În ziua de 24 a lunii iunie a anului 2024, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește un buchet de evenimente religioase de mare importanță spirituală: Sfânta Treime, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzâienele sau Drăgaica), Aducerea Moaștelor Sfântului Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, dar și începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Prezentăm un scurt istoric al Bisericii din Lemn din satul Bradu, la care s-a prăznuit hramul:

Biserica de lemn din Bradu, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată începând din anul 1959 prin strămutarea parțială a bisericii „Gura Largului” din  Poiana Teiului, când au fost demolate și transportate materiale din clădirea trapezei și tot inventarul mobil al fostei parohii. Mitropolia a revenit asupra aprobării inițiale, hotărând ca tot materialul și inventarul ei să fie transportate la parohia Bivolari, raionul Rădăuți, hotărâre de altfel executată.

           Credincioșii din gura Largului, strămutați la Bradu ca urmare a extinderii lacului de acumulare „Izvorul Muntelui” s-au opus, obținând aprobarea ca o parte din inventar și clădirea trapezei să le rămână lor. Determinarea brădenilor a dus la mobilizarea trapezei și astfel a fost amenajată ca o capelă bisericuța din lemn de dimensiuni mici, cu părțile ei componente: pridvor, pronaos, naos și altar, unde o dată pe lună se săvârșea Sfânta Liturghie până la constituirea parohiei.

Sursa: Maria Dinulescu „Grințieș- așezare montană pe Valea Bistricioarei”

Dacă vrei să călătorești pentru câteva ore în trecut, acest lăcaș de cult al satului Bradu îți oferă această posibilitate. Ajunși în incinta Bisericii ești cuprins de o stare de liniște, iar odată intrați în sânul lăcașului de cult cu icoanele ei vechi, cu policandrele încununate de lumânări se creionează o atmosferă aparte, de aș îndrăzni să spun ireală. Mirosul de smirnă și tămâie întăresc legământul dintre planul terestru și cel ancestral.

Slujba acestei zile deosebite a fost oficiată în sobor de preoți: Preotul Paroh Celestin Ignat (gazda de astăzi), alături de Preotul Ioan Pietrarul (pr. Paroh Biserica Precista Piatra Neamț), Pr. Gheorghe Simionescu, Pr. Anisiea Gheorghiță și Pr. Vasile Tanasă de la Poiana Veche.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Preotul Ioan Pietrarul: „… mare este taina Sfintei Treimi necuprinsă de mintea omenească care este limitată și doar printr-o credință puternică și cu rugăciune putem înțelege tainele Sfintei Treimi. Mereu auzim că Dumnezeu este unul în persoană întreit în trei fețe, unul închinat în Tatăl și în Duhul Sfânt de o ființă de o sfințenie, dar întreit dar întreit în trei persoane. Iată că și astăzi într-o zi de luni obișnuită, după ce ieri am prăznuit Pogorârea Duhului Sfânt, astăzi este soborul întregii creații pornite de la Tată, săvârșită prin Fiul și închinată de Duhul Sfânt și este soborul Sfintei Treimi…!”

În încheiere a fost rostit un scurt cuvânt de învățătură de către Preotul Paroh al Parohiei Bradu Grințieș Celestin Ignat: „Toată istoria de la coada lacului se află acum aici, inclusiv pomelnicul cu monahii primei Biserici care a fost coborâtă din vârful Muntelui și adusă lângă Piatra Teiului, iar ulterior aici, la Bradu și să ia ființă prima Biserică a satului Bradu, iar satul să se așeze mai cu temei așa cum spuneau documentele de odinioară….. chiar dacă această biserică șade aici smerită pe malul Bistricioarei așa simplă cum o știm cu toții este plină de Harul Duhului Sfânt și ne duce într-o lume a sihaștrilor din vârful Muntelui alături de ctitorii de la Poiana Teiului… În încheiere vreau să vă mulțumesc tuturor celor prezenți la această Sfântă slujbă, tuturor celor care au venit de mai departe, slujitorilor bisericii, mulțumiri doamnei Ana Buștihan, preoților aici prezenți și tuturor celor care sprijină această comunitate…”

Răspunsurile la strană au fost date sub conducerea dacălului gazdă Paul Diacu, împreună cu Ludovic Gabor, Cristian Sfarghie, Rusu Mihai și alții.

La sfârșitul Sfintei Liturghii enoriașii au participat la o agapă frățească binecuvântată, „dirijată” de iscusitul bucătar dl. Nistor Alupului (sau Nistor Bucătarul) alături de câteva familii de gospodari ai acestei obști.

Roxana Gabor Tănase

Articolul O lume a tradiţiei la Biserica Veche a satului Bradu din comuna Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

Articolul O cruce vrednică în sprânceana Dealului Bradu… 14 septembrie 2023 – un mic filmuleț apare prima dată în Ecoul muntilor.

