Ceahlăul și Higheșul

Interviu realizat de Daiana Şubea, clasa a VII-a şi Evelina Alexandroaia, clasa a VI-a în 2012

1. Date personale

Cum vă numiți?  Platon Dumitru.

Când și unde v-ați născut? În comuna Grințieş, sat Poiana, în aul 1935.

Unde locuiți? Ați mai avut și alte domicilii de durată? Nu am avut și alte domicilii.

1. Copilăria

Unde ați copilărit? Am copilărit  în satul Bradu.

Cu cine vă jucați? Mă jucam cu vreo 40 de copii: Busuioc Ion, Cioancă Emil, Curcă Ion și alții.

Care erau jocurile preferate? Făceam un fel de scrânceobe din nuiele de alun, apoi era un joc pe nume „untul”. Înfigeam un băț în pământ și trebuia să să-l nimerești de la distanță cu alt băț. Ne jucam cu cercurile de la butoaie, bătăi cu pietre, la scăldat.

Cât timp aveați pentru joacă? Ajutați părinții în gospodărie? Joaca era combinată cu munca. Ne jucam în timp ce păzeam animalele. Ajutam părinții în gospodărie. Dacă nu făceam treabă, mă băteau părinții. Tăiam lemne, le aduceam în casă, îngrijeam vitele.

Erați o familie numeroasă? Da. Am fost 5 copii în familie și părinții.

Părinții erau severi? Cum vă pedepseau când erați obraznici? Erau foarte severi. Ne trăgeau de urechi, cu nuiaua. Dacă nu dădeam „buna ziua” oamenilor, la școală eram pedepsit, eram pus pe coji de nucă.

Erați amenințați că „vine țiganul cu sacul”? Da. Părinții ne mai mințeau. Numai cei mai proști, mici, credeau.

• Școala

Ce studii aveți? Am 8 clase.

Unde ați învățat? La Școala din Grințieș și Bradu.

Ce învățători/ profesori ați avut? La I-IV am avut învățător pe Grințescu Ghiță. La V-VIII Panțiru Constantin, Borșuc Aftanase, Vadana Aurelia, Maftei Constantin, Țifui Ștefan, Florica Țifui.

Cum se comportau învățătorii? Erau severi? În clasa I dacă nu învățam ne punea peste bancă și un copil ne ținea de picioare și unul de cap și ne bătea cu bățul.

Cum vă predau? Dacă nu învățam, luam bătaie.

Ce activități extrașcolare desfășurați? Nu aveam așa ceva.

Aveați colegi de alte etnii? Nu aveam colegi de alte etnii. Erau doar ”țigani”.

Care erau materiile preferate?  Istoria, geografia, citirea.

1. Adolescență- Tinerețe

Care au fost primele îndeletniciri ? Se făceau jocuri. Se făcea clacă. După ce deșfăcam porumbul, dansam.

Care a fost prima iubire? Cum a debutat? Înainte de  armată am avut niște prietenii. După armată, când am venit aici în Grințieș, am avut o prietenie cu Mărioara Corduneanu, Maria lui Ierhan.

1. Căsătorie- familie

Când v-ați căsătorit? Ce preot v-a cununat? În 1961 – prima căsătorie cu Țepeș Maria, în 1973, a doua căsătorie cu Paraschiva Mitronici. M-am despărțit de prima soție din cauza nepotrivirii de caracter. Am mers la un prieten să-i repar ceva și acolo am întâlnit-o pe Paraschiva. Ne-a cununat părintele Ioan Ilie.

Cum a fost pețitul? Ne-am cunoscut, iar părinții au fost de acord. Am convins-o să vină la mine. Aveam pământ, casă, serviciu.

Unde ați făcut nunta? Ați avut vornic? Care era rolul lui? Am făcut nunta acasă în familie  cu prieteni. Nu am avut vornic, fiind o nuntă mai restrânsă.

Ați respectat ritualul? În ce consta el? Nu prea am respectat ritualul.  De la biserică am venit acasă și am făcut o masă festivă.

Povestiți-ne o întâmplare hazlie de la nuntă. La biserică nu găseam lumânări de cununie și am luat lumânări mici. Nașii au uitat de lumânări.

Ați avut mulți nași? Darul a fost bogat? În ce a constat? Nașul Ilie Ion și Platon Pedemonte. Nu am avut dar, doar unul semnificativ, un serviciu de masă.

Aveți copii? Nepoți? Vă împăcați cu socrii? Un copil, Dumitru Platon, are 27 de ani. Cu socrii aveam o relație excelentă, avem un nepoțel și o nepoțică.

