Munții de la Bicazu Ardelean au fost, în această vară, mai mult decât un decor spectaculos. Au devenit locul unde o mână de tineri pasionați de presă au avut ocazia să învețe din experiența celor care au trăit jurnalismul pe viu, ani la rând. Printre invitații taberei Catharsis s-a aflat și Vasile Arhire, unul dintre numele grele ale televiziunii ieșene, jurnalist și comentator sportiv cu o carieră de peste trei decenii. Atmosfera s-a schimbat odată cu apariția lui: un om calm, cu zâmbetul discret și vocea caldă, obișnuită să umple casele telespectatorilor. Nu a venit cu lecții pre-scrise, ci cu povești. Între dealurile verzi și curgerea Bistriței, discursul său s-a transformat într-o adevărată confesiune despre meserie, curaj și responsabilitate. „Jurnalismul nu e doar o profesie, e un legământ cu adevărul”, a spus Vasile Arhire, privindu-și interlocutorii, tineri cu caiete pline de notițe și telefoane pregătite să înregistreze fiecare cuvânt. Născut la Huși, în 1959, Vasile Arhire și-a legat destinul profesional de televiziune. La TVR Iași, a trecut prin aproape toate rolurile posibile: reporter, realizator, comentator sportiv, coordonator al studioului.
De-a lungul anilor, a moderat talk-show-uri, a adus în fața publicului personalități de prim rang și a oferit telespectatorilor comentarii vibrante de la evenimente sportive. Cariera sa nu a fost doar despre camere și reflectoare, ci și despre oameni. Din întâlnirile cu sportivi, actori, scriitori sau artiști s-a născut volumul „Ghici cine (re)vine la cină?”, o carte care adună povești și confesiuni la fel de vii ca interviurile sale de pe micul ecran. La Bicaz, însă, nu a venit ca să-și etaleze succesul, ci ca să asculte și să încurajeze. „Dacă nu iubești oamenii, nu poți fi jurnalist. Și dacă nu înveți să asculți, nu vei putea să spui povești adevărate”, le-a spus participanților. Tinerii l-au întrebat despre începuturile sale, despre emoțiile primei transmisiuni și despre momentele dificile. Răspunsurile nu au fost niciodată standard, ci pline de sinceritate și umor. „Am greșit și eu de multe ori, dar important este să înveți din fiecare pas. Publicul te iartă dacă simte că ești onest.”
Orele petrecute în compania lui la tabără au fost mai mult decât un atelier de jurnalism. Au fost o lecție despre pasiune și modestie. Între două sesiuni, l-am văzut stând de vorbă cu participanții, povestind despre sport, dar și despre literatură sau viață, fără graba și formalismul dintr-un studio de televiziune. Vasile Arhire nu a fost doar invitatul taberei Catharsis, ci și un interlocutor care a știut să inspire prin naturalețe. Când l-am întrebat ce și-ar dori să lase în urmă după atâția ani de televiziune, a răspuns simplu: „Dacă cineva își amintește că, ascultându-mă, a învățat ceva sau a simțit ceva autentic, atunci nu am muncit degeaba.” Astăzi, într-o lume a informației rapide, vocea lui Vasile Arhire rămâne un reper de echilibru și profesionalism. Întâlnirea de la Bicaz nu a fost doar o oră de curs, ci o experiență care ne-a arătat că jurnalismul nu este despre știri trecătoare, ci despre oameni și povești care merită să rămână. Dincolo de camere, lumini și titluri, Vasile Arhire este un povestitor. Iar povestea lui merge mai departe, alături de cei care aleg să creadă că adevărul, spus cu pasiune, nu îmbătrânește niciodată.
Maya-Mihaela BICĂJANU – clasa a VIII-a
