Festivalul, care la primele două ediții a purtat numele de „Comorile Ceahlăului”, a avut ca idee de plecare tradiționala Sărbătoare a muntelui Ceahlău, celebrarea Olimpului românesc, făcându-se organizat, în perioada contemporană, începând cu anul 1969. Astfel, în prima duminică a lunii august, în 1991, a pornit la drum Festivalul care avea să onoreze cei douăzeci și doi de ani anteriori  de Sărbătoare a muntelui Ceahlău.

În cadrul celor douăzeci și cinci de ediţii de până acum (manifestarea a avut, la un moment dat, caracter bienal), au participat sute de ansambluri folclorice din ţări ale Europei, Asiei, Africii şi ale celor două Americi. Festivalul a adus, prin urmare, de-a lungul anilor, în judeţul Neamţ, mii de invitaţi din Mexic, Italia, Spania, Franţa, Armenia, Vietnam, Bulgaria, Polonia, Coreea de Sud, Belgia, Albania, Marea Britanie, Grecia, Olanda, Elveţia, Finlanda, SUA, Portugalia, Cehia, Slovacia, Slovenia, Israel, Serbia, Muntenegru, Turcia, Macedonia, Ungaria, Ucraina, Congo, Columbia, Japonia şi Republica Moldova.

Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul” este unul itinerant, bucurându-se, la fiecare ediţie, de prezenţa unui public numeros, care are ocazia să descopere diversitatea culturală din toate colţurile lumii. În afara spectacolelor în aer liber de la Piatra-Neamţ, Festivalul a transformat într-o tradiţie organizarea de evenimente şi în alte localităţi ale judeţuluiNeamţ, precum Roman, TârguNeamţ, Bicaz, Roznov, Pângărați sauDurău.

La fiecare ediţie, Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul” este o adevărată sărbătoare a culorilor, muzicii şi dansului. Evoluţiile scenice extraordinare ale ansamblurilor internaţionale şi ale celor româneşti, impresionantele parade folclorice, întâlnirile pe tema dansului şi cântecului tradiţional sau serile de socializare între invitaţii de pretutindeni creează, cu adevărat, o atmosferă specială.

În perioada1-4 august 2024, întreg ţinutul Neamţ a fost cuprins din nou de farmecul folclorului şi al costumelor populare din lumea întreagă. Dansatori şi muzicieni din Serbia, Polonia, Franța și România au ținut să participe la cea de a XXV-a ediție a Festivalul Internaţional de Folclor „Ceahlăul”

Respectând caracterul itinerant al manifestării, instituția organizatoare a pregătit o serie de patru evenimente artistice complexe desfășurate în trei localități ale județului.

Prima zi de Festival s-a desfășurat în comuna Pângărați, acolo unde, de la ora 17:00, au avut loc ateliere pentru copii, urmând ca o oră mai târziu publicul local să se fi bucurat de un program de dansuri tradiționale din Serbia, Polonia și Franța. Seara a cuprins și evoluția Ansamblului „Tekir” al comunității tătare din Techirghiol, județul Constanța.

Vineri, 2 august 2024, gazda Festivalului Internațional de Folclor „Ceahlăul” a fost orașul Târgu Neamț. La amfiteatrul de sub Cetate, au evoluat cele patru grupuri folclorice invitate la ediția curentă, spectacolul muzical coregrafic fiind completat cu evoluția apreciatei interprete a folclorului moldovenesc, Viorica Macovei, și cu programul artistic al Ansamblului folcloric „Floricică de la munte” al Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț.

În municipiul reședință de județ, pe platoul Curții Domnești, au avut loc ultimele două seri folclorice ale ediției a XXV-a a Festivalului Internațional de Folclor „Ceahlăul”. Două seri magice, cu două concerte extraordinare, formațiilor participante alăturându-se două nume importante din domeniul folclorului: Orchestra „Rapsozii Moldovei” din Chișinău (pentru seara de sâmbătă, 3 august) și Damian Drăghici, duminică.