Bunicii, mama, o mătușă și un unchi din Răpciuni, comuna Ceahlău

1. Armata – războiul

Ați făcut armata? Unde? Am făcut-o în Fetești – Ialomița, unitatea 3834 Fetești, artileria A, serv. 2 tun 4 batalionul 6. În anul 2, magazionerul regimentului.

La ce vârstă? La ce armă? Am plecat la 20 de ani și am venit la 23 de ani acasă.

Povestiți-ne o întâmplare remarcabilă din armată.  În anul întâi am fost la transmisiuni, colegul (leatul) meu s-a împușcat într-un picior, ceea ce m-a marcat, am fost la el cu toate că nu aveam voie, era contra regulamentului. Era un „țigan” care se prefăcea că e bolnav și nu poate fugi la alarmă, iar șeful ne punea să-l luăm în brațe. La o santinela a venit un câine turbat, dându-i cu arma, arma s-a rupt, iar câinele a murit. Deoarece s-a rupt arma a fost dus la închisoare, apoi împreună cu cei 150 de colegi a fost internat. Eram magazioner. S-a anunțat viscol, s-a anunțat viscol, am plecat după pâine în oraș cu căruța. Fiind viscol m-am întors și am lăsat pâinea, după aceea am mers cu mașina de luptă după altă pâine. În apropierea regimentului am rămas înzăpeziți și am stat mult în frig.

Erați căsătorit când ați plecat în armată?  Nu eram căsătorit.

La cât timp vă vedeați familia? În 3 ani am avut 2 concedii și o permisie.

Ați prins războiul? Da. Eram în clasa a III-a.

Combatant sau civil? Civil.

Unde v-ați refugiat? În pădure la 1 km de casă. Am stat trei săptămâni. Am luat și vitele cu noi, am mâncat brânză, lapte, mălai.

Ce v-a impresionat cel mai mult? La gura Pintecului am văzut o execuție de 35 de ruși împușcați de unguri. La întoarcere, casa am găsit-o goală, totul era distrus. A rămas doar clădirea. Ne-au luat toate bunurile. Imi pare rău că mi-a luat patifonul.

• Locuința – gospodărie

Din ce erau construite casele în general? Din lemn și cu lut.

Dar a dumneavoastră? Din lemn, tencuită cu lut și văruită.

Câte încăperi aveau? Aveam 3 încăperi și o bucătărie separată și alte anexe.

Cum arăta interiorul casei? Noi aveam mobilă făcută la Tulgheș. Pat de lemn, saltea din fân.

Ce alte acareturi mai aveați? Grajduri, beci, pivniță, șopru de lemne, fântână.

Aveați gospodărie mare? De mijloc.

Ce animale creșteați? Două vite, 10-12 oi, 2-3 porci, aproximativ 30 de păsări.

Ce meserie ați avut?  Eram responsabil cu mecanizarea. Eu mi-am ales meseria și mi-a plăcut.

Ce plante cultivați? Aveați grădină de zarzavat? Porumb, cartofi, varză, roșii, castraveți, mazăre, bob, fasole. Aveam gradina de zarzavat.

• Îmbrăcămintea

Ce îmbrăcăminte purtați? Dar încălțăminte? Purtam haine „nemțești” făcute în propria casă la inițiativa tatei, iar mama purta costum popular. Pantalonii erau bufanți, nemțești. Purtam opinci de piele de vită sau din cauciuc, obele din lână.

Cine le făcea? Din ce? Care era procedeul? Le făcea mama. Erau oameni care făceau opinci numiți opincari. Îmbrăcămintea era făcută din lână, cânepă și in. Cânepa se cultiva, se strângea, se punea la topit 21 de zile, apoi se melița și se pieptâna.

1. Alimentație

În ce consta hrana zilnică? Dar duminica și în sărbători? In ceea ce aveam în gospodărie: lapte brânză, ouă, pește, ciuperci. Aveam cuptor și la sărbători făceam pâine, cozonaci de sărbători.

Aveați o masă îndestulată? Era în funcție de perioadă și de gospodărie.

Ați prins perioada de foamete? Da, am prin în 1947.

Ce mâncați atunci? Cartofi fierți, fasole, fructe uscate (iarna) Unii oameni simțeau foametea foarte tare. Se ajutau între ei. Se măcina porumbul cu tot cu ciucalău ca să le ajungă făina.

1. Mari evenimente din viața omului

Cum se desfășura un botez? Era vreun ritual deosebit? Ritualul era același. Era un singur naș pentru toți copii dintr-o familie. Nașul era foarte respectat.

