• Premiul I – Racu Aylin-Petronela – „Pereții care vorbesc în culori” – Arta stradală între stigmat și revoluție vizuală
• Premiul II – Borsuc Casian – Cluburile turistice montane din România
• Premiul III – Anghel Alessia – „Arta funerară din cimitirul evreiesc Filantropia din București— o zonă culturală ignorată, dar cu valoare artistică, istorică și identitară remarcabilă.
• Premiul III – Staicu Ilinca – „Statul din păcate este poate cel mai prost administrator al patrimoniului istoric al Bucureștiului și al României în general.”   Remarcăm cu plăcere prezenţa între câştigători a lui Casian Borşuc, elev al Şcolii Gimnaziale din Grinţieş, redactor al revistei „Catharsis” şi colaborator al revistei „Ecoul Munţilor”.

Articolul Presa-n blugi – câştigătorii! apare prima dată în Ecoul muntilor.

În sfârșit venise ziua plecării, 21 aprilie, urma să stăm aproape o săptămână întreagă la Arad, etapa se desfășura între 22 și 27 aprilie. Am avut un drum destul de lung cu trenul, am plecat din Pașcani în jurul orei 17, ne-am găsit cușeta unde ne-am petrecut drumul dus, și am început să ne cunoaștem. Fiecare și-a scos câte un material, ne puneam întrebări unul altuia, nu rămânea nicio întrebare fără răspuns. La un moment dat obosisem, așa că am ieșit pe holul vagonului, acolo am stat de vorbă cu Tudor, cu care am început să mă înțeleg destul de bine.  În dimineață, pe la ora 8:20, ne-am dat jos din tren și am dat de o aglomerație enormă. La momentul acela am realizat câte loturi din diferite județe eram de fapt. Suceava, Alba, Vaslui, Iași, Bistrița, Neamț, toate eram adunate într-un singur tren, pe o linie națională. În fața gării, s-a început prezența. O doamnă ne-a îndrumat spre microbuzele care ne duceau la cazările puse lotului. Noi am stat în Hotel Continental Forum, unde au fost cazate cele mai multe județe. Sincer, m-am bucurat foarte tare având în vedere că hotelul este amplasat într-o zonă centrală, aproape de punctele importante ale acestei competiții. Totuși, când am ajuns la recepție, nu am mai fost așa de bucuroși. Era aproape plină sala de copii și profesori însoțitori care așteptau să-și primească cheia de la cameră. Am aflat că stăteam cu Tudor până la finalul olimpiadei, deci nu m-am plâns. Deci, când am ajuns în camere, am despachetat bagajele și am început să vorbim despre ce o să facem, având program liber până în acea seara, la festivitatea de deschidere. Zis și făcut, ne-am dat strângerea în recepția hotelului și am ieșit toți pe malul Mureșului. În aceeași seara, am mai repetat unele lucruri pentru probă și ne-am pus la somn pentru a fi destul de odihniți următoarea zi. De data asta nu am avut așa de multe emoții pe cât credeam. În jurul orei 9:00 am plecat de la cazare la Colegiul Național „Moise Nicoară”, unde s-au ținut probele scrise și am intrat în săli la 9:30. Proba propriu-zisă a început la 10:00 și s-a terminat la 13:00. După ce am ieșit din clase, trebuia să mergem să mâncăm, așa că am mers în oraș, în loc de cantina, pentru că voiam să stăm mai mult pe afară. Au trecut câteva ore și am fost chemați de domnul profesor în sala recepției pentru a ne da niște mape în care se aflau diferite hărți ale județului Arad, unele despre relief, altele despre faună și vegetație, un pliant despre Moneasa, o localitate importantă din punct de vedere turistic, dar și istoric și o șapcă a cărei culoare era diferită în funcție de la ce clasă ești. Eu fiind clasa a VIII-a, am primit una albastră închis. Aceasta ne ajuta următoarea zi, la deplasarea pe teren pentru proba practică, pentru a ne diferenția de restul claselor, mergând pe grupe.

