Se citește mai mult ca oricând. Peste tot sunt afișe, reclame, panouri, anunțuri. Niciodată lumea nu a fost plină de atâtea cuvinte. Zilnic folosim tastatura computerului, a telefonului, citim notificările, mesajele, răspundem în scris, rapid  și abreviat, trăim în viteză  dar lipsește tihna citirii unei cărți, notițele, sublinierile cu creionul. Adică lipsește studiul aprofundat și temeinic, bucuria descoperirii mesajului scris. M-aș bucura să fiu contrazisă de tineri, nu de cititori de vârsta mea.

Comparația pe care o fac acum se întoarce cu șase mii de ani în urmă, când primele semne scrise au apărut în Mesopotamia, apoi  în Egipt, India și China. Potrivit celor mai recente teorii, arta scrisului a avut o origine practică, listele de proprietăți. Scrisul a rezolvat o problemă a proprietarilor bogați, cărora le era greu să memoreze contabilitatea pe care o țineau. Legendele și poveștile au apărut mai târziu și au fost notate. Ce lume mercantilă ! Întâi a fost contabilitatea și pe urmă literatura. Nu-i așa că există similitudini între lumea antică și lumea secolului al XXI-lea?  Noi întâi avem reclama, chiar și contabilitatea  și apoi urmează cartea.

În Egiptul antic băieții  aveau spatele brăzdat de lovituri, nu aveau voie să lenevească și chiar puteau face  închisoare dacă nu învățau. Ei ajungeau în vârful ierarhiei după un efort intelectual dramatic. Maeștrii scrisului formau o castă superioară, chiar deasupra suveranului și erau extrem de respectați. Fetele studiau noțiunile introductive de scris și citit. Inventarea alfabetului a deschis ușile, astfel încât muli oameni au avut acces la gândirea scrisă. Așa a luat naștere spiritul critic și literatura scrisă. Cărțile au devenit treptat  o cale de comunicare a expresivității individuale . Bibliotecile au invadat lumea. Pentru că în ziua de 23 aprilie în România se serbează și Ziua Națională a Bibliotecilor, aduc un omagiu colegilor mei din breaslă. Cineva a spus că fiecare bibliotecă seamănă cu bibliotecarul ei. Este unică, pentru că ”stăpânul” ei mai crede în viitorul cărților, în lupta cu timpul, cu mentalitățile distrugătoare, cu lenea intelectuală și cu ignoranța. Bibliotecarul dă sfaturi, încurajează, pune la cale activități, creează pretexte pentru ca utilizatorul să descopere evenimente, autori adormiți pe nedrept în istorie. Cuvintele care definesc bibliotecarul sunt ÎNSUFLEȚIRE și REÎNSUFLEȚIRE.

Nu vreau să mă gândesc că va veni o vreme când cărțile vor trăi periculos, ca în distopia lui Ray Bradbury, ”Fahrenheit 451”, o poveste înfricoșătoare în care valorile au fost inversate, în care statul interzice cititul cărților și legiferează arderea lor. Oamenii acestei lumi trăiesc într-o indiferență totală, indusă de droguri și de mass-media. Această poveste să rămână doar o parabolă, iar noi să fim cât mai departe de o astfel de întâmplare.

Vreau să împărtășesc sentimentul lecturii acaparante, când seara, înainte de culcare, pun semnul  de carte și îmi spun: ”Mi-au mai rămas și pe mâine câteva pagini”.

Cum pe 23 aprilie biserica ortodoxă cinstește pe Sfântul Gheorghe, îmi pun speranța că lectura și cartea vor fi mereu biruitoare.

La mulți ani cărții ! La mulți ani dragi bibliotecari !

Bibliografie: Manguel, A., Istoria lecturii, Editura Nemira, 2022, ed. a 2-a

Iolanda Lupescu

Articolul 23 aprilie, Ziua Internațională a Cărții apare prima dată în Ecoul muntilor.

Articolul O dedicaţie pe o carte! 1942! apare prima dată în Ecoul muntilor.

(Fapte 5,9)

În anul 2022, la Editura Eurocarpatica din Sfântu Gheorghe și Centrul European de Studii Covasna-Harghita, Valeriu Tănasă, cunoscut ca poet, publicist, eseist, implicat în numeroase activități culturale și civice din această zonă, scoate de sub tipar un volum cu un titlu sugestiv: „Dorul de înviere”.

Cartea se dorește a fi un periplu prin universul literar, teologic și cultural, structurat în cinci capitole intitulate astfel: Meditațiile unui mirean, Frumusețea Creației, Cuvinte despre rugăciune, prietenia sfințeniei și Cutremurul globalizării.

Împletirea motivelor biblice cu cele literare au fundamente bine documentate și argumentate, presărate de numeroase exemple din literatura românească, dar și din cea universală: smerenia, împărtășania, pocăința, iubirea, fericirile, milostenia, înțelepciunea, timpul, lacrima, singurătatea, veselia, jertfa și multe altele toate fiind rodul meditației autorului.