Vă amintiți vreo strigătură de nuntă? „Măi Mitică frumos ești, nu te-aș pupa să-mi plătești”.

Dar vreun bocet de înmormântare? Nu  prea erau  bocitoare. Se juca pe mormânt. „Aice-ți locul tău, nu cu mâna-n capul meu”.

Știți vreun descântec?  „Bulai, Bulai, unde-i unu să fie doi, rădăcina să se-n drepte, unde-i unu să fie șapte”.

1. Mari sărbători de peste an

Cum petreceați Paştele? Pe timpul comuniștilor nu aveam voie să zicem „Hristos a Înviat”. Posteam, mergeam la biserică. Făceam cozonaci, pască, miel, ouă roșii (le făceam cu coji de ceapă sau scoarță de arin, se încondeiau cu apă tare). Toată familia se strângea la masa de Paşti.

Dar sărbătorile de iarnă? Se mergea cu colindul, uratul, sorcova, ursul, capra, jienii, bujorii, steaua. Rar se dădeau bani. Se dădeau mere, nuci, cuburi de zahăr. Nu erau cadouri de la Moș Crăciun. Mesele de Anul Nou și Crăciun erau simbolizate de gogoși și sarmale.

Participați la obiceiurile tradiționale? Nu participam.

Cum petreceați hramul? Se adunau rudele și prietenii din alte sate, acasă.

Cu ce primeați oaspeții? Se făcea ciorbă, sarmale și pâine.

La hramul muntelui mergeați? Da, mergeau oamenii, dar în special la biserică.

Cum se desfășura? Erau festivități mai târziu.

Vă amintiți de vreun haiduc al zonei? Baltă, Gafița de la Ceahlău. Luau de la bogați și dădeau la săraci.

• Timp liber

 Cum petreceați timpul liber? Mergeam la film la cămin, citeam.

Erau hore? Dar baluri? Da. Se făceau la căminul cultural sau la anumite case.

Cine cânta? Cine avea talent. În general amatori. Se cânta din scripcă, bucium, fluier.

Dar scrânciobe? Erau scrânciobe în centrul comunei. Erau făcute de anumiți oameni gospodari.

• Viața politică și socială

Cu cine simpatizați înainte de război? Am auzit de la părinți că țărăniștii au stricat țara. Eu nu simpatizam cu nimeni.

Vă amintiți poezii politice sau sloganuri? „Noi vrem pace-n Balcani/ făr’ de  anglo-americani”.

Vă amintiți cum au ajuns la putere comuniștii? Comuniștii au ajuns la putere deoarece țara era ocupată de ruși.

V-au confiscat ceva? Da. Mi-a confiscat bicicleta.

Ați fost membru de partid? Da. Am plătit taxă. Am fost obligat.

Ați avut probleme cu Miliția, Securitatea? Niciodată nu am avut.

Cunoașteți pe cineva care a suferit de pe urma regimului? Părinții mei, i-au bănuit că ar avea legătură cu ungurii. Tata a fost închis la București pe nedrept o lună, două, a fost bătut și trimis acasă.

Când era mai bine, atunci sau acum? Era mai bine atunci că aveai un loc de muncă, ziua de mâine era asigurată.

V-ați bucurat când a căzut Ceaușescu? Da. Am sperat că se va  schimba în mai bine, va veni cineva care ne va da o libertate și un trai mai bun.

Vă amintiți primarii comunei? Da. Ichim, Bulai, Traicu Ștefan, Feraru Ion, Spătaru Dumitru, Borșuc Ștefania, Azoiței Filip, Alexandroaia Viorel.

• Perioada actuală

Cum vă descurcați cu noua tehnologie? Da. Apelăm la ea după posibilități. O acceptăm.

Când ați avut prima oară radio? Prin 1960.

Dar televizor? Cine a avut prima dată? Televizor  prin 1970. Romanescu Emanuel a avut primul televizor.

Știți care a fost prima bicicletă din comună? Prima bicicletă a avut-o Platon Emil. Făcută în Austria și Petre Ifrim.

Dar mașină? Sturdza, după război.

Cum vedeți viitorul localității? Foarte prost. Ar trebui în zona noastră să fie locuri de muncă, să se facă bazine de pescuit, fabrici de prelucrarea lemnului, de cărămidă.

Ce părere aveți despre proiectul nostru? Un proiect foarte bun și interesant. Poate am spus bune și rele, dar aveți de unde alege.

Vreți să mulțumiți cuiva pentru cariera sau viața dumneavoastră?

Da. Părinților. Ne-au sprijinit cu școala, ne-au născut și crescut.