A venit și ziua „Plimbării”. Am plecat de lângă Cetatea Aradului cu multiple microbuze si autocare la diferitele puncte de oprire unde trebuia să ni se vorbească despre detalii geografice ale monumentelor prezentate. Pentru a repeta informațiile oferite am avut la mine o agendă în care am scris tot ce era important și am filmat toate discuțiile cu camera GoPro montată pe piept, pentru a putea face două acțiuni deodată, și scris și filmat. Am avut noroc că elevii de a VIII-a au avut același traseu cu cei de a XII-a, iar Andrei, chiar dacă este în clasa a XI-a, a concurat pentru o clasa mai sus, considerând că îi este mai ușor, și am putut discuta informațiile primite cu altcineva care a fost pe același traseu, împărțind ponturi unul cu altul. Depindea și de profesorul atașat grupului, cum explica, alte informații extra sau răspunsuri la diferite întrebări, așa că am găsit multe diferențe între ce ni s-a zis nouă și ce li s-a zis lor, exceptând diferența de detaliu dintre materia de gimnaziu și cea de liceu. De dimineață am plecat în jurul orei 9:00, iar clasa mea a ajuns înapoi la cazare pe la 14:30. Grupa care a ajuns cel mai repede fiind clasa a IX-a, iar cel mai târziu, clasa a XI-a. Din nou, seara ne-am adunat și am dat startul timpului de studiu, stând până pe la 1-2 dimineața, unii dintre noi chiar au adormit în timpul repetiției.

Vineri, cu mult mai multe emoții decât la proba anterioară, neștiind dacă am acoperit tot sau dacă dă ce am repetat mai mult, am intrat la aceeași oră în săli, dar de data asta testul a fost de numai o oră jumătate, nu trei ore ca la proba teoretică. A fost destul de ciudat, neavând experiență cu astfel de subiecte nu m-am descurcat chiar așa bine, dar tot am răspuns corect la multe dintre întrebări. Ar fi fost de ajutor dacă ar fi avut o secțiune grilă, dar proba practică scrisă are numai cerințe de enumerare sau explicare a unor fenomene.

La amiază, după ce am mâncat, s-au afișat rezultatele, mie la momentul acela mi-a cam stat inima în loc când am văzut în casetă „79.5 p”. Mă gândeam că ceva nu este în regulă, dar după ce am vorbit și cu restul colegilor, mi-am dat seama că nu este sfârșitul lumii dacă am luat un punctaj sub așteptări, până la urmă, mai am încă 4 ediții la care pot face mult mai bine. În seara aceea s-au publicat și rezultatele la proba practică. M-am mai consolat când am văzut că am primit 83 de puncte. Mă bucuram că măcar la practică, unde trebuia să rețin spontan, m-am descurcat mai bine. Totuși, eram dezamăgit că nu puteam să particip la proba de baraj, unde era minimă media de 85 de puncte între cele două probe, proba teoretică fiind 75% și proba practică 25% din medie. Eu având media de 80.38, nu m-am calificat. Barajul consta într-un test de 1 oră jumătate, cu foarte multe grile și alte probleme, în engleză, care determina dacă treci la următorul nivel, pentru olimpiada europeană sau internațională. Oricum nu aveam așa de mare încrederea în mine că mă voi califica la următoarea etapa, dar ar fi fost o experiență nouă și aș fi știut în ce constă, poate pentru viitor.

Sâmbătă a fost o zi simplă, Tudor cu Sia au mers la baraj, eu cu Andrei am rămas la hotel, totuși, am mers să îi întâlnim afară, după ce au ieșit din examen. Normal, în acea seară trebuia să fie o petrecere, dar din păcate a fost mai mult o simplă întâlnire unde s-a mâncat, din cauză că a picat fix pe 26 aprilie, zi care a fost declarată de doliu național pentru decesul Papei de la Roma. Totuși ne-am distrat, vorbind mult și cu cei din alte județe, cum ar fi Suceava sau Vaslui.

A ajuns și ziua încheierii olimpiadei. Duminică, 27 aprilie, la Palatul Cultural Arad s-a ținut festivitatea de premiere a competiției naționale, s-a lăsat cu o bucurie maximă, chiar dacă lotul nostru nu a făcut o bună performanță, am fost fericiți, având în vedere că noi trebuie să ne lăudăm în primul rând cu ce rezultate se prezintă țara. Trebuie să ne mândrim cu faptul că am contribuit la lauda pentru țara noastră, la marile competiții internaționale, de exemplu școlare, dar si sportive sau în alte domenii, este deseori lăudată națiunea și poporul din care provine învingătorul. Acest lucru arată că țara aceea încă mai are oameni de calitate, cu voință si devotament pentru a obține rezultate și a cinsti eforturile depuse. Așadar, pot spune că sunt mândru de rezultatele mele, de rezultatele noastre, și îi felicit pe cei care au ajuns în lotul european și internațional pentru toată munca și timpul depus în această pasiune, geografia. Pentru mine, olimpiada a fost o experiență nouă, ce m-a făcut să văd unele lucruri altfel, mai clar. Deci, poate anii viitori mă voi face și mai mândru, ci nu doar pe mine, și pe cei ce m-au susținut și încă mă vor susține.

