Expedițiile pionierești au fost organizate de către Consiliul Național al Organizației Pionierilor și revista „Cutezătorii” începând cu anul 1969. Aceste expediții erau considerate mișcări sportive pionierești unice în lume, deoarece ele se adresau copiilor.
Expediția consta în parcurgerea unui traseu stabilit în diferite zone din țară, fie zonă de munte, pe firul unei ape sau Delta Dunării, pe durata a două săptămâni. Grupul de copii se deplasa în cea mai mare parte a drumului cu rucsacul în spate, dormea în corturi și se autogospodărea. Pe tot parcursul traseului, ei explorau și adunau informații despre zona respectivă, obiective turistice, floră și faună, realizau interviuri cu personalități, observau tradițiile și obiceiurile localnicilor, culegeau folclor, făceau fotografii, desene, schițe și consemnau amănunțit tot ceea ce se întâmpla în Jurnalul expediției.
În Oglinda expediției erau trecute semnături și ștampile ale instituțiilor sau primăriilor din localitățile pe unde treceau. Fiecare membru avea o responsabilitate, de multe ori fiind nevoiți să rezolve diferite probleme ce se iveau în cale: procurarea unor alimente (unele de la localnici), găsirea locului de campare sau de dormit, dacă vremea era nefavorabilă, mici devieri de la trasee (dacă timpul nu permitea continuarea drumului sau dacă nu existau legături între autobuze, autobuz-tren etc.), schimbarea programului orar ș.a.
De la Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca (Școala Medie/ Generală de 10 ani) au pornit în explorarea țării expedițiile Indagatores (Cercetătorii) și Lostrița. Acestea aveau loc pe parcursul lunilor iulie sau august, în vacanța mare a elevilor.
Expedițiile Indagatores au avut echipajele formate din elevii claselor a VII-a și a VIII-ași au explorat zonele din Masivul Călimani (1974), Delta Dunării (1975), Țara Maramureșului (1976), Dobrogea (1977), Orăștie (1978), Gura Portiței (1979), Deva – Alba-Iulia (1980), Podișul Mehedinți (1982), Borca-Vf. Budacu (1986), Borca-Drumul Vitoriei Lipan-Stânișoara (1987).
Expedițiile Lostrița, formate din elevi din clasele a V-a și a VI-a, au cercetat zona Lacului Roșu (1982), Rarău-Gura Humorului(1983), Bicaz-Slănic Moldova-Gh. Gheorghiu Dej-Tg. Ocna (1984).
Echipajul Indagatores a fost condus de dna prof. de geografie, Maria Lungu și însoțitor, dl. prof. de lb. franceză, Petru Lungu. În unele expediții au mai fost însoțitori: dna prof. Andrieș Georgeta, înv. Niță Vasilica sau înv. Mrejeru (Bondar) Gladiola.
Echipajul Lostrița a fost coordonat de dna prof. Andrieș Georgeta și însoțitori, profesorii Maria și Petru Lungu.
Expedițiile erau cu multă grijă pregătite, încă din timpul anului școlar: se stabileau scopul și obiectivele expediției, traseul, mijloacele de transport (orarul, prețul biletelor pentru autobuz, tren, vapor), locurile unde urmau să își stabilească tabăra de corturi, listele cu alimente, haine, trusă de prim ajutor, alte obiecte necesare (corturi, saci de dormit, ceaun, filme pentru aparatul foto etc.).
Copiii studiau hărțile din zonele respective, exersau întinderea și strângerea cortului, confecționau în atelierul școlii unele indicatoare, stabileau legături cu școli și profesori din acele zone pentru a le fi ghid, își împărțeau sarcinile în cadrul grupului (căpitan, secund, etnograf, folclorist, sanitar, biolog, geograf, meteorolog, cronicar, contabil, fotoreporter, desenator), participau la diferite alte activități pionierești pentru a aduna resurse financiare-colectarea și valorificarea deșeurilor refolosibile, a plantelor medicinale, curățarea islazurilor, susținerea de spectacole (cu vânzare de bilete) la Farcașa și Broșteni. Pe lângă autofinanțare, banii veneau și din partea organizației de pionieri și de la părinți.