               Enoriașii, după săvârșirea Sfintei Liturghii care s-a ținut în Biserica „Sfânta Parascheva”, s-au îndreptat spre Sfânta Cruce înălțată în Dealul Bradului, ducând cu ei coșuri cu bunătăți și lumânări pentru cei adormiți. Sunetul buciumului a răsunat în toată valea, iar  busuiocul proaspăt și tămâia au înmiresmat locul. Apoi s-a făcut slujba „Aghiasmei Mici” și sfinţirea Crucii.

    „…Golgota de aici de la noi, așa cum obișnuia să spună un fiu al satului, dar în același timp să ne amintim și de eroii neamului care au luptat pentru patrie, pentru libertate pentru ca noi astăzi să avem o bucată de pământ. Așadar să-i pomenim în rugăciunile noastre, să ne aducem aminte cu pioșenie de ei , mai ales că încă se mai văd urmele războaielor, ale tranșeelor de pe aici din apropiere sau de mai sus. Toate acestea să ne mângâie, să ne bucure, să ne smerească în același timp iar în fiecare an să ne vedem aici, la Sfânta Cruce, unde să săvârșim rugăciunile cu inima deschisă spre Dumnezeu. Vă mulțumesc personal pentru că ați fost alături, fiecare cum a putut, completându-se ajutorul fiecăruia. Prin aceste fapte putem spune că astfel s-a săvârșit acea dragoste creștinească despre care am mai vorbit, dar astăzi s-a concretizat. Dumnezeu și Sfânta Cruce să vă binecuvânteze pe toți și să avem acea bucurie pe care a avut-o Sfânta Elena când a descoperit adevărata cruce. Amin” (Preot Paroh Celestin Ignat).

Ionel Chiriac, un fiu de seamă al satului Bradu, comuna Grinţieş, a spus că „gândul şi cuvântul nostru trebuie să se îndrepte spre înaintaşii noştri brădeni, ce odihnesc nu departe în cimitirul din „podireu” (şi nu numai) şi care, prin truda şi jertfa lor, au făcut posibil ca noi să ne bucurăm de această cruce şi de această întâlnire”…

Roxana Gabor-Tănase

Articolul „Golgota” din dealul Bradului apare prima dată în Ecoul muntilor.

Printre aceștia se numără și bunicul și bunica mea din partea tatălui. Erau de pe undeva de pe la Gura Asodului, Tulgheș. Bunicul s-a născut pe la 1873-1874 cu numele Șandor Ilieș, iar bunica cu doi ani mai târziu, având numele Ilona.

Nu mi-au spus care au fost motivele pentru care au trecut Prisecaniul, granița Imperiului cu Regatul, dar s-au stabilit undeva pe la Bradu, Grințieș. Primul copil a fost Dumitru. Notarul de atunci (și el cu vreo trei-patru clase) i-a propus să-i zică Sandu, că sună mai românește. Bunicul n-a avut nimic împotrivă și s-a bucurat de un nou nume.

Au urmat ca și copii: Ion, Neculai, Gheorghe, Ana, Lucreția, Raveica, Susana, Varvara. Ordinea nașterii e aleatorie. Un alt notar, cu șapte clase, i-a propus să-i zică Alexandru, că sună și mai românește. Ce putea să zică bunicul? Șandor tot Alexandru ieșea. Și așa am avut verișori ce au decedat (Dumnezeu să-i ierte!), nepoți ce au numele de Sandu, iar eu sunt Alexandru.

Bunicul a participat doar la primul război mondial, la cel de-al doilea fiind lăsat ca întreținător de familie. Au fost în schimb feciorii și s-au întors toți. Din păcate Dumitru Sandu, primul copil, s-a îmbolnăvit imediat de tifos și a decedat. Au rămas doi copii: Pachița și Vasile, ambii trecuți la cele veșnice.

Bunica a murit la 42 de ani, bădia Ilie rămânând în acele vremi de restriște singur cu nouă copii. Nu cred că i-a fost ușor, dar el zicea că nici greu nu i-a fost. „Măi băiete, iarna tăiam lemne, le fasonam, le corhăneam, făceam plute și le duceam la Piatra. Luam bani frumoși. Vara mergeam la stână. Acolo țineam niște porci, chiar și găini. Acasă nu aveam mult teren, dar copcilili îl munceau și aveam niște barabule și popușoi. Mai adăugam și câte o barbânță, două de brănză. Spre primăvară, când se mai răcorea hrana, luam lifoșerul și tot găseam eu un godăcel sau un urs trezit din somn pentru ceva afumătură”.

