Unii desculți,

Alții cu opinci,

Iar cei mai mulți cu papuci de suman.

S-a zvonit că o școală s-ar fi zidit

Între munți

Și au plecat.

Au plecat de la case

Ce n-aveau ce le pune pe masă.

Cu pluta

Sau pe jos au plecat

Alții călare pe cal au plecat.

Adunatu-s-au toți

La început de an

Și minune mare

Școala i-a prefăcut

În ingineri, în profesori

În doctorii cei

Ce-au sădit

Gândit

Construit

O întreagă lume visată de ei.

În școală rămasu-le-au

Chipul și dorul

Sufletul și gândul

Ce vine în zborul

Anilor tineri ce toate le fac

Socotiți firesc

Pe-al vremii abac.

Ana Bondar, Pelerin – Editura Crigarux, Piatra-Neamţ, 2019.

*foto sus: Constantin  Romanescu și una dintre clasele sale.

Articolul Sub semnul lui Euterpe: A fost odată apare prima dată în Ecoul muntilor.

S-a născut la 10 februarie 1945 în Mădei, Borca, judeţul Neamț. A urmat cursurile şcolilor din Mădei şi Borca şi apoi a devenit absolvent al Facultății de Litere din cadrul Universității Bacău.

În perioada 1968-2008 (40 de ani) este profesor de limba și literatura română la Școala cu clasele I-VIII Mădei, școală ce poartă astăzi numele unui emerit învățător: Școala Gimnazială „Mihai Petrescu”.

Pentru activitatea sa deosebită, în anul 1985 primește titlul de „Profesor Evidențiat”, ca o recunoaștere binemeritată a profesorului și directorului Școlii Mădei. Profesorii de limba română gestionau și Jurnalul de carte al școlii şi profesorul Bondar se preocupă permanent de îmbogățirea bibliotecii școlare, mult mai importantă decât în aceste vremuri.

Este atras de publicistică şi coordonează revista „Aripi către soare”, premiată la concursuri județene și naționale şi se concentrează pe culegerea de folclor, fiind şi coordonatorul cercului de folclor și al cercului de lingvistică.

A predat limba latină la Mădei și la Liceul „Mihail Sadoveanu” din Borca şi a fost fascinat de literatura antică a poporului român, de piciorul metric al poeziei latine.

A fondat și gestionează Muzeul Etnografic „Strămoșii”, alături de soția sa, profesoara Ana Bondar, un reper al muzeisticii săteşti nemţene.

A debutat publicistic în presa judeţeană în „Monitorul de Neamț”, fiind, de altfel, corespondent local al acestui ziar, cu tiraje impresionante în perioada de după 1990.

Dragostea pentru satul natal, pentru lumea în care trăiește, se reflectă cel mai plenar în volumul „Pe plaiul lui Matei”, ce a apărut la Editura Crigarux în 2020 şi a fost reeditat în 2022. Volumul a primit o excelentă prefață de la preotul Nicolae Cojocaru, asemănătoare parcă cu scrierea lui Nicolae Iorga despre cartea lui G.T. Kirileanu dedicată Broştenilor, din care cităm: „Cartea, scormonind în pietrele, tainele și măruntaiele Cetății Mădeiului, este un răspuns la nevoia de neuitare a trecutului datorat prezentului”.

Urăm multă sănătate profesorului Gheorghe Bondar şi promitem să-l sărbătorim la 80 de ani aşa cum am făcut-o şi anul acesta (e drept, mai discret) la manifestarea numită „Părinte drag Justin” – 10 februarie, Farcaşa. Şi aşteptăm de la domnia sa, senior-redactor (la fel ca Dragomir Romanescu, Constantin Cojocaru sau Elena Aflorei) al revistei „Ecoul Munţilor”, încă multe articole, cu măsura şi bunul gust specific bătrânilor noştri intelectuali din munţii Neamţului.

