Acesta este al doilea volum dedicat de profesorul universitar dr. Vasile Vasile personalității lui Gavriil Galinescu. Cealaltă lucrare a fost editată în anul 2008 – „Gavriil Galinescu – reprezentant de seamă al muzicii româneşti”.

De la Vasile Vasile aflăm că cea mai veche datare a unei culegeri a muzicianului, care a fost şi membru al Societății Compozitorilor Români, „pare a fi cea din 1907, deci în urmă cu peste un secol.ˮ 

Antologie reprezentativă pentru vatra folclorică nemțeană

Despre această antologie reprezentativă pentru vatra folclorică nemțeană, realizată în prima parte a secolului trecut, profesorul universitar doctor Vasile Vasile se exprimă astfel: „În condițiile în care Colecția Națională de Folclor inițiată de Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române «Constantin Brăiloiu» nu a reușit să valorifice vechile colecții datorate unor inimoși intelectuali din perioada precomunistă și a lăsat în atribuțiile forurilor culturale locale valorificarea unor asemenea prețioase documente, Centrul pentru Cultură și Arte «Carmen Saeculare» Neamț își îndeplinește una dintre obligațiile de bază din acest domeniu.

Publicarea antologiei de folclor realizată de Gavriil Galinescu, eminent fiu al Văii Bistriței, îmi susține afirmația.”

Lucrarea, bogată în material muzical, grupat şi sistematizat tematic, cuprinde cântece de leagăn, cântece din folclorul copiilor, colinde, cântări din repertoriul nupţial, funebru, păstoresc, de şezătoare, doine, balade, melodii instrumentale de joc.

Cartea scoasă la editura „Nona”, cu importantul aport al tehnoredactorului muzical prof. Florin Podariu, se adresează atât publicului specializat – profesori de muzică, dirijori de cor, preoţi, interpreţi ai folclorului nemţean –, dar şi celui larg sau mai puţin iniţiat, care vor să aspire la cunoaştere muzicală – elevi, seminarişti, membri ai unor grupări corale semiprofesioniste.

Scurtă biografie a eminentului muzicolog nemțean

Gavriil Galinescu a fost un eminent reprezentant al muzicologiei românești din perioada secolelor XIX și XX. A fost dirijor, profesor, folclorist şi compozitor.  S-a născut în anul 1883, la Hangu, judeţul Neamţ. După absolvirea Seminarului Teologic „Veniamin Costache” din Iaşi (1903), a studiat la Conservatorul de Muzică şi Declamaţiune din Bucureşti (1905-1909) cu Dumitru G. Kiriac (teorie-solfegiu), Alfonso Castaldi (armonie, contrapunct, compoziţie) şi la Universitatea din Bucureşti (Facultatea de Drept, 1905-1909). S-a perfecţionat la Konservatorium din Leipzig (1910-1913) cu Max Reger (compoziţie), H. Sitt (dirijat coral) şi Arnold Schering (istoria muzicii), paralel urmând cursurile Universităţii (1910-1912) cu Hugo Riemann (istoria muzicii). A urmat şi cursurile Universităţii Musikwissenschaft din Viena (1930-1931) cu Egon Wellesz (muzică psaltică).

Între anii 1906-1910 este dirijor la Societatea corală „Doina” din Bucureşti, profesor de muzică vocală la Şcoala normală „Spiru Haret” din Buzău (1913-1914), la Gimnaziul de băieţi din Hangu şi Liceul „Alexandru cel Bun” din Iaşi (1925-1929), profesor de teorie la Conservatorul de Muzică şi Artă Dramatică din Cemăuţi (1931-1935), profesor de dirijat coral la Academia de Muzică şi Artă Dramatică „George Enescu” (1935-1941) şi la Conservatorul „George Enescu” (1946-1948) din Iaşi. A fost licenţiat în drept, în 1909.

Din 1929 a devenit membru al Societăţii Compozitorilor Români. A fost ultimul primar al comunei Hangu, înainte de 23 august 1944. Nu a fost membrul niciunui partid politic.

A compus creaţii simfonice, corale, de scenă, camerale, vocal simfonice. Este autorul a numeroase manuale didactice de muzică pentru elevi. Compozitorul a trecut în eternitate în ziua de 10 iulie 1960, la Durău, locuinţa sa din Hangu fiind acoperită de lacul de acumulare.

Valentin ANDREI

Articolul GAVRIIL GALINESCU – „CÂNTECE POPULARE DIN MOLDOVAˮ. Ediție alcătuită, îngrijită și prefațată de prof. univ. dr. Vasile Vasile apare prima dată în Ecoul muntilor.

Dacă acum trei ani, de Ziua Culturii Naționale, cu ocazia lansării volumului „Cântece populare din Moldova”, antologie de folclor realizată de Gavriil Galinescu, în ediţia îngrijită şi prefaţată de muzicologul Vasile Vasile, am aflat amănunte despre parcursul acestui eminent fiu al Văii Bistriței, despre formarea sa în importante centre europene de pregătire muzicală: Leipzig, Viena, Atena, despre premiile și cariera sa impresionantă, despre directorul gimnaziului din Hangu, fiul său, doctorul Virgil Galinescu, pare desprins dintr-o legendă sau este însăși legenda.

