A  urmat clasele primare şi gimnaziul la Poiana Teiului, apoi Şcoala Normală de fete „Gheorghe Asachi” din Piatra-Neamţ (colegă cu Anuţa Lupu şi apoi colege şi în comună). Pe acele vremuri alimentele pe care le primeau elevii erau trimise cu căruţele sau cu plutele.

         A funcţionat ca învăţător câţiva ani la Şcolile Normale din Piatra Neamţ. S-a căsătorit cu Ionel Berea din satul Ruseni, comuna Galu, salariat la Comisariatul Piatra Neamţ, apoi contabil şef la Ocolul Silvic Galu. Doamna Eugenia s-a transferat la Şcoala Farcaşa, apoi la Şcoala Generală Galu, unde era director Gheorghe Revent. A fost ctitorul şcolii Galu, de la temelie până la inaugurare (1960).

A devenit directoarea acestei şcoli în perioada 1960-1968. Şcoala era viaţa ei: a iubit foarte mult elevii.

A avut un băiat, Constantin (Ţuţu), absolvent al Şcolii Superioare de Ofiţeri „Nicolae Bălcescu” Sibiu. A avut gradul de căpitan în rezervă, specialitatea transmisiuni. A profesat timp de 22 ani. S-a căsătorit cu Nicoleta, asistent medical, având doi copii, Andrei şi Andreea.

Ca director de şcoală, doamna Eugenia Berea şi-a preţuit colegii, a avut întotdeuna un cuvânt de laudă pentru înaintaşii săi, a participat la activităţi culturale alături de colegii de cancelarie la Căminul Cultural Galu.

În timpul cât domnia sa a fost director al acestei şcoli, cu prilejul deselor inspecţii efectuate de către ISJ Neamţ, unitatea a fost cotată printre cele mai bune de pe Valea Bistriţei.

După o asemenea inspecţie, coordonată de inspectorul şcolar profesor Ioan Humă, acesta îi mărturisea bunului său prieten, învăţătorul Vasile Achiriloaiei, ctitorul Şcolii Topoliceni, comuna Galu, mai în glumă, mai în serios: „Măi Vasile, am inspectat şcoala din Galu, unde am găsit numai lucruri bune. Eugenia Berea, directoarea, se farmă toată pentru elevi şi săteni. Spune-i să ţină şi la ea!”.

A profesat cu succes şi sacrificii, fără întrerupere timp de 36 de ani, dar uzura nervoasă şi-a spus cuvântul, o boală nemiloasă făcând-o să treacă în nefiinţă, exact în ziua în care urma să-şi depună dosarul de pensionare.

Este înmormântată în cimitirul Bisericii Parohiale „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril” din satul Poiana Teiului, alături de părinţi, soţ şi fratele ei, Isac.

A fost o fiinţă foarte energică, credincioasă, sensibilă, total devotată şcolii şi familiei, a lucrului foarte bine făcut, harnică ca o albină, arzând intens, punând pasiune şi dragoste în tot ceea ce realiza. În timpul liber se dedica şi croitoriei. Avea o gospodărie foarte bine pusă la punct, ordine, curăţenie, o grădină cu flori în faţa casei, ca un adevărat colţ de rai. Despre distinsa doamnă Berea Eugenia se poate vorbi doar la superlativ.

În satul Ruseni, din comuna Poiana Teiului, unicul ei fiu, Constantin (Ţuţu) Berea, căpitan în rezervă, mai păstrează casa familiei şi terenul aferent. Dumnezeu să o ierte!

Paul SCRIPCARU, Ilie ALEXANDRU

Articolul Portret de dascăl: Eugenia Berea  (26.09.1933 – 11.05.1989) apare prima dată în Ecoul muntilor.