Valentin ANDREI

Centrul pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț

Articolul File de istorieculturală: FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE FOLCLOR „CEAHLĂUL” – PE SCURT, DE LA IDEE LA JUBILEUL DE DOUĂZECI ȘI CINCI DE ANI apare prima dată în Ecoul muntilor.

Lucrarea la care facem referire se numește „În zile de sărbători”, apărută în 2005 la Editura Nona, din cadrul Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț. Este, așa cum mărturisește însuși autorul, „reprezentativă perioadei 1920-1948, cu o parte din obiceiurile care se vehiculau pe atunci și prezentate pe scenele din județul Neamț până la 25 decembrie 1945”.

Născut în 1921, viitorul învățător-cărturar pasionat de datinile, obiceiurile și tradițiile neamului a avut prilejul de a cunoaște îndeaproape aceste comori ale neamului nostru, nealterate de vremurile care au umat. „La 23 septembrie 1934, când au început cursurile unui nou an școlar, am devenit și eu elev în clasa I a Școlii Normale de Învățători «Gheorghe Asachi» din Piatra-Neamț. Această școală, cu profesori străluciți, acumulase și păstra vechi tradiții culturale, între care un loc de frunte îl ocupau obiceiurile de Crăciun și Anul Nou.”

În acest cadru educativ, foarte aproape de sufletul neamului nostru, elevul de atunci, învățătorul de mai târziu a participat activ, sub îndrumarea elevilor din clasele terminale, la realizarea serbărilor în care erau prezentate obiceiurile din satele nemțene, acestea fiindu-i familiare: „Am avut fericirea de a trăi intens perioada interbelică și de a gusta cu nesaț frumusețea datinilor păstrate din moși-strămoși. Era timpul în care toți locuitorii din Țara Hangului participau activ și voluntar la această celebrare a înnoirii timpului.

Elementul central al cărții este piesa de teatru (autor, preotul Gheorghe Savin din Galați) care dă și numele acestei lucrări, „piesă pe care am găsit-o jucându-se cu mult succes pe scenele din orașul Piatra-Neamț și din împrejurimi, fiind foarte apreciată de spectatori”.

Sunt prezentate în cartea la care facem referire, cu text și partituri muzicale, obiceiurile de iarnă practicate de hangani: Capra de la Hangu, Bujorul, Plugușorul, Ursul, Vicleimul și toate celelalte pe care le cunoaștem astăzi și datorită unor astfel de împătimiți ai etnografiei naționale.

Asupra primelor două, cărturarul Teoctist Galinescu s-a aplecat cu multă atenție. „«Capra de la Hangu» simbolizează momentul istoric al Revoluției lui Tudor Vladimirescu, cu personaje nenominalizate, căpitanul simbolizându-l, de fapt, pe Tudor, roșiorul – cavaleria, vânătorul – omul codrilor sau ciobanul. Acest joc demonstrează faptul că la Hangu, vremea Revoluției de la 1821 a fost trăită cu intensitate (…) Teatrul folcloric «Bujorul» a apărut la Hangu din timpuri mai vechi, din vremea domniilor fanariote; nu se poate ști dacă autorii, anonimi, au fost din Hangu sau din altă parte”.

Lucrarea învățătorului Teoctist Galinescu se încheie cu un bogat album cu fotografii document în care, alături de instantanee de la serbările din diferite perioade ale comunității hangane, descoperim adevărate comori: imagini rare cu etnograful și muzicologul Gavriil Galinescu, cu preotul local Mihai Coroamă, clădiri de mult pierdute – biserica de beton din Hangu („distrusă în 1959”);biserica locală, înainte de strămutare (monument istoric), Școala primară „Regina Maria” (din Gura Hangului), care a existat în perioada 1904-1959; casa lui Ioan Galinescu, din Hangu (dispărută după 1959); „casa Nastasoaicei din vechiul Hangu”; spitalul rural „Regele Carol I”; biserica din Chirițeni (strămuată după 1959); casa lui Gavriil Bortă, din Fârțigi, strămutată ulterior la Hangu.

Valentin ANDREI

Articolul O carte de la Nona Teoctist Galinescu și Felicia German-Galinescu- „În zile de sărbători” apare prima dată în Ecoul muntilor.