Luis Trenker a fost, poate, cea mai vestită călăuză din Alpi şi n-a fost doar o călăuză care a îndrumat mii de turişti spre munţii cei mai înalţi şi mai căutaţi ai Europei, a fost şi alpinist, fotograf, cineast şi scriitor, care a dăruit generaţiilor tinere numeroase filme şi cărţi despre turismul montan şi alpinism.

A formulat, ca urmare a uriaşei sale experienţe în munţi,”cele zece porunci ale turistului de munte”, cu valoare de cod moral şi călăuză. Ele au apărut pentru prima dată în România în revista „Buletin Alpin”, la sfârşitul perioadei interbelice, atunci când în România se ajunsese la o dezvoltare deosebită a turismului montan şi care astăzi le putem afla în mai toate „cărţile muntelui”. Le prezentăm în continuare:

1. Să nu întreprinzi o ascensiune ce-ţi depăşeşte puterile. Tu trebuie să învingi muntele şi nu el pe tine! Să-ţi fixezi un obiectiv pe care îl poţi atinge, dar să ştii că trebuie să renunţi la el şi să faci stânga-împrejur cât mai este timp. Să nu fii grăbit şi să nu încerci să stabileşti recorduri de viteză. Să nu ai mania piscurilor, dar nici să nu ocoleşti dificultatea în variatele ei forme.
2. Să pregăteşti cu de amănunt orice excursie, fie că vei merge singur, cu prietenii sau cu ghizii. Un ignorant sau un nepoliticos care are nevoie de o guvernantă alpină este în munţi pur şi simplu ridicol. Pregătirea intelectuală trebuie să fie tot atât de completă ca şi echipamentul alpin. Să cunoşti mediul în care te mişti şi să-i înţelegi fenomenele. Să nu-ţi încarcistomacul şi să nu ai pretenţia să te alimentezi cu icre negre sau stridii. Idealul tău alpin să fie acela de a gusta cu aceeaşi plăcere o duminică frumoasă pe un vârf de deluşor ca şi cu alt prilej pe un abrupt din cele mai grele. Nu este nevoie să fii de la început un desăvârşit căţărător. Să nu păţeşti ca acela care de atâtea stânci şi pereţi nu mai vedea muntele. Să nu uiţi că munţii sunt bogaţi în primejdii, dar, în acelaşi timp să ştii că având prudenţă, spirit de prevedre şi inteligenţă le poţi învinge.

III. Să nu uiţi în munţi că eşti o fiinţă civilizată. Bucuria şi puterea nu se confundă cu mitocănia, brutalitatea şi grosolănia. Adu-ţi amintecă, încă de la gară şi în tren, educaţia ta în general şi cea sportivă în special, sunt puse la încercare. Dacă ţii, poţi să iei cu asalt piscurile, dar să nu faci asta în vagon. Ca să vadă ce căţărător priceput eşti, nu este absolut necesar să faci echilibristică pe scările sau pe tampoanele vagonului. Să nu consideri frânghia sau colţarii ca o emblemă a breslei tale care se cere expusă. Să nu periclitezi cu sculele tale (schiuri, piolet etc.) ochii şi hainele vecinilor şi să nu le umpli urechile cu trăncăneli şi hohote de râs. Dacă întâlneşti un drumeţ solitar, salută-l sau resalută-l şi dacă crezi că este cazul să-l critici, fă-o, cel puţin atunci când nu te poate auzi. Nu-ţi imagina că devii alpinist utilizând un jargon de munte artificial. De asemenea, nu e cazul să-ţi ştergi nasul cu degetele numai că ai îmbrăcat costumul de oraş.

1. Să nu profanezi peisajul pe care-l străbabţi şi să nu împodobeşti natura cu cioburi de sticlă, hârtiuţe, cutii de sardele şi alte rămăşiţe. Aminteşte-ţi că şi alţii după tine vor să bea din izvorul pe care-l murdăreşti fără rost. Tăbliţele de marcaj nu sunt menite să servească drept ţintă pentru proiectilele tale improvizate, nici nu trebuie să le schimbi aşezarea printr-o glumă deplasată. Să nu laşi deschise porţile stânilor şi ale împrejurimilor, căci poţi provoca pagube proprietarilor şi arunci discreditare asupra tuturor drumeţilor. Din acelaşi motiv să nu sari peste îngrădiri şi nici să nu te inviţi nepoftit nici chiar în claia de fân ce o vezi în proprietatea cuiva. Cântă, dacă îţi face plăcere, dar cu măsură şi acolo unde este locul. Chiuiturile nu se potrivesc de cele mai multe ori cu gâtlejul tău şi nu fac întotdeauna plăcere semenilor tăi, deci nu ţipa fără rost – tulburi inutil oamenii şi animalele. Aprinde focul numai dacă este absolut necesar, supraveghează-l atent şi la urmă stinge-l complet. Nu arunca pietre şi caută să mergi astfel încât să nu provoci căderea lor, chiar dacă ai convingerea că nu te urmează nimeni. Pe drumuri umblate şi în locuri expuse se recomandă să nu faci nudism şi nici semi-nudism; altfel însă, profită de aer şi de soare cum poţi mai bine. Cum te apropii de locuri populate, urmează regulile convenţiilor sociale.
2. Fii bun camarad! Dacă eşti conducător, evită să fii autoritar şi încăpăţânat, încrezut sau îngâmfat; dă dovadă de spirit de înţelegere şi răbdare. Nu fi zgârcit cu avutul tău, nici cu cunoştinţele tale. Hotărârile să-ţi fie determinate de capacitatea de rezistenţă a celui mai slab. Abandonând pe cineva în munţi, îl vei avea, poate, pe conştiinţă. Dacă tu eşti cel condus, adaptează-te aceluia care cunoaşte bine locurile, sileşte-te săfii la înălţime şi caută să înveţi; chiar şi cel mai slab dintr-o echipă îşi face datoria. Să ştii că un tovarăş bun este tot atât de rar ca şi un conducător bun.
3. Respectă cabana tot aşa cum îţi respecţi propria ta casă. Fii modest şi nu cere lucruri pe care nu ţi le poate oferi nici un hotel. Nu uita că aici în creierul munţilor portmoneul tău nu mai contează că toţi suntem egali. Pioletul, schiurile, zăpada, gheaţa, noroiul n-au ce căuta în sufrageria cabanei; leapădă-le, prin urmare, înainte de a intra. Nu transforma locul de odihnă şi recreaţie care este cabana într-o cârciumă. Nu ocupa toate băncile şi mesele cu raniţa, pioletul, merindele, hărţile şi picioarele tale. Cartea de impresii să n-o utilizezi pentru rime proaste sau laude. Este mai util să notezi de unde vii şi încotro te duci, mai ales dacă te pregăteşti pentru o ascensiune grea. Urma lăsată în acest fel de turist înlesneşte trimiterea, la nevoie, a ajutoarelor şi poate linişti pe cei îngrijoraţi.