Casian Borşuc, clasa a VIII-a

Articolul O experiență deosebită: Olimpiada Naţională de Geografie – Arad, 2025 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Am făcut o treabă excelentă, păstrându-mi controlul pe gheață și în curbe. Andrei, a avut un moment de glorie, el vineri a învățat să schieze de la noi, iar următoarea zi deja a reușit să facă slalom printre toate posturile, nimerind doar două! Traseul nu a fost foarte corect pentru cei cu placa, fiind destul de greu să ia curbele. După probă am plecat înapoi la cazare, unde la ora 13:00 urma să avem prânzul. În opinia tuturor celor din grup, a fost cea mai bună masă de la un concurs de până atunci. În următoarele ore urmau să fie mai multe probe precum, prezentare slideshow, afișaj de poze, orientarea distractivă, proba surpriză și proba de cultural. La prezentare slideshow a avut mai multă treabă Răzvan, deoarece el a făcut video-ul. Acesta era făcut dintr-un colaj de poze din diferitele noastre ieșiri și excursii, de asemenea și afișajul. Eu nu am participat la orientare deoarece era nevoie de câte doi oameni în echipaj, noi fiind 5, am rămas pe bancă. Totuși, aceasta consta în crearea unei hărți de un membru al echipajului pe care celălalt trebuia să o folosească pentru a găsi un obiect la alegere, ascuns de cel care făcea harta. La proba surpriză, tot în echipaje de câte doi, dar Tudor nu a participat, deci am rămas eu cu Matei și Răzvan cu Andrei, să facem la spusele lui Costică: Faceţi un om de zăpadă cât cel mai mic din echipă! Omătul nu prea ne-a priit, fiind pudră, nu se lipea. În grabă și cu cele mai mari eforturi am făcut-o grămadă, urma să fie modelată în cel mai frumos om de zăpadă! Doar că din cel mai frumos om de zăpadă a ajuns cel mai frumos morman de Zăpadă! Noi doi am fost foarte mulțumiți de morman, uitându-ne la Răzvan care zicea că l-a făcut cât el, punând o poza cu el pe telefon lângă omul de zăpadă din 3 bulgări. A ajuns și seara. Începea imediat și proba de cultural, aceasta constă în cântec, umor și poezie. La cântec am fost eu și Răzvan la chitară, Matei la cajon și Andrei doar cu vocea. Răzvan cu Matei au avut un moment de umor combinat cu poezie, zicând bancul cu bula și cățeluș cu părul creț. Cei de la Crucea Talienilor au avut o scenetă amuzantă de asemenea. După ce s-a terminat proba, pe la ora 22:00-23:00 am plecat în camere, dar alături de noi au venit și niște prieteni din Borca cu care ne-am petrecut următoarele 4-5 ore. În final, au plecat toți de la noi și ne-am pus la somn.
Ora 7:40, sună alarma. Duminică dimineața, fără niciun chef și cu dorința de a rămâne ne ridicăm din paturi, ne pregătim bagajele și mergem spre sala de evenimente pentru a participa la premiere. Șase premii I. Am plecat acasă cu premiul I bine meritat la ski și cu premiul Folk de la Folk individual. A fost o experiență uimitoare, în care m-am reîntâlnit cu prieteni vechi, dar am și cunoscut persoane noi.

                                                                                                                                                                         Casian Borșuc
Bucuriile Zăpezii
                                                                                                  Ediția XL, 2025.

Articolul MontanStil la Bucuriile Zăpezii 2025 apare prima dată în Ecoul muntilor.

Personajele principale sunt Decebal, regele dacilor, și generalul roman Severus. Decebal, interpretat de Amza Pellea, este portretizat ca un lider curajos și înțelept, care încearcă să protejeze poporul său în fața amenințării romane. În contrapondere, Severus, jucat de actorul francez Pierre Brice, reprezintă puterea imperială și dilema morală a unui soldat prins între datorie și compasiune.

