În martie 1937, cu sprijinul Cercului cultural al corpului didactic primar din Târgu-Neamț și din inițiativa sa au fost organizate o serie de manifestări după cum aflăm din ziarul „Opinia”. Programul manifestării a cuprins: o ședință în memoria scriitorului a Cecului Cultural al școlii primare nr. 3 de fete Humulești, între orele 08.30 și 10, unde învățătoarea Maria I. Papuc a vorbit despre viața și opera lui Creangă.

A urmat un parastas la Biserica din Humulești, slujbă oficiată de un sobor de preoți de la bisericile din Târgu-Neamț, în frunte cu starețul Milchisedec (orele 10-11). Aici au luat cuvântul preotul paroh, Constantin Cozma și C. Ifrim, reprezentantul Fundațiilor Regale.

Între orele 11 și 15, a avut loc un pelerinaj la casa părintească a marelui scriitor, în timpul deplasării către casa povestitorului, corul ateneului a cântat „Patria mea”. La casa scriitorului au vorbit învățătorii Papuc şi Bancea, iar corul ateneului „I. Creangă” a cântat în faţa casei „Veşnica pomenire” pentru Ion Creangă, Ştefan şi Smaranda, părinţii lui şi pentru iubitul său fiu, colonelul Constantin Creangă, mort ca un erou în războiul de întregire. La final, s-au cântat cântece populare şi „Mulţi ani trăiască“ tuturor membrilor familiei Creangă, în viaţă. La finalul manifestărilor, între orele 14.30 și 17, a urmat o agapă în localul școlii din Humulești urmată de o serbare. Seria alocuțiunilor a fost deschisă de senatorul Calistrat Scutărăscu, urmat de starețul Melchisedec, delegat al Mitropoliei Moldovei, care a vorbit despre personalitatea scriitorului. Au urmat luările de cuvânt ale lui V. Găbureanu, inspector școlar, C. Ifrim, din partea Fundațiilor Regale și Virgil Dobrescu, în numele consiliului judeţean şi al corpului profesoral din județul Neamţ care a vorbit despre Ion Creangă şi Eminescu, valori culturale ale neamului românesc. Acesta a propus înfiinţarea unui muzeu în casa lui Creangă. Au mai luat cuvântul Protoereul Maxim, V. Gheorghiasa, G. Popescu, președintele căminului cultural „G. Cosmovici” și N. Stamate, institutor din Târgu-Neamț.

Un moment emoționant a fost acela când nepoata scriitorului, Elena Creangă, atunci în vârstă de 80 de ani, a „citit amintiri şi scene impresionante, de la moartea lui”, apoi a dat citirii o dorință a familiei Creangă: „Ca ruda cea mai apropiată a marelui povestitor I. Creangă, am o dorinţă care cred că este şi a dv., şi care, dacă se va îndeplini, ne va face cinste nouă rudelor şi satului Humuleşti: a) terminarea localului de şcoală „I. Creangă“ din Humuleşti; b) facerea unui bust în amintirea scriitorului; c) amenajarea casei unde s’a născut şi copilărit; d) aducerea învăţătorului Anton A. Grigoriu, nepotul lui Creangă, din satul Vânătorii Neamţului, la şcoala din satul Humuleşti. Această dorinţă se va putea îndeplini formându-se un comitet local, şi cu membrii de onoare dintre personalităţile ţării”.

În îndeplinirea acestei dorinți, a fost deschisă și o listă de subscripție, primii care au donat câte 1000 de lei au fost, I. Bârliba, președintele Ligii Antirevizioniste și comisarul Repcea.

Participații au vizitat muzeul Ion Creangă amenajat într-o sală a școlii, urmată de o serbare organizată de învățătorii Maria Savinescu și I. Papuc. („Universul”, an 54, nr. 64, 6 martie 1937, p. 6; „Adevărul”, an 51, nr. 16920, 6 martie 1937, p. 5; „Opinia”, an 33, nr. 8969, 26 februarie 1937, p. 2.)