Jurnalele expedițiilor conțin informații amănunțite despre fiecare loc prin care au trecut sau au poposit expediționarii, fiind descrise localități, cum ar fi Borsec, Galați, Tulcea, Sulina, satul Letea, Broșteni, Vatra Dornei, Moisei, Bogdan-Vodă, Ieud, Rozavlea, Sighetul Marmației, Săpânța, Mangalia, Constanța, stațiunile de la Marea Neagră; Varna, Albena și Balcic din Bulgaria; Orăștie, Costești, Jurilovca, Portița, Deva, Brad, Avram Iancu, Tg. Jiu, Cloșani, Herculane, Drobeta-Turnu Severin; Bicaz, Câmpulung Moldovenesc, Suceava, Bicaz, Piatra-Neamț, Buhuși, Bacău, Slănic-Moldova, orașul Onești redenumit Gheorghe Gheorghiu-Dej, comuna Borca ș.a.
O atenție deosebită era dată instituțiilor, școlilor, muzeelor, obiectivelor turistice, spre exemplu: „Institutul de cercetare, recoltare și studiere a stufului” de la Maliuc, „NAVROM” Galați-Navigația Română, muzeele din Sulina, Constanța, Orăștie, Suceava, Bicaz, Piatra-Neamț, Muzeul Artei Lemnului din Câmpulung Moldovenesc, Muzeul de Etnografie din Gura Humorului, Muzeul Aurului din Brad; Cetățile Costești, Sarmisegetuza, Deva, Alba-Iulia, Suceava; Case Memoriale- „Gheorghe Crișan”, „Aurel Vlaicu”, „Ion Borcea” din Racova; Gorunul lui Horea și mormântul lui Avram Iancu; Fabrica de postav din Buhuși, Expoziția de lucrări grafice, tapiserii, navo- și aeromodele și ferma pionierilor din Bicaz etc.
Zonele geografice erau cu atenție studiate, expediționarii consemnând informațiile adunate de la ghizi, oamenii din zonă sau specialiști. Ei au realizat fotografii, descrieri ale acelor zone, au desenat numeroase schițe, hărți și și-au exprimat în scris propriile păreri, observații, gânduri.
Astfel, în Jurnale se regăsesc importante informații despre Munții Călimani, vf. Pietrosu, Peștera Luana și Lacul Iezer; Delta Dunării, Pădurea Letea și herghelia de cai din Mangalia; vf. Stânișoara, vf. Budacu, drumul Vitoriei Lipan, valea Sabasei și a Bistriței, izvorul Borcut; peșterile Ponorîci, Ponorîci-Șa, Meziad, Peștera Muierilor, Cioclovina cu Apă și Cioclovina Seacă, Plăișor, Șura Mare din Ohaba-Ponor; Lacul Razim și țărmul Mării Negre; Muntele Vulcan, Cheile Bulzeștilor, izvorul vocluzian numit „Fântâna lui Marian”; Peștera Ionilești și Muntele Găina; Valea Motrului; peșterile Ponoarele, Izverna, Peștera Mare din Balta; Cheile Bicazului, Lacul Roșu, Muntele Rarău, Rezervația Piatra Pinului, Ilișești; Lacul Izvorul Muntelui ș.a.
Casele sătenilor, obiceiurile și tradițiile din diferite locuri, portul popular, meșteșugurile sau îndeletnicirile locuitorilor sunt cuprinse în paginile Jurnalelor sub formă de rapoarte ale membrilor expedițiilor, versuri culese de la localnici, desene cu motive populare ale unor construcții din lemn, desene pe hârtie milimetrică a modelelor de țesături, ștergare, cămeși, fotografii.
Câteva exemple: stânile din Șaru Dornei, exploatarea sulfului din Călimani, a lemnului – Gura Haitii, a stufului din Deltă, practicarea pescuitului; exploatările miniere din Baia Borșa, Burloaia; topitul cânepii în apa Izei; sculptura în lemn – garduri și porți, cruci, obiecte casnice; țesutul covoarelor persane la întreprinderea meșteșugărească „Mureșana” și împletirea coșurilor din nuiele la Ieud; nuntă tătărească la Capul Midia; modele de ștergare, și alte țesături din casele locuitorilor din Costești și Cloșani; descântec pentru deochi, strigătură de nuntă, cântec pentru Aurel Vlaicu-notate de la bătrânul Bogdan Pătru din Costești, 1978; poezie scrisă de Mihai Gavrilită în presa vremii despre Horea, Cloșca și Crișan; meșterii olari din Obîrșa; colecția de linguri de lemn a prof. Ioan Țugui și poezia „Cântecul Bucovinei” culeasă de la Elena Raia din Pojorâta; munca în hidrocentrale, în fabrica de ciment, de obținere a celulozei și hârtiei sau a postavului etc.