Așa  au crescut copiii și așa s-au crescut unii pe alții. Au ajuns cu toate acestea oameni maturi s-au căsătorit și au avut urmași. Singura Lucreția ce a considerat că e mai bine să fie singură. Ion – 1 copil, Ana – doi, Susana – doi, Varvara – 0 (dar un copil adoptat), Dumitru – doi, Raveica – 0 (a avut o fată ce a decedat de mică, dar sunt eu pe locul unde ea a trudit), Necolai – 2, Ana – doi, Gheorghe  – unu.

Greutățile și singurătatea se pare că l-au întărit și l-au făcut să rămână ca o stâncă printre furtuni. O sută și doi ani a adunat bunicul în chimirul lui. N-a mai apucat pe cel de-al treilea. În vara în care împlinise venerabila vârstă mergea la pește. Lega cârligul și băga râma în cârlig fără ochelari. De două sau trei ori pe săptămână mergea la bufet. Se îmbrăca cu cămașă albă, fustă, cioareci, o flanea de lână vopsită cu frunză de nuc și ceapă, pălărie neagră. Servea un șpriț, două de vin, fuma una două țigări, Mărășești sau Naționale, și se întorcea acasă. Se întorcea acasă, se așeza pe pat și gemea ușor: „Îl dureau toate cele – ciolanele”.

A decedat în ianuarie 1976. Era singur acasă, a ieșit să aducă niște lemne, a alunecat, nu s-a putut ridica, iar mătușa Lucreția (cu care locuia) l-a găsit aproape înghețat. Dumnezeu să-l odihnească!

Ilie ALEXANDRU

Articolul Șandor – Sandu – Alexandru apare prima dată în Ecoul muntilor.

„Lume, lume…/ Salută Poetul”, este incipitul unei Ars poetica cu care programatic își deschide volumul Ion Asavei. Adept al poeziei directe, asumate ca experiență în curs de desfășurare, scriitorul dezvăluie într-un limbaj artistic elevat puterea taumaturgică a cuvântului în tomul „Joc de cuvinte”, poezii, publicat în 2019 la editura Sensul. Argheziană atitudine ludică! Joc de cuvinte ce irumpe dintr-o necesitate, „din fierberea ființei lui”, după cum avea să constate Dan Iacob, unul dintre autorii cuvântului-înainte „În unele poeme apare numele Zarathustra, celebrul personaj al lui Nietsche, care propovăduia supraomul, omul creator ce preamărește viața, pământul, eternul prezent. Preotul Dorin Ploscaru consideră că arderea pe rugul poeziei se face de către oameni aleși, „mistuire poetică, în traducere simplă nu poți aprinde până ce tu însuți nu arzi”.

         Ion Asavei s-a născut la 24 iunie 1950, la Bradu, în comuna Grințieș, județul Neamț. În 1965 a absolvit Școala Generală din Grințieș, apoi, până în 1969 a urmat cursurile Liceului Teoretic „Mihail Sadoveanu” din comuna Borca. În 1973 finalizează studiile la Școala Postliceală de Biblioteconomie din București, urmând să-și dedice întreaga viață Bibliotecii din Bicaz.

Într-o formă modernă, poemele Domniei Sale abordează temele predilecte ale liricii: iubirea, natura, relația omului cu universul, destinul, viața, moartea, într-un limbaj esopic, meditativ, moralizator sau ludic, completat armonios de ilustrațiile realizate de Iarina și Emil Ungureanu.

Volumul se încheie simetric, experiența cărții și a bibliotecii, a întâlnirii cu mările și oceanele literaturii. este revelată simplu și cu mare sensibilitate: „O, Doamne,/ Câte pot să încapă în (ne)fericirea unui bibliotecar…”

Un Poet cu majusculă ce trebuie citit și recitit!

Cristina CHIRILĂ

Articolul Ion Asavei – un Poet cu majusculă. „Joc de cuvinte” – volum de poezie apare prima dată în Ecoul muntilor.

Iniţiativa a aparţinut preşedintelui Asociaţiei „Eu Cred”, Marius Coşerariu, care a trecut munţii de pe Valea Bicazului pe Valea Bistricioarei, ca împreună cu Şcoala Gimnazială Grinţieş să pregătească un grup de tineri folkişti. Grupul „Ecoul munţilor”, 20 de mici chitarişti va deschide manifestarea, debutul lor pe o scenă va fi chiar la acest important eveniment, dar cu siguranţă emoţiile nu îi vor împiedica să aibă o prestaţie de înalt nivel. Două tinere interprete de muzică populară se vor alătura: Ana Maria Luca din Ceahlău şi Maria Ecaterina Curcă de la Grinţieş, fiica preotului de la Corbu, Constantin Curcă.

După emoţiile ce le va împărtăşi alături de „Ecoul munţilor”, Marius Coşerariu va avea de gestionat propriile emoţii, urcând pe scenă alături de grupul „Eu cred”, format la acest eveniment din învăţătoarea şi preoteasa de la Bicazul Ardelean, Elena Ropotoaia, şi tânărul Cosmin Caia de la Taşca.