„Un OM!”, „un mare OM!” sunt comentariile celor care l-au cunoscut, pe diverse rețele de socializare. Iar faptele care i se atribuie par, de asemenea, învăluite într-o aură legendară.

Născut la 16 februarie 1924 în comuna Hangu, frecventează şcoala primară şi apoi liceul „C. Negruzzi” în Iași. Urmează, la fel ca sora sa, Mirela, cursurile Facultății de Medicină din Iaşi (la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”), pe care o absolvă în 1949, susţinând teza de licenţă cu media 10, devenind doctor în medicină şi chirurgie. Asumându-și rolul mesianic al intelectualului, deși putea să aleagă să rămână în urbea ieșeană, la 1 august 1949 este repartizat, la cerere, în postul de medic de circumscripţie, la circa sanitară rurală Galu, din fostul raion Ceahlău. După ce devine medic specialist boli interne la 15 mai 1951, a fost transferat în interes de serviciu, ca medic la spitalul Hangu. Dovedind vădite calități manageriale, atrage atât fondurile necesare funcționării diferitelor secții: interne, contagioase, chirurgie, pediatrie şi obstretică-ginecologie, cât și personal de specialitate. Perfecționist, a rămas în memoria colectivă punând diagnostice precise, validate de medicii ieșeni. A organizat cicluri de conferinţe pe teme medicale, dar şi de cultură generală şi muzică.

Odată cu formarea lacului de acumulare, spitalul Hangu este mutat temporar la Durău, apoi, la Bofu, în Ceahlău, în 1963, ca urmare a ridicării noii clădiri, ale căror planuri, se spune, ar fi fost realizate de însuși medicul Virgil Galinescu. Din anul 1964 până în decembrie 1977 inima pasionatului doctor a bătut cu dăruire şi devotament pentru spitalul și locuitorii din Ceahlău. Organizează și aici trei secții ale spitalului, cabinet stomatologic și radiografie. Apropiații au vorbit despre temerile soților Galinescu la nașterea copiilor, medicul neezitând să se expună constant radiațiilor pentru a-și salva semenii. Spitalul ar fi avut trei ambulanțe și o șalupă pentru transportul bolnavilor de pe malul opus lacului. Pasionat de știință și tehnică, construia diverse jucării copiilor(aparate de zbor), repara motoretele localnicilor sau motoarele mașinilor. Se povestește că la spitalul Bofu ar fi venit în inspecție un grup de domni, eleganți și rafinați. În curte, reparau una dintre ambulanțe trei mecanici, murdari din cap până-n picioare. Le-au cerut să-i conducă la șeful spitalului. Unul dintre ei a plecat și…s-a întors, îmbrăcat în halat alb, cu mâinile curate, spre stupefacția musafirilor pretențioși. S-a amestecat printre oamenii simpli, a devenit unul de-al lor, le-a câștigat încrederea și respectul. În casa sa din Durău avea o colecție impresionantă de volume. O bibliotecă imensă, ce străjuia toți pereții, este detaliul amintit de copiii care-i frecventau pe frații Galinescu. Citea, citea mereu, citea cu poftă, citea în timp ce mânca! Așa și-l amintesc mulți: citind și fumând.

Împreună cu domnul director al școlii din Ceahlău, dl Ungureanu, organizează grupul coral și formația de dansuri cu care participă anual la Ziua Muntelui în Poiana Cailor. Repertoriul corului, pe care îl dirijează, conține și melodii compuse sau culese de tatăl său. Cânta foarte bine la vioară, la botezul fiului încântă invitații cu tehnica și sensibilitatea cu care mânuiește instrumentul cu coarde.

În casa familiei din Iași se vorbește fluent limba franceză și limba germană, iar fiul medicului va fi meditat de sora acestuia, conferențiar univ. dr. Mirela Andrei, astfel încât, în jumătate de an reușește să recupereze și să ajungă la nivelul celorlalți colegi din clasă la limba franceză, deși nu o studiase anterior.

Un Om excepțional care a pus pasiune în tot ce a făcut. Va avea parte de pasiune și în viața de familie, căsătorindu-se cu una dintre cele mai frumoase fete, „nemțoaica”, cum o numeau asistentele. Le-au moștenit inteligența, frumusețea și determinarea cei doi copii.
   Povestea va fi întreruptă brusc și prematur într-o zi a lunii decembrie 1977, după ce dimineaţa a făcut vizita în spital. Spital, unde veneau pacienți din Piatra- Neamț sau alte orașe îndepărtate, atrași de renumele medicului și diagnosticul corect. Legenda spune… că medicii ieșeni nu mai pierdeau timpul cu efectuarea altor verificări, pacientul mergea direct în sala de operație dacă era trimis de doctorul Galinescu!
Probabil că locul lui este în legendă, o legendă a localității de la poale de Ceahlău.

Cristina CHIRILĂ

Articolul Dr. Virgil Galinescu – Omul, Intelectualul, Legenda apare prima dată în Ecoul muntilor.