Daniel DIEACONU

Articolul Sfaturi de la „Prinţul Munţilor” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Urcarea ușoară se termină brusc atunci când drumul părăsește albia râului și urcă pieptiș spre stânga. De urcat se urcă binișor, dar la coborât este mult mai greu. Poteca este acoperită cu frunze și nu pot fi observate rădăcinile și pietrele alunecoase. După 2,5 ore de mers se ajunge  în etajul alpin.

Giumalăul se poziționează în partea nordică a Carpaților Orientali. La nord se află Obcina Mestecanișului, la est este poziționat Rarăul, la sud sunt Munții Bistriței, iar la vest, peste Râul Bistrița este Masivul Suhard.

Primul popas, mai mare, se face la Cabana Giumalău, o cabană veche, fără îmbunătățiri în ultimii ani, dar care constituie un bun locaș pentru adăpost sau vreme rea, dar nu și pentru pofte culinare. Poți să-ți pregătești singur o masă dacă… ai în rucsac.

După 45 minute de parcurs de la cabană se ajunge pe Vârful Giumalău, la 1858 m, altitudinea maximă a muntelui. Acolo ne așteaptă o impresionantă cruce-monument, ridicată de gospodarii din Pojorâta. Cinste lor! Este o lucrare deosebită ce dă un aspect solemn locului. Ai senzația că ești mult mai aproape de Dumnezeu. Se poate campa, se poate lua o gustare, toate din surse proprii. Vara, muntele ne oferă afine, iar toamna merișoare, din abundență.

Când drumețul este favorizat de o vizibilitate aproape perfectă se pot admira culmile impresionante ale Rarăului la est, Ineul, Ineuțul și Pietrosul Rodnei la nord-vest, Călimanii la vest și vestitul Ceahlău spre sud. Se poate admira Ţara Dornelor, iar dintr-un loc de belvedere cursul sinuos al Bistriței. În ziua excursiei mele, la vârf am fost primit de un vânt năprasnic și o ceață densă, care mi-au obturat vederea și șederea de la care mă așteptam la mai multe. Sper că nu vor mai lipsi și alte ocazii. De la cabană spre poale era soare și o vizibilitate excelentă. M-am convins încă odată de puterea schimbătoare a vremii pe munte. Multe grupuri au urcat din Satul Rusca, un alt traseu, frecvent utilizat. Cu toții ne-am propus să revenim în condiții mai bune, referitoare la vizibilitate. Acum două veri timpul a ținut cu mine. Dar acesta este muntele… Te poți aștepta la orice.

 Pentru cei care preferă un traseu mai scurt este cel care pleacă de pe Transrarău, pe la stâna lui Boşca, Șaua Fundul Colbului, Polița Caprelor, Vârful Giumalău, aproximativ în două ore.

Un traseu mai lung este cel din Valea Putnei, Vârful Sapele, Chilia Mică, Chilia Mare, Vârful Stegile, Poiana Ciungi, Vârful  Giumalău, un traseu aproximativ de 7 h.

Acestea sunt cele marcate, dar se mai poate ajunge la vârf și prin alte văi ale pâraielor ce brăzdează muntele în toate direcțiile, cunoscute mai mult de localnici pe care i-am întâlnit la afine, acum doi ani. Vara sunt foarte mulți turiști cu … casa în spinare care se opresc mai mult timp în etajul alpin sau se odihnesc la Hotelul Rarău, din apropriere.

Vara sunt foarte mulți turiști cu … casa în spinare care se opresc mai mult timp în etajul alpin sau se odihnesc la Hotelul Rarău, din apropriere. Drumeția pe acest munte este de nivel ușor spre mediu pentru turiști de toate felurile.

Dacă v-am făcut curioși, nu mai ezitați și … porniți la drum!!!

Mihai PANȚIRU

Articolul Muntele Giumalău – invitație la drumeție apare prima dată în Ecoul muntilor.