Nu au fost singurele manifestări organizate cu prilejul centenarului nașterii marelui povestitor. În iulie, cu prilejul comemorării a 433 de ani de la moartea lui Ștefan cel Mare a fost organizată o mare serbare populară la Humulești. Aceste manifestări au fost organizate de către Ateneul Popular „Ion Creangă” și sub patronajul directorului ziarului „Universul”, Stelian Popescu, președinte al „Ligii Antirevezioniste Române”, reprezentat la manifestări de Gh. Lungulescu. Au participat numeroși localnici dar și învățători din toată țara aflați la cursurile de vară de la Piatra Neamț etc.

Programul acestora a fost următorul, după cum prezenta presa națională:

„1. Duminică, 18 iulie, ora 3 după amiază membrii ateneului se vor aduna la casa scriitorului Ion Creangă. Aici va vorbi d. N. Bancea, învăţător. Corul ateneului va cânta „Bordeiaş, bordei, bordei“. Dela casa scriitorului se va străbate podul peste apa Ozanei, oraşul Tg.-Neamţ, şi apoi convoiul se va opri la grădina publică în pavilionul căreia va fi producţia şcolară, dată de un grup de studenţi şi elevi ai şcolii secundare, membri ai ateneului „Ion Creangă“. La ora 9 seara va fi în acelaşi pavilion o serată dansantă.

2. În ziua de 19 Iulie vor fi vizitate locurile pomenite de Ion Creangă în „Amintirile sale din copilărie“.
3. În ziua de 20 Iulie (Sf. Ilie). ora 9 dim. toţi membrii ateneului vor lua parte la slujba religioasă. Corul ateneului va da răspunsurile. La ora 11, tot la biserica din Humuleşti se va forma convoiul şi se va merge în procesiune la casa scriitorului, unde se va face pomenirea lui, a părinţilor lui, a foştilor preoţi, dascăli şi elevi ai şcoalei din Chilia Bisericii din Humuleşti. După pomenire vor urma, în faţa casei, cuvântările şi o producţie şcolară dată de elevii şi elevele şcoalelor primare din Humuleşti, care vor cânta „Pupăza“ lui Creangă. La ora 12 din zi, defilarea şcoalelor a premilitarilor şi a membrilor ateneului în faţa casei scriitorului. La ora 1 d.a., prânzul în localul nou al şcoalei primare din Humuleşti, cu tacâmul obligatoriu. Un bufet modest va sta la dispoziţia publicului. Imediat după prânz, la ora 3 toţi participanţii se vor aduna pe malul stâng al apei Ozana. în dreptul locului unde se scălda copilul Ionică Creangă şi de acolo se va lua drumul spre bătrâna cetate a Neamţului, care de veacuri străjueşte meleagurile acestui ţinut şi oraşul Tg.-Neamţu.
4. În ziua de 21 Iulie, adunarea la ora 9 dimineaţa la casa lui Ion Creangă, de unde membrii ateneului vor merge în excursiune pe dealul Boiştea, cea mai apropiată strajă a cetăţii Neamţului pe timpul lui Ştefan Vodă.
5. În ziua de 22 Iulie (Maria Magdalena, Sf. Mucenic Foca şi ziua de naştere a M. S. Reginei Maria, mama răniţilor, a orfanilor şi invalizilor, şi văduvelor de răsboi) se va face la ora 10 dini. în biserica Sf. Haralambie din Tg.-Neamţ, pomenirea tuturor membrilor decedaţi, cari au contribuit la înfiinţarea şi susţinerea bibliotecii „Ion Creangă“. De la biserica Sf. Haralambie, membrii ateneului vor merge în procesiune la şcoala din Humuleşti, unde se va ţine o şezătoare şi se va inaugura biblioteca cu numele de „Ion Creangă“. După amiază la ora 4 va fi în ograda şcolii producţia şcoalelor primare din Humuleşti şi jocuri populare. La aceste serbări se va da mare însemnătate costumelor naţionale, cântecelor şi jocurilor populare. Se vor premia cele mai alese costume naţionale. După aceste serbări comemorative, enumerate mai sus, vor urma excursiuni la mănăstirile şi localităţile de prin împrejurimi” („Universul”, an 54, nr. 196, 19 iulie 1937, p. 9; Idem, nr. 203, 26 iulie 1937, p. 12).