De bună seamă, cei mai mulţi dintre participanţi, mai tineri sau mai bătrâni, ştiu versurile marilor cântece patriotice „Iancule mare”, „Tu Ardeal”, „Aşa-i românul”, „Nimic pe lume nu-i mai sfânt” şi se vor alătura cu vocile lor într-un cor ce să-nfioare munţii, să arate că patriotismul nu e desuet, e stare de spirit şi că în munţi este mai la el acasă ca oriunde.

Daniel Dieaconu

Articolul Eveniment de mare ţinută la Bradu-Grinţieş – „Nu uita că eşti român!” cu Doru Gheaja, Cătălin Dumitrean şi Cenaclul „Lumină Lină” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Articolul „Ecoul Munţilor” deschide … „Lumina Lină” apare prima dată în Ecoul muntilor.

Pictura este starea sufletească a artistului exprimată în culori.

(Valeria Mahok)

Am dedicat acest scurt articol unui meșter din satul Bradu, comuna Grințieș, pe care l-am vizitat în atelierul său. Un iubitor şi creator de frumos. Am descoperit o lume plină de imaginație și liniște în casa lui Viorel Busuioc.

Povestea acestui om este una aparte, așa cum ne-o dezvăluie pe îndelete: „Tinerețea mi-am petrecut-o prin țara noastră. După absolvirea Liceului Energetic din Piatra Neamț mi-am găsit un loc de muncă la Deva pe un șantier, apoi m-am mutat la Oravița, după aceea la Ișalnița, la Combinatul de la Călărași, unde am montat niște grupuri energetice, aceasta fiind specializarea mea. Ulterior am făcut armata, după care am fost contactat de către un fost maistru pentru a-mi relua cariera la centrala de la Cernavodă. Timp de trei ani am activat acolo, dar din motive medicale am fost nevoit să mă opresc din ritmul alert pe care-l aveam. Atunci nu erai înlăturat din sistem, ci erai ajutat. Un membru al Sindicatului știind că pictez mi-a sugerat să mă înscriu la Școala Populară de Arte din Constanța. Astfel am absolvit școala în anul 1991, reluând activitatea în cadrul Centralei Cernavodă. Ca să-mi rotunjesc veniturile, în privat realizam diferite tablouri pe care le vindeam cu succes. În paralel eram și solist vocal pe muzică bănățeană la un Ansamblu Folcloric, unde am câștigat locul 3 și alte diferite premii. Organizam spectacole, concursuri și multe activități culturale, dar odată cu căderea regimului comunist toate acestea au luat sfârșit, iar eu am continuat cu pictura. Deși plecat departe de casă gândul la meleagurile natale nu m-a părăsit nici o clipă. În 1994 m-am reîntors la Bradu, dorind să continui activitatea de organizator de evenimente culturale, mi-am cumpărat tot felul de scule necesare, dar încercările mele nu au dus niciunde, deoarece m-am izbit de diferite uși închise. Tot pictura m-a ajutat să merg înainte, iar până în anul 1998 am realizat multe lucrări, fie în mediul privat, fie ca răspuns al structurilor de învățământ pentru realizarea materialelor didactice. În 2004, mânat fiind de mirajul plecării în străinătate, am plecat și eu. Ani la rândul, în jur de 17, am muncit cu simț de răspundere, am învățat lucruri noi, mi-am mărit universul de cunoaștere, am cumpărat tot felul de scule pentru că mereu în sinea mea doream să mă reîntorc acasă, la Bradu. În Italia am învățat să restructurez articole de mobilier, am lucrat în construcții, dar de pictură tot nu m-am lăsat. De câțiva ani m-am reîntors în casa bunicilor, mi-am construit un atelier, am înființat o firmă, mi-am cumpărat diferite scule pentru a putea face ceea ce-mi place, astfel am început să creez mobilă din lemn, tâmplărie, scaune, rame pentru tablouri și multe altele, în funcție de cerințele clienților. Pasiunea mea rămâne pictura, dar trebuie să recunosc că nu mai am atât de mult timp pentru ea!”.

În anul 2022, Viorel Busuioc a realizat un tablou reprezentativ pentru Festivalul Haiducilor, un haiduc călare, o imagine simbolică a lui Vasile cel Mare. Grinţieşenii se mândresc cu astfel de oameni talentați și modești. Nu este singurul… Lucrările dânsului merită să fie cunoscute publicului larg. Povestea domniei sale este un îndemn şi un model: fără perseverență, sacrificii și motivație nu vom reuși să ne îndeplinim visele!

Roxana Gabor Tănase

Articolul De la Cernavodă la Bradu! Necunoscuţii artişti de lângă noi apare prima dată în Ecoul muntilor.