Pentru că, într-adevăr, scrisul a fost numitorul comun al întregii activități culturale a lui Ion Asavei: de la dragostea de carte și de lectură insuflată utilizatorilor bibliotecii publice din Bicaz, la articolele pe care le-a scris în presa locală și care s-au bucurat de o bună receptare în comunitățile nemțene, până la activitatea depusă în domeniul biblioteconomiei și la legătura permanentă pe care a avut-o cu Biblioteca Județeană „G.T. Kirileanu“ Neamț, al cărei prieten a fost întotdeauna.
Cine se încumetă să aștearnă câteva rânduri despre o persoană, cu anevoie va reuși să așeze în ramă potrivite cuvinte, pentru că e greu să adresez un mesaj către un prieten anume, dintre cei pricepuți în ale scrisului. Desigur, demersul ar putea aduce bucurie ori ar genera întrebări, întrucât profunzimea celui care receptează poate privi dincolo de cuvinte, iar nuanțele sunt atent analizate, dar îmi oferă imboldul de a redacta gânduri cordiale către unul dintre oamenii apreciați de lumea nemțeană, drag sufletului meu.
Dacă o carte este o cărămidă la temelia caracterului și viitorului unui om, atunci bibliotecarii sunt super-eroii a căror menire este aceea de a arde aceste cărămizi în furnalele spiritului lor pentru a putea ajunge la cititor, pentru a crea o punte indestructibilă. Dacă cititorul va trece această cale suspendată, îi va cere bibliotecarului să-i de ceea ce merită. Iar omul cărții nu va ști niciodată în avans dacă truda lui va fi apreciată sau nu.
Definitiv, viața lui Ion Asavei este strâns legată de Bicaz și de ceea ce în zonă se numește generic Valea Muntelui. Povestea acestei vieți este una netipărită, deocamdată, dar este vie și gata oricând să se dezvăluie celor interesați s-o descopere. În aceasta, la loc de cinste se află activitatea de peste 40 de ani în cadrul Bibliotecii Orășenești „Mihai Eminescu“, de care a fost atașat și înainte de 1989, dar mai ales după acest an de cotitură, ajungând să respire prin ea. A fost o prezență constantă la toate manifestările culturale organizate: lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, activități de instruire profesională etc. Dar a fost și o prezență constantă, vreme de peste 20 de ani, în presa locală, începând cu radioul și televiziunea, dar mai ales în presa tipărită.
La toate acestea, Ion Asavei a luat parte și s-a remarcat prin implicarea lui activă, făcută cu pasiune, cu dorința de a fi mereu conectat la peisajul cultural al județului Neamț, și nu numai, un om pentru care cultura este la fel de necesară ca aerul, ce presupune vocație, osteneală și dragoste față de oameni în general și bicăjeni în special. Mărturisea că la început Bicazul i se părea „gri“ și că va părăsi „orașul prăfuit“ pentru a se muta „la centru“. A avut șansa de a se transfera la Biblioteca Județeană, și nu o dată, ci chiar de două ori, însă rădăcinile i s-au „cimentat“ într-un loc care, odată cu trecerea anilor, i-a conturat viața și l-a făcut să o vadă cu alți ochi, în care va fi stimat mereu ca fiind mai mult decât un simplu bibliotecar.
Virgil COJOCARU