Articolul Interviurile noastre şcolăreşti: Platon Dumitru apare prima dată în Ecoul muntilor.

În ziua de 24 a lunii iunie a anului 2024, Biserica Ortodoxă Română sărbătorește un buchet de evenimente religioase de mare importanță spirituală: Sfânta Treime, Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (Sânzâienele sau Drăgaica), Aducerea Moaștelor Sfântului Mare Mc. Ioan cel Nou de la Suceava, dar și începutul Postului Sfinților Apostoli Petru și Pavel.

Prezentăm un scurt istoric al Bisericii din Lemn din satul Bradu, la care s-a prăznuit hramul:

Biserica de lemn din Bradu, cu hramul „Sfânta Treime”, a fost ridicată începând din anul 1959 prin strămutarea parțială a bisericii „Gura Largului” din  Poiana Teiului, când au fost demolate și transportate materiale din clădirea trapezei și tot inventarul mobil al fostei parohii. Mitropolia a revenit asupra aprobării inițiale, hotărând ca tot materialul și inventarul ei să fie transportate la parohia Bivolari, raionul Rădăuți, hotărâre de altfel executată.

           Credincioșii din gura Largului, strămutați la Bradu ca urmare a extinderii lacului de acumulare „Izvorul Muntelui” s-au opus, obținând aprobarea ca o parte din inventar și clădirea trapezei să le rămână lor. Determinarea brădenilor a dus la mobilizarea trapezei și astfel a fost amenajată ca o capelă bisericuța din lemn de dimensiuni mici, cu părțile ei componente: pridvor, pronaos, naos și altar, unde o dată pe lună se săvârșea Sfânta Liturghie până la constituirea parohiei.

Sursa: Maria Dinulescu „Grințieș- așezare montană pe Valea Bistricioarei”

Dacă vrei să călătorești pentru câteva ore în trecut, acest lăcaș de cult al satului Bradu îți oferă această posibilitate. Ajunși în incinta Bisericii ești cuprins de o stare de liniște, iar odată intrați în sânul lăcașului de cult cu icoanele ei vechi, cu policandrele încununate de lumânări se creionează o atmosferă aparte, de aș îndrăzni să spun ireală. Mirosul de smirnă și tămâie întăresc legământul dintre planul terestru și cel ancestral.

Slujba acestei zile deosebite a fost oficiată în sobor de preoți: Preotul Paroh Celestin Ignat (gazda de astăzi), alături de Preotul Ioan Pietrarul (pr. Paroh Biserica Precista Piatra Neamț), Pr. Gheorghe Simionescu, Pr. Anisiea Gheorghiță și Pr. Vasile Tanasă de la Poiana Veche.

Cuvântul de învățătură a fost rostit de către Preotul Ioan Pietrarul: „… mare este taina Sfintei Treimi necuprinsă de mintea omenească care este limitată și doar printr-o credință puternică și cu rugăciune putem înțelege tainele Sfintei Treimi. Mereu auzim că Dumnezeu este unul în persoană întreit în trei fețe, unul închinat în Tatăl și în Duhul Sfânt de o ființă de o sfințenie, dar întreit dar întreit în trei persoane. Iată că și astăzi într-o zi de luni obișnuită, după ce ieri am prăznuit Pogorârea Duhului Sfânt, astăzi este soborul întregii creații pornite de la Tată, săvârșită prin Fiul și închinată de Duhul Sfânt și este soborul Sfintei Treimi…!”

În încheiere a fost rostit un scurt cuvânt de învățătură de către Preotul Paroh al Parohiei Bradu Grințieș Celestin Ignat: „Toată istoria de la coada lacului se află acum aici, inclusiv pomelnicul cu monahii primei Biserici care a fost coborâtă din vârful Muntelui și adusă lângă Piatra Teiului, iar ulterior aici, la Bradu și să ia ființă prima Biserică a satului Bradu, iar satul să se așeze mai cu temei așa cum spuneau documentele de odinioară….. chiar dacă această biserică șade aici smerită pe malul Bistricioarei așa simplă cum o știm cu toții este plină de Harul Duhului Sfânt și ne duce într-o lume a sihaștrilor din vârful Muntelui alături de ctitorii de la Poiana Teiului… În încheiere vreau să vă mulțumesc tuturor celor prezenți la această Sfântă slujbă, tuturor celor care au venit de mai departe, slujitorilor bisericii, mulțumiri doamnei Ana Buștihan, preoților aici prezenți și tuturor celor care sprijină această comunitate…”

Răspunsurile la strană au fost date sub conducerea dacălului gazdă Paul Diacu, împreună cu Ludovic Gabor, Cristian Sfarghie, Rusu Mihai și alții.