Pe lângă povestea captivantă, filmul impresionează prin decoruri spectaculoase și costume autentice, oferind o experiență vizuală convingătoare. Totuși, există și critici legate de o anumită idealizare a dacilor și de unele exagerări dramatice, tipice cinematografiei istorice de propagandă din acea perioadă.

„Dacii” rămâne un film iconic în cinematografia românească, apreciat atât pentru valoarea sa artistică, cât și pentru contribuția sa la consolidarea mitologiei naționale.

Casian Borşuc, clasa a VIII-a

Articolul De la cei mici care se uită la filme istorice: românești: „Dacii” (1966) – Recenzie apare prima dată în Ecoul muntilor.

La doar 46 de ani, Horia Colibășanu are la activ 9 vârfuri de peste 8.000 de metri, performanță care îl plasează printre cei mai mari alpiniști din lume. Ceea ce face ca ascensiunile sale să fie și mai impresionante este faptul că a ales să le realizeze în stil alpin pur, fără oxigen suplimentar sau ajutorul șerpașilor, respectând tradițiile alpine și etica montană.

  Drumul spre excelență

Pasiunea pentru alpinism s-a născut devreme în viața lui Horia, inspirată de munții Carpați pe care i-a explorat în copilărie. Dar adevărata chemare a venit odată cu provocările Himalayei, unde munții devin adevărate fortărețe de gheață și piatră. Prima sa ascensiune majoră a fost în 2004, când a cucerit K2, al doilea cel mai înalt munte din lume, cunoscut pentru dificultatea sa extremă și pentru rata ridicată de mortalitate.

De-a lungul carierei, Horia a cucerit vârfuri precum Everest, Makalu, Manaslu și Lhotse, toate fără oxigen suplimentar. Această abordare a făcut ca ascensiunile sale să fie mult mai dificile, dar și mai respectate în comunitatea internațională a alpiniștilor.

  Salvator și model de etică

Horia nu este doar un alpinist de excepție, ci și un om de o mare umanitate. În 2008, a devenit un erou internațional după ce a participat la o operațiune dramatică de salvare a unui coleg spaniol, Iñaki Ochoa de Olza, blocat pe Annapurna la o altitudine de peste 7.400 de metri. Deși Ochoa nu a supraviețuit, eforturile lui Colibășanu au fost elogiate în presa internațională, demonstrând curajul și loialitatea sa față de camarazii de munte.

Aceste calități au făcut ca Horia să fie respectat nu doar pentru performanțele sale, ci și pentru valorile morale pe care le susține. Într-o lume în care performanța contează mai presus de toate, el rămâne un exemplu de modestie și dedicare pentru alpinismul autentic.

  Recunoaștere și influență

Pe plan internațional, Horia Colibășanu este considerat unul dintre cei mai buni alpiniști ai generației sale. A fost decorat cu numeroase premii, inclusiv Ordinul Național „Steaua României” în grad de cavaler, pentru meritele sale deosebite în promovarea României la nivel internațional.

Prin ascensiunile sale, Horia nu doar că pune România pe harta alpinismului mondial, dar inspiră și o nouă generație de tineri care visează să urce pe cele mai înalte vârfuri ale lumii. Deși alpinismul este o activitate extrem de riscantă, Horia este dovada vie că, prin pregătire, disciplină și respect față de munți, limitele umane pot fi depășite.

Casian Borșuc

Articolul Alpinistul Horia Colibășanu: O Legendă a României în Himalaya apare prima dată în Ecoul muntilor.

La început am fost destul de sceptic, deoarece nu cunoșteam pe nimeni în afară de doamna profesoară și colega de echipaj cu care am plecat spre Muncel. Sâmbătă, 22 iunie, am ajuns la locul taberei, mi-am dus bagajele în cameră, apoi am încercat să găsesc colegii de cameră. Până la urmă am făcut cunoștință și am fost introdus într-un grup de prieteni. M-am integrat destul de repede și am avut o influență pozitivă, având în vedere faptul că am luat și chitara alături de mine. În fiecare seară ieșeam pe băncile din campusul taberei și cântam melodii precum „Întuneric în Culori”, „Perfect fără tine” și multe altele. În fiecare seară de meci al României în Campionatul European de Fotbal ne-am adunat și ne-am uitat împreună pentru a vedea debutul echipei noastre. Prima zi cam așa a fost, dar, în următoarele zile a urmat munca, deoarece, a trebuit să lucrăm la revista taberei. În aceasta sunt incluse poze, desene și articole făcute de toți copiii participanți.