Întreaga aventură a micilor exploratori din perioada anilor 1974 – 1987 este însoțită de fotografii alb-negru, drept mărturii ale muncii de explorare depusă de către expediționari.
Au fost surprinse pe filmul fotografic și vapoarele Malnaș, Săgeata, Moldova; vapoarele oceanice pentru pescuit Polar I și Polar II; bărcile Dacia și Antares; navele de război – distrugătoarele Crimeea Roșie și Viteazul ale U.R.S.S., expuse cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la Revoluția socialistă din octombrie; bricul Mircea și corabia Speranța din serialul „Toate pânzele sus”; motonava Transilvania numită și Lebăda Mării Negre; vasul Libertatea; vapoarele Cluj și Banatul.
Expediționarii s-au întâlnit cu diferite persoane, profesori, ghizi, specialiști și personalități: ing. Oancă, topograf, le-a fost ghid la Peștera Luana și Lacul Iezer; prof. Stan Damian de la Șc. Bilbor; ing. Bondar Dumitru din Borca, ghid la minele Baia Borșa; artificierul Avășanei Ionde la mina Burloaia; fiica meșterului popular Ion Pătraș, Săpânța; poetul Aurel Dumitrașcu din Borca ce își făcea stagiul militar la Sulina; pilotul de nave maritime, Olărescu Sorin; cercetător dr. Carol Nagy de la Institutul de cercetare marină; comandantul de navă de pescuit oceanic, Ștefănescu Toader; sculptorul Adam Nicolae, autorul machetei Munților Orăștie și a grupului statuar „Palia de la Orăștie”; șeful brigăzii de pescuit, Nichei Ivan, de la Gura Portiței; preotul Liviu Oprișan-ghid la biserica-monument istoric din Crișcior; prof. Stan Marin și ing. Dan Sorin-ghizi la Uzina Gura Barza unde se prelucra minereul aurifer; moș Toader Dragoșa și soția sa, nana Carolina – povestitori la Țebea, cu casa transformată în muzeu; inginerii Răianu și Tîpîrnic-ghizi la Hidrocentrala Motru; înv. Codrescu Vasile și soția sa, Codrescu Paraschiva- fostă casieră a Ocolului Silvic Borca, secretară a liceului și veteranul de război Iftimuț Gavril din Borca ș.a.
Impresiile copiilor, jocurile din timpul liber, activitățile gospodărești și momentele hazlii se regăsesc în creații literare, cântece și Imnuri ale expediției, versuri dedicate fiecărui membru al expediției, desene și multe fotografii.
Cu mult haz sunt prezentate unele întâmplări și situații: 1974, Borsec – „Pe-o căldură tropicală/ La cofetărie,/ Ca să răcim înghețata/ Suflăm cu furie!”; 1975, Delta Dunării – „Zece elevi mititei/ Au plecat odată/ Într-o expediție/ Spre o mare „baltă”./ Au plecat cu toți, voinici,/ Fericiți, măi frate!/ S-au întors cu toții, să știți,/ Dar pișcați în coate.”; Bicaz, 1984: „Lostrița-i al nostru nume/ Veșnic cercetăm,/ Cutezanța, veselia/ În suflet purtăm./ Ducem casa în spinare/ Spre un loc vestit./ Cărăm tot și pe deasupra/ Sacul de dormit” etc.
Expedițiile „Indagatores” de la Școala Borca au obținut de-a lungul timpului următoarele trofee și premii: 1978-1979 – Marele trofeu „Busola de Aur” (trofeu transmisibil); 1981 – Trofeul „Pana de Argint” pentru cronicarul echipajului; 1983 – Trofeul „Termosul de Argint”; 1987 – Mențiune la trofeul „Chemarea munților”.
Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la prima expediție Indagatores (1974) și se dorește o întâlnire cu foștii expediționari pentru a marca acest eveniment.
Bibliografie: Jurnalele expedițiilor Indagatores și Lostrița.
Revistele Biblioteca din Nord, ediția de primăvară, 2022 – vară, 2024.
Prof. înv. primar Gladiola Bondar
