În cel de-al doilea articol din ciclul propus, rămânem tot pe valea Bicazului, de unde se trage şi alesul nostru. Este tot istoric şi prieten apropiat al protagonistului numărului trecut – Gheorghe Negustor, care spunea despre congenerul său: „Mihai a crescut în munții Neamțului, fiind atras de poveștile fascinante pe care, încă de când era copil, le-a ascultat fermecat. Pasiunea pentru trecut, pentru descoperirea faptelor și întâmplărilor din zona Moldovei s-a concretizat în cercetarea la nivel academic a documentelor și susținerea unui doctorat… Nici după aceasta reușită importantă setea după cunoașterea trecutului nu s-a astâmpărat. A îmbrățișat frumoasa meserie de arhivist la Direcția Județeană Iași”.
Am avut plăcerea să-l cunosc în 2011 la manifestarea dedicată celor 400 de ani de existenţă a localităţii Bicaz. A sosit alături de dr. Silviu Văcaru, cercetător la Institutul „A.D. Xenopol” şi atunci, tustrei, împreună cu domnul Ion Asavei, au pus la cale un ciclu de conferinţe la Biblioteca Oraşului Bicaz. Iar invitaţii au fost de anvergură: Mircea Ciubotaru, Gheorghe Buzatu, Corneliu Ștefanache sau Florin Cântic.
Mihai Mîrza s-a născut la 4 noiembrie 1980 în oraşul Bicaz, primind numele de la sfântul pomenit câteva zile mai târziu, dintr-o familie de la Bistra, satul Telec, comuna Bicazul Ardelean, cu origini probabil ardeleneşti. Părinții, Gheorghe și Veronica, erau oameni simpli de la munte, tatăl murind la scurt timp după pensionare de boală grea. Fusese muncitor calificat la combinatul de ciment de la Tașca, lucrând la „Cuptoare”. Mama este din Bicaz-Chei, de la Gherman, o femeie dedicată trup și suflet familiei.
A urmat școala primară la Bistra, iar școala gimnazială la Telec, apropiat fiind de profesorul Cornel Duculescu şi unde şi-a descoperit pasiunea pentru istorie, geografie și literatură.
A urmat liceul la Bicaz, profil real. S-a apropiat de Biblioteca Orășenească din Bicaz, unde l-a cunoscut pe Ion Asavei, bibliotecar, ziarist și animator cultural și pe cele două bibliotecare (Mariana Călinescu și Liliana Tofan) pe care le uimea cu numărul mare de cărţi pe care le citea. Aşa cum am amintit, în anul 2011, a participat la simpozionul organizat de domnia sa şi a ținut o prelegere despre evoluția populației orașului Bicaz în ultimele două sute de ani. Bibliotecara Mariana Călinescu, amintită mai sus, spunea: „Mihai Mîrza a fost un licean studios, a devorat toate cărțile de la raftul de istorie românească și universală a bibliotecii publice a Bicazului, cu interes și pasiune. Și-a urmărit atent mersul și drumul spre desăvârșire și a carierei de istoric. A rămas un colaborator serios al Bibliotecii nostre, participând, el și colegii dânsului, la diverse dezbateri și activități culturale tematice”.
A făcut armata, cum se spunea, timp opt luni executând serviciu de pază și supraveghere a frontierei cu Ucraina, în sectorul Valea Vișeului. După armată a dat examen la la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, fiind un pasionat, iar în timpul facultăţii a completat pasiunea cu studiu intens şi activitatea sa de cercetare a fost recompensată în anii trei și patru cu bursa de performanță științifică pentru studenții din mediul rural. Şi, nota bene, a terminat facultatea ca șef de promoție. A dedicat lucrarea de licență domniilor lui Mihai Racoviță, avându-l ca îndrumător pe profesorul Petronel Zahariuc, care l-a îndrumat și la masterat, unde a pregătit o lucrare despre imaginea bunului monarh în propaganda puterii lui Constantin Brâncoveanu.
După absolvirea facultății s-a întors acasă, la Bistra, şi în urma examenului de titularizare, în toamna lui 2006, a primit un post de profesor de istorie la Școala Gimnazială Bicaz-Chei, având câteva ore şi la școlile de la Ivaneș și Telec, cu o navetă nu tocmai simplă. În anul următor a obținut un post de profesor de istorie la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iaşi, dar după un an a dat şi a luat concursul pentru un post de arhivist la Direcția Județeană Iași a Arhivelor Naționale.
A fost acceptat la doctorat de eminentul profesor Ştefan S. Gorovei şi a aplicat şi la o bursă POSDRU. Teza a fost dedicată domniilor lui Constantin Racoviță în Moldova. Au urmat stagii de cercetare şi documentare în străinătate (Universitätsbibliotek der Humbold-Universiät zu Berlin, colaborator prof. dr. Hannes Grandits – iunie 2017 şi la Bibliotèque Nationale France, colaborator Stefan Lemny – iunie 2019).
În colaborare cu Mihai-Bogdan Atanasiu a coordonat volumul „Mari familii boierești din Moldova în veacurile XVII-XIX: referințe identitare și manifestări de putere”, apărut la Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași în 2020. A realizat unul dintre capitolele cărţii coordonate de Petronel Zahariuc şi Mihai-Daniel Isai – „Istoria Catedralei și Ansamblului Mitropolitan din Iași” – apărută la Editura Doxologia din Iași în 2021, capitol intitulat „Istoria Catedralei din Iași de la punerea fundațiilor până la planurile de restaurare din 1879”. A colaborat la editarea „Enciclopediei reprezentanților scrisului istoric românesc”, vol. I (A-C), II (D-K), III (L-N), IV (O-R), V (S-Z), Editura Karl A. Romstorfer 2021 şi a catalogului de expoziție „Această carte a noastră. Documente din timpul domniei lui Ștefan cel Mare”, îngrijit de Monica Dejan, Editura Karl A. Romstorfer, Suceava, 2002. A susţinut numeroase comunicări ştiinţifice la conferinţe şi simpozioane şi a scris articole şi studii pentru reviste de prestigiu („Studii și Materiale de Istorie Medievală”, Anuarul Institutului de Istorie „A. D. Xenopol”, „Archiva Moldaviae”) etc. De altfel este în colegiul de redacţie al prestigioasei reviste „Archiva Moldaviae”.
Adăugăm spusele sale, foarte importante, din autobiografia oferită monografiei comunei Bicazul Ardelean: „În toamna anului 2009, la o petrecere studențească, am cunoscut-o pe Vasilica, soția mea. Atunci era studentă în anul al II-lea la Istorie, specializarea Arheologie. Începând din noiembrie 2019, trăim experiența minunată de a fi părinți”. Tot în autobiografia amintită spunea: „Textul acesta a fost despre trecut. Voi scrie şi despre viitor, atunci când el va deveni trecut”. Onoraţi să publicăm în revista noastră un articol despre Mihai Mîrza – un tânăr de succes plecat din munţii noştri să slujească muzei Clio – promitem să-i urmărim cariera în continuare şi să scriem şi noi. Căci este un fiu de seamă al Văii Muntelui şi ne mândrim cu succesele sale!
Daniel DIEACONU