Destinația acestei cărți este una destul de precisă: se dorește a fi un manual de conduită creștină dacă vrem, prin intermediul căreia autorul reușește să sublinieze tendința globală spre distrugerea credinței, a culturii și a civilizației. Această carte vine în ajutorul celor care vor să schimbe aceste trăiri și să învețe a sluji binele și mai ales pe Dumnezeu.

„Cine nu iubește pe vrăjmași, n-are în el harul lui Dumnezeu” (Cuviosul Siluan Athonitul). Autorul este și un bun cunoscător al literaturii religioase, presărând cartea cu numeroase trimiteri la Sfinții Părinți, dar și la marii poeți sau scriitori (Mihai Eminescu, Liviu Rebreanu, Nichifor Crainic, Dante Alighieri, Dimitrie Cantemir, Lev Tolstoi, Mircea Eliade și mulți alții).

Realitatea socială, cu toate metehnele ei, stă sub atenta supraveghere a autorului, ajungând la un ultim capitol cu o întrebare fundamentală: Cum să ajungem la desăvârșire? şi se poate găsi răspunsul în urma unei atente lecturi și meditații.

Această carte este un câștig pentru hrana sufletului pe care autorul cu atâta pricepere ne-o oferă. Lectură plăcută!

Roxana Gabor Tănase

Articolul „Dorul de Înviere”: Valeriu Tănasă apare prima dată în Ecoul muntilor.

În anul 2000, Editura Nona a Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț scotea pe piaţa cărţii o lucrare foarte importantă, monumentală am putea zice „Panorama teatrului folcloric din judeţul Neamţ”.

Subiectul, unul amplu şi pretenţios, teatrul folcloric din ţinutul Neamţ, a fost abordat şi dezvoltat pe mai multe direcţii de profesorul George Brăescu, un împătimit al folcloristicii, nemţene în special.

După patru ani, eminentul specialist, care și-a dedicat, vreme de peste trei decenii, cariera profesională comorilor spirituale ale folclorului nemțean, „alege fotografia ca o modalitate interesantă de îngheţare a timpului, de păstrare a unei identităţi atât de friabile cum este teatrul folcloric”, după cum afirma criticul de artă Lucian Strochi.

Profesorul George Brăescu revenea atunci, în 2004, în atenția publicului iubitor de carte cu un volum – Dramaturgie folclorică ilustrată –, lucrare structurată în trei mari secțiuni: I. Tradiții strămoșești (A. Repertoriu dramatic/ Sărbători fericite), II. Tradiții sărbătorești creștinești (B. Repertoriu dramatic/ Irozii), III. Tradiții sărbătorești livrești (C. Repertoriu dramatic/ Haiducii din Carpați) – toate capitolele fiind însoțite de referințe repertoriale, note și ilustrații. La finalul cărții, cititorul găsește un amplu material bibliografic, precum și indicele dramelor și personajelor folclorice, indicele comunelor și dramelor folclorice din județul Neamț, indicele ilustrațiilor color.

Ideea de bază, de la care a pornit cunoscutul specialist în truda sa a fost credința că „fenomenul teatrului folcloric, cel puțin cel existent în județul Neamț, surprinde cel mai mult prin abordarea unor problematici extrem de variate, cu reverberații în istoricitatea și actualitate («Pacea generală»), în ruralitate și urbanitate («Jianu»), la autoritatea statală și comportamentul resemnat al omului simplu («Banda lui Bujor») și chiar la raporturile internaționale («Predarea lui Osman Pașa»).”

De la autor mai aflăm, lecturând filele cărții, că „dintre piesele de teatru folcloric de inspirație haiducească care se joacă și astăzi în Neamț, «Jianu» și «Bujor» sunt cele mai insistent solicitate și enorm de mult gustate, înregistrând și o multitudine de variante. (…) Spectacolul «Jianu» a fost pentru prima dată reprezentat la Roman, în anul 1880, în montarea lui Mihail Pascaly. De atunci se joacă, aproape neschimbat, în Moldova, Basarabia și Bucovina.”

La rândul său, jurnalistul poet Nicolae Sava punctează: „Călăuzit permanent de un program de cercetare propriu, autoimpus de spiritul său de culegător de folclor, în tradiția marilor săi înaintași de pe aceste meleaguri, George Brăescu reușește să redea în paginile acestei antologii impresionanta diversitate a tradițiilor folclorice din Neamț și din Moldova, în parte. «Dramaturgia folclorică ilustrată», sistematizată, analizată și comentată de autor, este încă o confirmare a dăinuirii acestui neam de moldoveni de pe cele două maluri ale Prutului, neam ale cărui tradiții întregesc profilul etno-folcloric românesc.

Din ea aflăm acea parte a sufletului acestui popor fotografiată în clipa lui înaltă de veșnicie.”

Valentin ANDREI, Editura Nona din cadrul

Centrului pentru Cultură și Arte „Carmen Saeculare” Neamț

Articolul „DRAMATURGIE FOLCLORICĂ ILUSTRATĂ”, ANTOLOGIE CARE „ALEGE FOTOGRAFIA CA O MODALITATE INTERESANTĂ DE ÎNGHEŢARE A TIMPULUI” apare prima dată în Ecoul muntilor.