      După câteva zile grele, am plecat în prima excursie, la Târgu Neamț, mai exact la Casa Memorială „Ion Creangă” și la Cetatea Neamțului, unde am admirat exponate din diferite ere, cu diferite istorii. Am ajuns după-amiaza extenuați, dar, următoarea zi am participat la o altă excursie, de data aceasta, la Iași. Am vizitat Grădina Botanică „Anastasie Fătu”, bucurându-ne de o curte înflorită, plină de trandafiri și bujori din toată lumea. Din păcate, serele erau închise, dar, asta nu ne-a oprit să mergem la Palatul Culturii. La Palat, am admirat mai ales expozițiile de artă. Dintr-o încăpere într-alta, numai tablouri, sculpturi, machete și alte exponate artistice.

Ultima zi, a fost una cu plânsete, cel puțin în grupul meu de prieteni, dar, ne-am promis că ne vom mai revedea și altcândva.

Ca și amintire, ne-au rămas brățările cumpărate la Cetatea Neamțului și penele de chitară de la Iași.

În final, am avut o experiență foarte frumoasă, în care am întâlnit persoane noi, ne am făcut prieteni noi și am contribuit la formarea unor amintiri de neuitat.

Casian Borșuc, clasa a VII-a

Articolul Muncel: Zile de tabără apare prima dată în Ecoul muntilor.

Alexandru Ioan Cuza s-a născut la 20 martie 1820 în Bârlad, Moldova, într-o familie de boieri. Educația sa a început la Iași și a continuat la Paris, unde a fost influențat de ideile revoluționare și de principiile liberalismului european. Revenit în țară, a ocupat diverse funcții administrative și militare în Moldova și Țara Românească.

Momentul-cheie în cariera sa a fost alegerea ca domnitor al Moldovei la 5 ianuarie 1859 și ulterior ca domnitor al Țării Românești la 24 ianuarie 1859. Alegerea sa a fost susținută de fruntașii politici și militari ai epocii, datorită viziunii sale reformiste și a promisiunii de modernizare a statului. Unificarea celor două principate sub conducerea lui Cuza a fost un eveniment istoric semnificativ, marcând începutul formării României moderne.

Domnia lui Cuza a fost caracterizată de numeroase reforme. Una dintre primele și cele mai importante a fost Legea secularizării averilor mănăstirești (1863), care a avut un impact profund asupra structurii sociale și economice a țării. De asemenea, el a introdus reforme în domeniul educației și justiției, încercând să modernizeze și să europeanizeze România.

Cu toate acestea, perioada domniei sale a fost marcată și de opoziție și rezistență. Rezistența conservatorilor și a forțelor conservatoare ale vremii a dus la înlăturarea sa de la putere în 1866. Alexandru Ioan Cuza a abdicat, iar Carol I al României a devenit noul monarh.

Chiar dacă a fost înlăturat de la putere, moștenirea lui Cuza a rămas în istorie ca un pas semnificativ către unirea principatelor și modernizarea României. Contribuțiile sale la consolidarea statului național și la reformele sociale îl plasează în rândul liderilor remarcabili ai istoriei românești. Alexandru Ioan Cuza a deschis calea către o Românie unită și modernă, reprezentând un pilon important în fundamentarea statului român modern. Cu câteva zile în urma s-au deschis ușile la „Casa Memoriala Alexandru Ioan Cuza” fiind până acum în renovare. Casa memorială „Alexandru Ioan Cuza” sau Casa „Cuza Vodă” este un obiectiv destul de surprinzător, mai ales că domnitorul este născut în Bârlad, județul Vaslui.

Însă aici și-a petrecut copilăria și o parte a tinereții, fiind locul unde a și locuit alături de soția sa în perioada în care acesta ocupa funcția de pârcălab de Galați (un fel de prefect).