Daniel Dieaconu

Articolul Personalitatea lunii: profesorul Gheorghe V. Bondar de la Mădei apare prima dată în Ecoul muntilor.

Au fost asemenea oameni, încât numele lor trebuie rostit cu pioșenie. Spre binele întregii comunități, un alt sfânt al învățământului din aceste locuri este domnul Vasile Codrescu care se străduiește enorm și înființează liceul de la Borca (1953). Absolvenții duc faima liceului în toate centrele universitare din țară. Așa se face că foarte mulți copii din Mădei ajung cărturari deosebiți și vestiți.

Găsesc că este locul potrivit de a însera în aceste pagini, cu voia autoarei, poezia ”A fost odată”.

Au fost odată niște copii

Unii desculți,

Alții cu opinci,

Iar cei mai mulți cu papuci de suman.

S-a zvonit că o școală s-ar fi zidit

Între munți

Și au plecat.

Au plecat de la case

Ce n-aveau ce le pune pe masă.

Cu pluta

Sau pe jos au plecat

Alții călare pe cal au plecat.

Adunatu-s-au toți

La început de an

Și minune mare

Școala i-a prefăcut

În ingineri, în profesori

În doctorii cei

Ce-au sădit

Gândit

Construit

O întreagă lume visată de ei.

În școală rămasu-le-au

Chipul și dorul

Sufletul și gândul

Ce vine în zborul

Anilor tineri ce toate le fac

Socotiți firesc

Pe-al vremii abac.

(Ana Bondar, Pelerin – Editura Crigarux, 2019)

Gheorghe Bondar

Articolul Apostolii din sate apare prima dată în Ecoul muntilor.

Simt nevoia să precizez, încă de la început, că a fost primul eveniment de acest gen la care am participat alături de toți colegii clasei a VIII-a A. Am pășit cu emoție în sala amfiteatrului și după ce fiecare ne-am găsit câte  un loc am descoperit că pentru fiecare dintre noi ne erau pregătite câte două cărți și un dulce  ce ne-au fost făcute cadou de către domnii invitați. Acest gest ne-a luat prin surprindere pe mulți dintre noi.

După asigurarea unui climat de ordine și disciplină, doamna bibliotecară a dat starul întâlnirii, prezentându-ne câteva informații despre soții Bondar, foști profesori ai acestui liceu și doi dintre scriitorii invitați. La prezentarea cărții Pe plaiul lui Matei, a domnului profesor Bondar Gheorghe, am fost duși cu foarte mulți ani în urmă, tocmai la începutul nașterii satului Mădei. Am fost impresionată de prezentarea detaliată a unor informații și am conștientizat că  pentru a scrie această carte e o muncă imensă. De asemenea am remarcat nota ușor umoristică a domnului profesor și nu în ultimul rând dragostea acestuia pentru limba latină. Nu s-a lăsat până nu ne-a scris pe tablă o maximă latină: Amore, more, ore, re, amicitiae probantur se.

Momentul doamnei profesor Ana Bondar a fost unu ce ne-a dus dincolo de granițele țării. Ne-au fost citite note din jurnalul de călătorie a doamnei precum și poezii însoțite de aplauzele furtunoase ale participanților.

Mi-aș fi dorit să îl fi avut prezent și pe părintele Neculai Cojocariu, dar din motive foarte bine întemeiate nu a putut ajunge. Cartea Calendarul bunicului a avut parte de o prezentare aparte făcută de doamna bibliotecară Iolanda Lupescu, iar domnul profesor Bondar Gheorghe ne-a îndemnat să îi citim cartea părintelui chiar în acea zi, imediat ce ajungeam acasă.

Pentru mine, această activitate mi-a presărat în suflet o stare de bine, am rămas uimită de modestia acestor scriitori și parcă m-a îndemnat să fiu mai atentă la oamenii simpli din preajma mea.

Raluca Ruscanu, clasa a VIII-a A

Articolul Un eveniment de zile mari… apare prima dată în Ecoul muntilor.