Pe un astfel de șantier au lucrat și tinerii din orașul de sub Cetate. Din materialul publicat în „Ceahlăul” de către Traian Socea și intitulat sugestiv La şcoala educaţiei revoluţionare, aflăm că o brigadă formată din 50 de liceeni au participat în primăvara anului 1986 la lucrările de pe șantierul naţional al tineretului de la Canalul Poarta Albă-Midia- Năvodari.

Brigada formată din 50 de liceeni din clasele a XI-a, „distinşi prin rezultatele bune la învăţătură și disciplină, au constituit o nouă organizaţie U.T.C., care reprezintă pentru trei luni brigada judeţului Neamţ” la șantierul mai sus amintit. Pentru cei mai mulți era o provocare, deoarece „unii dintre ei n-au mai fost pe vreun șantier naţional al tineretului, iar alţii nu se desprinseseră de multe ori, pentru atît de lungă perioadă, de căldura ocrotitoare a casei părintești. Pentru niciunul însă, aceasta nu reprezenta vreo pricină de a-ți vămui optimismul. Doar la unii dintre părinţi se întrezărea un fel de înfrigurare, gîndul că trei luni de zile odraslele lor vor fi departe de ei, dîndu-le o nestăpînită emoţie.”

Plecarea a fost precedată de un întreg ceremonial reprezentat de „rostirea și semnarea angajamentului de brigadier, înmînarea drapelui brigăzii județului Neamț, cei 50 au fost conduși de colegi, părinţi, cadre didactice și prieteni pînă la ieşirea din oraş.”

Deplasarea s-a făcut cu autobuzul până la Piatra Neamț, iar de acolo cu trenul până la Constanța. Conducătorul brigăzii era Vasile Hagiu, șeful de sector muncă patriotică din cadrul Comitetului județean al UTC care declara la plecare că „entuziasmul acestor elevi este unul specific brigadierilor. Perioada în care vor fi pe șantier este considerată practică productivă, întrucît cursurile le-au fost comasate. Împreună cu alţi 700 de brigadieri din zece judeţe ale ţării, ei vor participa la lucrăride săpături, taluzări, la construcţii de locuinţe în tabăra şantierului, și, bineînţeles, la activităţile politico-educative, culturale şi sportive ce se vor desfăşura în cadrul brigăzii și al taberei.”

Participanții, prin vocea maiștrilor instructori Gheorghe Coroamă și Vasile Filip, însoţitorii brigăzii, elevii Florin Cozma, Ioan Onu, Vasile Apopei, Vasile Olaru, Romeo-Amedeo Terente, Dumitru Gaiţă, membrii biroului organizaţiei U.T.C., „și-au manifestat hotărîrea fermă de a reprezenta cu cinste drapelul brigăzii judeţului Neamţ pe șantier, iar în întrecerea dintre brigăzi să obţină titlul de fruntaș.”

La plecarea din Piatra Neamț, comandantul elev al brigăzii, elevul Ioan Anisia, secretarul organizației UTC, a dat asigurări că: „ajunşi pe şantier, prin hărnicie,disciplină, participare activă, responsabilă, vom îndeplini angajamentul asumat şi vom onora cum se cuvine tradiţiile revoluţionare ale brigadierilor, instituite de înalta şcoală a muncii şi bărbăţiei, numită pe drept şcoala Bicazului.”

Sursa: Ceahlăul, nr. 2541, 8 martie 1986, p. 6.

Emanuel Bălan

Articolul De la Ștefan, pe șantierul de la Canalul Dunăre-Marea apare prima dată în Ecoul muntilor.

Întâmplarea făcuse ca într-o duminică a lunii decembrie 1988 să renunțe la plimbarea pe la Constanța și să-și bucure colegii compunând o urătură. Odată finalizată „opera”, a mers la un garaj din localitatea Straja căutând „material” pentru clopoțel. Nu a pierdut mult timp cu căutările și dintr-o oală de filtru de ulei pentru rabă la care a sudat o „limbă” și a realizat așa zisul clopot (talangă). Vremea ținea cu iubitorii de tradiții! Astfel pe 16 decembrie 1988 ploua, iar ei nu puteau lucra. Spre seară s-a îndreptat spre fereastă, a deschis-o larg, a luat clopotul și a început a ura! Colegii când au auzit primul dangăt au și ieșit afară din barăci, care în chiloți, care în izmene, fiecare după caz strigând cu toții la unison „hăi-hăi” de se cutremura toată Cumpăna:

Gelu Bortișcă a reușit să aducă spiritul Crăciunului alături de toți cei care erau departe de familii și să mai îndulcească depărtarea.

Urătură de la „Canal”

Am plecat din colțul țării

Să săpăm canalul mării.

De la Toplița am plecat

La Constanț-am debarcat.

Ne-am urcat în autobuz

Și la Cumpăna am ajuns.

La locul nostru de cazare

Unde șoferii de la Toplița îl are.

Dimineața ne sculăm,

Cu zăpadă ne spălăm

Că apă la rubinet n-avem!

Și mai bem un matrafox

Și la Straja am ajuns.

Mai bine cu bine, mai greu cu greu

Capul ne doare mereu.

În depozit la Valea Seacă

Raba noastră se înneacă!

Cu tractorul și cu lama

Ca să putem scoate raba!

Măi băieți, din nou la treabă

Lucru mare nu avem

Numai cretă să cărăm!

Și când sunt intemperii

Numai, numai „bucurii”

R:……

Și când mergeți la semnat

Mergem la Bechir Sadat!

Merge șeful de coloană

Cu foile subsuoară!

Și când vine înapoi

Măi băieți, la dormitor!

R:…….

De la Straja când pornim

La Pufoiacă ne oprim

Dă-i cu șliba, dă-i cu țoiu

Până-ncepe tărăboiu!

Și la dormitor când vii

Nu te-așteaptă bucurii!

Nu-i lumină, nu-i căldură

Și te-apuci de băutură!

Și-avem dorul de femei

Și te-apuci iară să bei

Și cu gândul la Ileana

Nouă ni s-a ars tocana!

De e bună, de e rea

Să mâncăm, să bem ceva

R:……

De urat aș mai ura

Dar mi-e frică a însera!

Am auzit că aveți o haită mușcătoare

Și o babă fermecătoare!

Nu știu haita de-a mușca

Sau baba ne-a fermeca!

Noi am luat-o pe haită de picioare

Și-am zvârlit-o pe ogoare.

Iar pe babă de bezărău

Și-am zvârlit-o-n heleșteu.

Heleșteul se-nvârtea

Baba dracului răcnea

Iar moșneagu țup pe ea!

Săi băbuță, ești a mea!

R:…..

La Mulţi Ani! Cu bine c-a ajuns Sfântu’ Vasile!

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul O urătură de la “Canal” apare prima dată în Ecoul muntilor.