De-a lungul timpului casa a fost destinată mai multor întrebuințări diferite. Pe lângă simplul rol de locuință a fost și liceu de fete sau hotel, care de fapt masca un stabiliment (termen ce în vechime însemna o „casă de moravuri ușoare”).

Clădirea inițială data din secolul al XIX-lea, iar în locul ei, cu mari eforturi din partea gălățenilor, a fost construită una nouă după planurile vechiului imobil. Astfel că din 1939 este inaugurată ca muzeu de istorie, rămânând așa până azi.

Timpul estimat unei vizite este de aprox. 30 de minute, între orele 10:00 şi 18:00 în fiecare zi, în afară de luni şi marți.

Casian BORŞUC, clasa a VII-a

Articolul Istoria cu cei mici: Viața lui Alexandru Ioan Cuza apare prima dată în Ecoul muntilor.

Fiecare an la sfârșitul lunii octombrie, credincioșii se adună în jurul Catedralei pentru a sărbători și a participa la această experiență deosebită. Drumurile pelerinilor par a duce către cer, iar atmosfera este încărcată de emoții și rugăciuni.

Istorie și Importanța Cuvioasei Parascheva

Cuvioasa Parascheva a trăit în secolul al XI-lea și este venerată pentru viața ei dedicată credinței și carității. Povestea ei a fost transmisă din generație în generație, iar moaștele sale au ajuns să fie considerate sfinte. Orașul Iași devine, astfel, locul de pelerinaj pentru creștini din toată țara care doresc să împărtășească această experiență spirituală și să simtă prezența Cuvioasei în inimile lor.

Pregătiri pentru Pelerinaj

În zilele ce preced evenimentul, orașul Iași este plin de activitate. Credincioșii fac pregătiri speciale pentru această călătorie spirituală, cumpărând candele și lumânări, aducând flori și pregătindu-și sufletele pentru momentul întâlnirii cu moaștele Cuvioasei.

Atmosfera de Pelerinaj

Odată ajunși în fața Catedralei Mitropolitane, o atmosferă de liniște și venerație îmbracă locul. O mulțime impresionantă de oameni se adună pentru a asista la slujbele speciale, pentru a aprinde lumânări și pentru a-și aduce rugăciunile în fața moaștelor Cuvioasei Parascheva. Clerul bisericesc oficiază slujbe speciale, iar clopotele răsună într-o armonie divină. În timp ce credincioșii se roagă și cântă imnuri religioase, se poate simți o legătură puternică între oameni și divinitate.

Impactul Asupra Comunității

Pelerinajul la Catedrala din Iași pentru aducerea moaștelor Cuvioasei Parascheva nu este doar un eveniment religios, ci și o expresie a unității comunității. Oamenii vin împreună în spirit de solidaritate și credință, înfruntând împreună provocările vieții cu speranța și devotamentul Cuvioasei Parascheva.

Aduceți-vă sufletul la Catedrala Mitropolitană din Iași și veți experimenta o călătorie spirituală care vă va marca pentru totdeauna. Prin rugăciune și venerație, Cuvioasa Parascheva aduce credincioșii într-un moment de comuniune divină și tradiție vie.

Casian BORŞUC, clasa a VII-a

Articolul O Experiență Sacră la Catedrala din Iași: Pelerinajul Cuvioasei Parascheva apare prima dată în Ecoul muntilor.

La geografie a participat la concursul „Terra – mica olimpiadă de geografie”, obţinând două premii al treilea judeţene, iar la Concursul regional „Ioniţă Ichim” a obţinut din nou premiul al III-lea, de această dată la faza pe Moldova.

Este membru activ al grupului de mici chitarişti „Ecoul munţilor”, care a obţinut Premiul al II-lea la Festivalul Naţional „Copiii – florile inimii”, Pângăraţi, 1-2 iunie 2023, a urmat cursuri de karate şi acum este portar la fotbal.

Scrie şi pentru revista „Ecoul munţilor”, susţinând o rubrică de „mic bucătar”. Îi dorim micului jurnalist cât mai multe şi mai bune articole şi succes în activităţile sale şcolare şi extraşcolare!

Daniel DIEACONU

Articolul Cine sunt micii noștri redactori? Casian Borşuc apare prima dată în Ecoul muntilor.

