Protagonistul prezentării noastre este originar din Grinţieş, satul părinţilor şi bunicilor săi. Vine des acasă, la Grinţieş, cu maşina pe şosele, dar trece deseori cu avionul pe deasupra casei. Sătenii deja ştiu: nu e cineva de la APIA, care să facă poze la fâneţe, nici avioane care să arunce cu „chemtrails” (sic!). E Cătălin, care îi salută din înaltul cerului pe părinţii şi vecinii săi.
S-a născut la 28 Februarie 1981, a urmat „primarele” la şcoala din Bradu şi apoi şcoala generală la Grinţies, în 1995 plecând la Liceul de Informatică din Piatra-Neamţ, absolvind în anul 1999. Mergea la cosit, aveau grădini mari, de gospodari, mergea chiar şi la cosit „prin sat”, cum se zice pe la noi, sau la clăcile specifice satelor de munte. Nu a fugit de coasă, nici de ţapină, nici de beschie şi grupul său de „clăcaşi” era plin de multă voie bună.
A urmat apoi cursurile de la Facultatea de Automatică și Calculatoare din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi între 1999-2003.
La facultate a avut un coleg de grupă al cărui tată era instructor de zbor și a avut ocazia astfel să ajungă, „accidental”, la un zbor cu planorul… după care, în anul 2000 (practic atunci a început pentru el aviația) s-a înscris la cursurile de pilot de planor, oferite gratis pentru tinerii cu vârsta cuprinsă între 16-23 de ani. Tot în anul 2000 a finalizat cursul și a obținut licența de pilot de planor, la acel nivel considerată aviație sportivă. Până a terminat facultatea, în special în perioada vacanțelor de vară, a tot mers la zboruri, a acumulat ore de zbor și experiență, după care a îndeplinit condițiile necesare pentru a participa la diverse concursuri de zbor planor și, mai târziu, condițiile necesare pentru a putea deveni instructor. Ceea ce s-a și întâmplat în anul 2006.
În 2003 terminase facultatea şi se angajase la o companie de proiectări circuite integrate şi în paralel continuând să facă zboruri cu planorul din poziţia de instructor (primul său elev fiind chiar fratele – Lazăr). În anul 2006 a fost angajat ca instructor de zbor în cadrul Aeroclubului României (la Aeroclubul Teritorial Iaşi). În 2010 i s-a propus o „mutare tactică” la Braşov şi a acceptat-o şi de acolo au început tot mai multe cursuri în domeniu de aviaţie: zbor cu motor (adică avion), zbor în formaţie, zbor acrobaţie, zbor de noapte, zbor cu avion cu două motoare, participarea la mitinguri/ demonstraţii aviatice la nivel naţional/ european, toate în cadrul aceleaşi instituţii; Aeroclubul României.
În anul 2013 a obţinut şi calificarea de instructor de zbor şi la avion, iar, prin anii 2015, fiind o mare dificultate cu nivelul de salarizare în cadrul instituţiilor statului a decis să treacă din zona „de la stat” spre sectorul „privat”. A avut ceva „part time-uri” de succes cu nişte şcoli de zbor private (Aero-West, la acea vreme pentru că între timp a dispărut şi Fly Level – încă mai există). Cu ce câştiga la ei a reuşit şi şi-a încheiat toate şcolarizările (calificare zbor cu motoare cu reacţie, Multi Crew Coordination, lucru în echipaj de doi sau mulţi) pentru aviaţia de linie/pasageri şi chiar şi o calificare mai mult de placer: zbor cu hidro-avion (ca şi şcolarizare în Italia pe lacul Como), în anul 2017, la primul CV trimis la Ryanair a fost admis, doar că după ceva timp, distanţa cam mare de casă, l-a făcut să încerce undeva mai aproape: Wizzair, din nou admis şi a cerut şi a primit ca bază (loc de muncă) Iaşi.
Iniţial l-au trimis pentru a face şcoala la Airbus la Toulouse – Franţa, chiar la fabrica Airbus timp de două luni, după care a început serviciul şi aici s-a zburat foarte mult, zile şi nopţi la rând şi a prins şi „pandemia”, declaraţii Covid, mers prin oraş în uniformă etc., totul timp de aproape patru ani (cu multă oboseală/stress acumulate). În anul 2021, după pandemie şi la solicitarea mai multor prieteni care doreau să îşi ia licenţa de pilot pentru avioane uşoare, a decis să îşi organizeze/ deschidă propria şcoală de zbor, ceea ce se întâmplă şi acum. Când a plecat de la „Wizz” avea puţin peste 10.000 ore zburate în total; în acest moment are vreo 10.700 ore, iar ca tipuri de aeronave (planoare, aviaţie generală, aviaţie comercială/pasageri).
Ne mărturisea Cătălin la un moment dat: „Au fost şi evenimente: incidente, accidente pe care le-am văzut live, probleme pe care le-am avut şi în aviaţie de pasageri (de la fum din zona circuitelor electrice sau de la motoare până la pasageri cu probleme de sănătate, stop cardiac cu aterizare de urgenţă)… dar până acum le-am trecut cu bine (respectând procedurile din manual)”.
Zboruri multe şi uşoare urăm aviatorului nostru, un om modest şi popular printre grinţieşenii săi în mijlocul cărora se simte bine şi care se mândresc cu el. Şi zic: „Uite, e Cătălin, să vezi că se învârte de câteva ori deasupra noastră. Aşa ne salută el!”.
Daniel DIEACONU