Abia după război, casa în care s-a născut marele povestitor va deveni muzeu.

Emanuel BĂLAN

Articolul Comemorarea lui Creangă la Humuleşti la 100 de la naștere în 1937 apare prima dată în Ecoul muntilor.

La școala generală, care poartă numele său, a fost descoperit de profesorul George Ostroveanu, care i-a și prevăzut un destin literar. A fost singurul profesor care l-a încurajat. Spiritul de frondă , preocupările literare și artistice paralele cu școala ideologizată din acei ani, i-au făcut pe profesorii săi să-l țină la distanță. Era băiatul ”rău”. În 1987 a absolvit cursurile Facultății de Filologie- Franceză din cadrul Universității ”Alexandru Ioan Cuza” din  Iași. A fost cel mai bun student al generației sale. Lecturile numeroase, inteligența sclipitoare l-au făcut cunoscut încă de la începuturile studenției. În 1975, soldat fiind la Sulina, a debutat în cenaclul ”Freamătul Deltei”, devenind în scurt timp liderul acestei grupări literare. A și publicat poezie, pe atunci teribilistă, în revista cu același nume. În 1984 a apărut la Editura ”Albatros” volumul de debut ”Furtunile memoriei”. Inițial volumul se numea ”Tratatul de eretică”, dar cenzura a schimbat toată structura cărții. În 1981 apare volumul ”Biblioteca din Nord”, care ia și premiul ”Mihai Eminescu” al Asociației Scriitorilor din Iași. În 1988 a vrut să publice volumul ”Mesagerul”, dar nu a avut nici o șansă  de apariție , tot din cauza cenzurii. La 16 septembrie, 1990, moare  la  spitalul Fundeni din București. Era într-o duminică, iar moartea sa ridică și acum semne de întrebare. Aurel Dumitrașcu a fost de o intransigență incomodă pentru mulți. Spirit justițiar, de o verticalitate morală de necontestat, cu un simț al valorilor și cu un bun simț care i-a lezat pe găunoșii care nu voiau să fie treziți din mediocritatea lor, Aurel Dumitrașcu nu a fost prețuit la adevărata sa valoare în satul său natal. Dar a avut zeci de prieteni, artiști, oameni de cultură, intelectuali, care l-au iubit și susținut.

A corespondat cu mari scriitori : Nicolae Steinhardt, Octavian  Paler, Ana Blandiana, Nichita Stănescu. Am aflat de curând , din jurnalul Anei Blandiana, că aceasta l-a propus pentru premiul Herder. A predat în învățământ la Borca fiind iubit de elevii cărora le povestea și despre marii scriitori ai lumii, despre pictori, îi învăța să respecte valorile.  Un director l-a pus la index pentru modul său de a preda, dar acei foști elevi sunt și acum mari cititori,  care știu să aprecieze valoarea evenimentelor. Pentru că dictatura lui Ceaușescu era de nesuportat, Aurel  Dumitrașcu nu a mai putut să tacă. Revolta lui era din ce în ce mai vocală. Fratele său, ing. Ionel Dumitrașcu, a intrat în posesia unui dosar de la C.N.A.S. Din 1981 , Aurel Dumitrașcu era urmărit sun numele de ”Intelectualul”. În dosar se spunea că făcea comentarii tendențioase cu privire la politica partidului și a statului. Informatorii purtau numele de ”Iordache”, „Colba”, ”Balan”. În cancelaria liceului scria de zor denunțuri ”Negoiță”, pe care Aurel Dumitrașcu l-a și prins asupra faptului. Aurel Dumitrașcu a scris în cei 35 de ani cât alții într-o mie. Scriitorul Adrian Alui Gheorghe s-a îngrijit de apariția volumelor de versuri postume, a jurnalului  și a corespondenței, toate de o certă valoare literară.

Joi,17 decembrie,1987, într-o scrisoare către Nicolae Steinhardt spunea: ”Ar trebui , poate, să-mi văd de scris și de lecturi, să nu fiu supărat. Dar îmi dau seama zi de zi, m-am născut pentru a  nu trăi cu ochii închiși” .