Primul rezultat important: câştigător al „Olimpiadei Satelor la Matematică”: Matei Daniel Dieaconu la clasa a VIII-a, câştigător detaşat, care va merge la faza naţională din 17-19 mai de la Cluj-Napoca. Matei a mai avut premii la acest concurs: în clasa a IV-a – locul II, la diferenţă de 0,15 puncte, în clasa a VII-a, locul II, după o departajare pe acelaşi punctaj.

În 2020, Antonia Răşchitor, clasa a VIII-a, participa la Olimpiada de Istorie, etapa judeţeană şi obţinea punctajul necesar pentru o participare la o etapă naţională. Casian Vatamanu obţinea Premiul I cu 91 de puncte „Mica Olimpiadă de Geografie Terra”. Matei Daniel Dieaconu obţinea 100 de puncte la „Mica Olimpiadă de Geografie Terra” şi urma faza naţională. Dar aceste faze nu s-au mai ţinut. A urmat pandemia şi olimpiadele nu s-au ţinut nici în anul următor.

În anul 2022-2023, Casian Vatamanu obţinea o „Menţiune” la Olimpiada de Geografie, faza judeţeană, iar Anastasia Cotârgăşanu, tot „Menţiune”, locul 6, la Olimpiada de Istorie, faza judeţeană. Matei Daniel Dieaconu obţinea Locul II la „Olimpiada Satelor la Matematică”, Locul VI la Olimpiada de Fizică, Locul VI la Olimpiada de Matematică şi Premiul I la „Mica Olimpiadă de Geografie Terra”, urmat de Premiul al III-lea la etapa naţională. Clasa a VIII-a a adus pentru el Locul I la „Olimpiada Satelor la Matematică” şi urmează participarea la faza naţională, dar, totodată participarea la faza naţională şi la Olimpiada de Fizică (Oradea) şi Olimpiada de Matematică (Braşov).

Elevii Elena Amăriucăi şi Norbert Panţiru au obţinut locul al II-lea la Olimpiada Judeţeană de Educaţie Socială şi vor participa la faza naţională a acestei competiţii la Slobozia.

Casian Borşuc a obţinut Premiul al II-lea la „Mica Olimpiadă de Geografie Terra”, etapa judeţeană.

Elevii școlii au fost participat atât la Olimpiada de Limba și literatura română (OLLR), cât și Olimpiada Națională Lectura ca abilitate de viață (OLAV). În anul școlar anterior cinci elevi s-au calificat la etapa județeană a Olimpiadei de Limba și literatura română, elevul Norbert Panțiru obținând 83 de puncte (singura școală din zonă care a participat).

În anul școlar 2022-2023, după etapa locală a OLLR, organizată la Borca, s-au calificat patru elevi la etapa județeană (primii din zonă): Popovici Maria și Panțiru Norbet, la clasa a VII-a, Modovanu Ana- Maria și Zaharia Camelia, din clasa a VIII-a. La etapa județeană, din 4 martie 2023, desfășurată în trei centre, școlile din zonă au fost arondate la Liceul „Vasile Conta” din Târgu–Neamț, a obținut mențiune, cu 84 de puncte, Ana Maria Moldovanu. Tot în acest an, după etapa locală, au obținut peste 85 de puncte la OLAV patru elevi și s-au calificat la etapa județeană a acestei olimpiade (care s-a desfășurat la Școala Gimnazială nr. 2 din Piatra-Neamt, pe 25 martie). A obținut 56 de puncte (din 60) Topoliceanu Teodora, care a ocupat locul 2 pe județ (58 de puncte fiind cel mai mare punctaj) și mențiuni, tot la etapa județeană,  elevele Vatamanu Iustina, 53.5 puncte și Zaharia Camelia, 52 de puncte.

  Considerăm că performanţele şcolii sunt deosebite: patru participări la faze naţionale şi alte locuri fruntaşe (şi evidenţiem locul al II-lea la OLAV) pentru nişte elevi din mediul rural, aflaţi la hotarul judeţului, având cel mai aproape centru urban la 60 km şi reşedinţa de judeţ la 90 de km. Dintr-o localitate în regres demografic şi economic şi din multe puncte de vedere defavorizată. Să menţionăm faptul că, spre exemplu, la Olimpiada de Matematică, Etapa Naţională, sunt doar doi elevi din mediul rural, iar unul este din Grinţieş.

Daniel DIEACONU

Articolul Performanţe deosebite la Şcoala din Grinţieş apare prima dată în Ecoul muntilor.