La sfârșitul Sfintei Liturghii enoriașii au participat la o agapă frățească binecuvântată, „dirijată” de iscusitul bucătar dl. Nistor Alupului (sau Nistor Bucătarul) alături de câteva familii de gospodari ai acestei obști.

Roxana Gabor Tănase

Articolul O lume a tradiţiei la Biserica Veche a satului Bradu din comuna Grințieș apare prima dată în Ecoul muntilor.

La îndemnul lui Emi, a început studiile la Liceul de artă „Victor Brauner” din Piatra Neamț, la clasa profesorului Sidor Rusu, muzică instrumentală – acordeon. Andrei își amintește cu bucurie că timp de un an de zile a învățat notele și s-a familiarizat cu acordeonul devenind cei mai buni prieteni.

Roadele nu au întârziat să apară, iar orele petrecute în compania noului amic l-au ajutat să participe la multe concursuri și să câștige numeroase premii:

-22 iunie 2023/ Olimpiada națională de arte vizuale, arhitectură și istoria artelor, secțiunea acordeon premiul al III-lea;

-24 aprilie 2023/ Festivalul Internațional de Folclor „Constantin Brăiloiu” premiul I;

-Aprilie 2022/ Concursul national „Primăvara artelor” – premiul II;

-2022/ Concursul Internațional de interpretare instrumentală „Aulodia”/ mențiune;

-2022/ Concursul național de interpretare a muzicii românești „Sigismund Tudoriță”/ premiul II.

-Iulie 2021/ Festivalul „Staruri Moldovene”, premiul II;

-2023/ a participat la Festivalul Haiducilor și la Festivalul Oierilor de la Grințieș, bucurând publicul cu o interpretare deosebită și vivace.

Andrei își dorește să meargă la „Conservator”, să învețe cât mai mult din tainele acestui instrument întrucât este pasiunea lui, iar viitorul fără acesta nu și-l poate închipui. Timpul liber, pe care cu greu îl are, și-l petrece ajutând în gospodărie, bucurându-se că este alături de cei dragi, sau merge la pescuit, dar cel mai des ascultă muzică de calitate, muzică veche populară și exersează cel puțin 3-4 ore zilnic la acordeon.

De curând face parte dintr-o formație, „Strâmbenii” de la Bicazul Ardelean, sperând că va reuși să rotunjească bugetul propriu, dar mai cu seamă „să fure” meserie. Acest an este un an plin de studiu deoarece se pregătește pentru examenul maturității ca mai apoi atenția să se îndrepte spre „Conservator”. Deși uneori nivelul de stress este ridicat, nu a existat nicio clipă de deznădejde pentru alegerea pe care a făcut-o și nu-și imaginează viața fără acordeon și fără muzica populară.

Cu siguranță vom mai auzi de acest talent al Grințieșului, iar ambiția și perseverența, împletite cu talentul său, îl vor călăuzi pe cele mai înalte piscuri ale muzicii populare.

Roxana GABOR-TĂNASE

Articolul O iubire altfel… pe clape! Andrei Hulpaşu apare prima dată în Ecoul muntilor.

-profesoara Mihaela Apetroei, care a insistat pe sprijinul necondiţionat pe care îl primeau elevii şi profesorii bicăjeni de la bibliotecarul şi ziaristul Ion Asavei;

-ziarista Camelia Varvara, fosta colegă de presă, care a dorit să aducă mulţumirile ei pentru sprijinul primit în anii de gazetărie de la „Monitorul de Neamţ”;

-preotul Toader Ropotoaia din Bicazul Ardelean, care şi-a amintit de numeroasele manifestări culturale de la Biblioteca Bicaz;

-preotul Emilian Căruceru, fost elev al doamnei Asavei, care a menţionat contribuţia domnului Asavei la manifestarea comemorativă de la Brateş în memoria soldaţilor căzuţi pe acele locuri;

-preotul Mihail Popa din Dodeni, un apropiat al bibliotecii, care a aflat în domnul Asavei „un frate mai mare”;

-preotul Celestin Ignat de la Bradu care a vorbit despre familia domnului Asavei de la Grinţieş, strămutaţi aici odată cu apariţia lacului la Bistricioara;

-poetul Mihai Coşerariu, prieten apropiat, care a oferit celor prezenţi o sensibilă poezie:

CÂNTEC PENTRU ION ASAVEI

Dumnezeu să te ierte, domnule Asavei!

Articolul S-a mai dus un om… Ion Asavei (1950-2023) apare prima dată în Ecoul muntilor.