe care din ce în ce mai puțini tineri o practică. Cu mare bucurie încurajează pe oricare doritor să-i urmeze drumul și îl ghidează pas cu pas, explicând-i cu rabdare toate tainele acestei meserii, cândva o „brățară de aur”, ce făcea cinste țării noastre, azi o rușine privită cu dispreț de mai marii noștri conducători.

Un bărbat înalt, frumos, drept asemeni bradului falnic din pădure, cu chipul luminos ce împrăștie mereu o bună dispoziție celor din jur, cu ochii căprui și privirea pătrunzătoare, alături de un zâmbet senin ascuns pe sub mustața jucăușă, domnul Costel e un personaj cameleonic. Dacă îl întâlnești la mese importante alături de fruntașii din domeniul agricol, sau la expoziții de profil, nu ai spune că știe sa cârduiască turme de mioare și să dea oile în strungă ci mai degrabă că e vreun inspector sau altă personalitate, nicidecum un cioban înstărit, fruntaș de seamă cu rădăcini în Grințieș și activitate la Tulgheș. Palmele muncite însă și cojocul de lână pe care îl poartă cu mândrie la orice eveniment de seamă vorbesc singure despre cine este acest domn simpatic.

Felul de a vorbi cu interlocutorii, gesturile și limbajul non-verbal îl caracterizează ca un om calculat, convins de ceea ce are de făcut sau de spus. Fostul președinte al Asociației Crescătorilor de Animale de la Tulgheș începând cu anul 2009  s-a gândit ca ar fi bun un festival al oierilor în care să se prezinte animalele frumoase din zonă, produsele specifice locale tradiționale, promovând zona montană. Însă cum în viață urcușul mai are și coborâș, că…  așa e la munte, domnul Costel a trebuit să demonstreze că se poate reinventa rămânând același în esență, asemeni unui parfum din cetină de brad și aer curat de munte.

După dizolvarea asociației, „Festivalul Oierilor” a rămas intact, chiar și în perioada pandemiei, transformându-se în unica sărbătoare de suflet pe care nu a dorit sub nici o formă să o abandoneze.

Fiind născut în localitatea Grințieș, județul Neamț dar mutat de la vârsta de 23 de ani în localitatea învecinată Tulgheș, județul Harghita, a hotărât împreună cu câțiva crescători de animale și nu numai, printre care și sufletul acestui eveniment, profesorul Daniel Dieaconu, să strămute Festivalul Oierilor în sânul comunității nemțene, îmbogățindu-l an de an cu invitați de seamă și gastronomie delicioasă. Dar ce gastronomie!!!  Îți trebuie multă ambiție și tărie de caracter ca să nu guști din bunătățile pregătite de oierii noștri în timp ce te plimbi printre standurile cu produse. Dar să revenim…

Membrii al Cooperativei Agricole „Frații Muntelui”, Bradu, Neamț printre care și subiectul portretului nostru, au realizat o manifestare dedicată exclusiv acestei meserii atât de frumoase, vorbindu-se cu și despre ciobănie, despre datoria fermierilor de a se apăra și de a păstra intacte  drepturile și obiceiurile moștenite de la străbunii lor de-a lungul timpului, despre produsele pe care ciobanii le fac din laptele proaspăt de oaie , despre rețetele grozave de mici, pastramă, sloi (carne de oaie la borcan preparată cu atenție și migală în multe ore), friptură, borș , tocană și câte și mai câte bunătăți de -ți plouă în gură de poftă.

Toți acești membrii, împreună cu domnul Costel, privesc viitorul  cu optimism și multă încredere, susțin tinerii și își doresc ca ei să aibă inițiativă în domeniul agricol, cer ca autoritățile locale și toți factorii responsabili din plan local, județean și nu numai să aducă prin contribuția lor un real aport la creșterea efectivelor de oi din zonă și extinderea facilităților inclusiv a unor forme de sprijin care să stimuleze activitățile oierilor.

„Este binevenită orice tip de promovare a zonei noastre montane, suntem obligați să o promovăm, pentru că Bunul Dumnezeu ne-a dăruit niște pajiști cu o deosebită valoare, pe care le putem valorifica și în care să putem să ducem un trai decent, noi locuitorii de aici și familiile noastre, pentru a recunoscuți că producem hrană naturală pentru toată lumea, vizitatori, prieteni și cunoscuți”.

Ca un ultim retuș al tabloului domnului Costel Bondrea, ar fi remarca acidă, dar plină de înțeles:

„În încheiere, le-aș sugera celor care mă cunosc și citesc acest articol, să luăm frâiele în mână, să dăm dovadă de munteni adevărați și SĂ NU LĂSĂM MUNȚII SĂ MOARĂ!”.

Corina CRUȘITU

Articolul Costel Bondrea – portret de oier adevărat apare prima dată în Ecoul muntilor.