În copilărie, Aurel mă trimitea să fur cerșafuri de la bunica , să ni le punem în cap și să ne jucăm ”de-a îngerii”. Se pare că aripa îngerului l-a atins, pentru că voia ca toți oamenii să fie buni și lumea dreaptă. De aici pornea și revolta ,așa ne mai trăgea pe drumul drept pe cei care pierdeam direcția. Despre Aurel Dumitrașcu se poate povesti mai mult. Deja o fac prin revistele literare cei care l-au cunoscut și prețuit. Ultima sa poezie, dictată la spitalul Fundeni pare un auto-requiem: ”Alții o duc mai rău și trăiesc mai mult\ să vadă soarele cum răsare(Dacă eu\ mai bine o duc voi muri timpuriu?… Și câți ani cu lama aceasta am umblat\ (și) alții citind rău credeau că sunt\ sentimental (un poet de la est!)- și\ dacă lama care hăcuiește creierul \ meu e un sentiment stupid atunci\ sunt un sentimental și nu întâmplător pe balcon seara mă gândesc la\ scriitorul mishima. Nu avea nimic de ascuns\ Pe balcon stau cu o( pasăre) moartă”.

                              Iolanda Lupescu

Articolul AUREL DUMITRAȘCU, UN INTELECTUAL INCOMOD apare prima dată în Ecoul muntilor.

Astăzi s-a săvârșit slujba Parastasului de pomenire pentru părintele Justin Pîrvu, care a trecut la cele veşnice acum 10 ani, în 16 iunie 2013. 16 ani de închisoare politică în lagărele comuniste a suferit Justin Pîrvu şi liniştea şi-a aflat-o în satul natal, unde a întemeiat o mănăstirea devenită celebră în spaţiul ortodox românesc. Aici a vieţuit până la sfârșitul vieții şi a slujit lui Dumnezeu, fiind considerat un mare Duhovnic al Neamului Românesc. A fost înmormântat lângă ctitoria sa, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, iar creștini din toată țara vin să se închine la mormântul său.

Astăzi a venit mulţime de lume la slujbele de la mănăstire, Sfânta Liturghie fiind oficiată de către Preasfințitul Părinte Nichifor Botoșăneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, cu un mare sobor de preoți și diaconi la altarul de vară din curtea mănăstirii.

În cuvântul său de la Sfinta Liturghie, Nichifor Botoșăneanul a spus: „Mesajul întâlnirii noastre de astăzi este de a fi martor unei slujiri pe care părintele a dus-o cu adevărată smerenie, începând să asculte deopotrivă pe săraci și pe bogați, deopotrivă pe cărturari și pe cei mai puțin cărturari, cu răbdare, cu inimă adâncă și cu smerenie, învățându-i nu doar din experiența lui de viață, ci din ceea ce Dumnezeu a pus în inima lui. Și neagonisind pentru el nici daruri, nici ceva influență a lumii acesteia, ci împărtășind smerenia mai departe ca un râu ce se primenește curgând și slujind celorlalți. De aceea, facem pomenirea lui cu un sentiment al datoriei, dar și ca să înțelegem că Dumnezeu pune în noi o chemare să ne iubim, precum a învățat părintele, credința, neamul și țara”.     

Episcopul Nichifor Botoșăneanul a hirotonit în treapta de diacon pe monahul Gavriil, viețuitor al mănăstirii. Împreună cu soborul de preoţi şi diaconi Preasfințitul Nichifor au oficiat slujba Parastasului pentru arhimandritul Justin Pîrvu și pentru alți martiri ai temnițelor comuniste și eroi ai neamului. De altfel, în cimitirul mănăstirii îşi dorm somnul de veci alţi mari luptători pentru neam şi cruce precum părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, Radu Gyr, Paulin Clapon sau Athanasie Ştefănescu.

Alexandru ANDRIEŞ

Articolul 10 ani fără Părintele Justin Pîrvu apare prima dată în Ecoul muntilor.