Pictura este starea sufletească a artistului exprimată în culori.
(Valeria Mahok)
Am dedicat acest scurt articol unui meșter din satul Bradu, comuna Grințieș, pe care l-am vizitat în atelierul său. Un iubitor şi creator de frumos. Am descoperit o lume plină de imaginație și liniște în casa lui Viorel Busuioc.
Povestea acestui om este una aparte, așa cum ne-o dezvăluie pe îndelete: „Tinerețea mi-am petrecut-o prin țara noastră. După absolvirea Liceului Energetic din Piatra Neamț mi-am găsit un loc de muncă la Deva pe un șantier, apoi m-am mutat la Oravița, după aceea la Ișalnița, la Combinatul de la Călărași, unde am montat niște grupuri energetice, aceasta fiind specializarea mea. Ulterior am făcut armata, după care am fost contactat de către un fost maistru pentru a-mi relua cariera la centrala de la Cernavodă. Timp de trei ani am activat acolo, dar din motive medicale am fost nevoit să mă opresc din ritmul alert pe care-l aveam. Atunci nu erai înlăturat din sistem, ci erai ajutat. Un membru al Sindicatului știind că pictez mi-a sugerat să mă înscriu la Școala Populară de Arte din Constanța. Astfel am absolvit școala în anul 1991, reluând activitatea în cadrul Centralei Cernavodă. Ca să-mi rotunjesc veniturile, în privat realizam diferite tablouri pe care le vindeam cu succes. În paralel eram și solist vocal pe muzică bănățeană la un Ansamblu Folcloric, unde am câștigat locul 3 și alte diferite premii. Organizam spectacole, concursuri și multe activități culturale, dar odată cu căderea regimului comunist toate acestea au luat sfârșit, iar eu am continuat cu pictura. Deși plecat departe de casă gândul la meleagurile natale nu m-a părăsit nici o clipă. În 1994 m-am reîntors la Bradu, dorind să continui activitatea de organizator de evenimente culturale, mi-am cumpărat tot felul de scule necesare, dar încercările mele nu au dus niciunde, deoarece m-am izbit de diferite uși închise. Tot pictura m-a ajutat să merg înainte, iar până în anul 1998 am realizat multe lucrări, fie în mediul privat, fie ca răspuns al structurilor de învățământ pentru realizarea materialelor didactice. În 2004, mânat fiind de mirajul plecării în străinătate, am plecat și eu. Ani la rândul, în jur de 17, am muncit cu simț de răspundere, am învățat lucruri noi, mi-am mărit universul de cunoaștere, am cumpărat tot felul de scule pentru că mereu în sinea mea doream să mă reîntorc acasă, la Bradu. În Italia am învățat să restructurez articole de mobilier, am lucrat în construcții, dar de pictură tot nu m-am lăsat. De câțiva ani m-am reîntors în casa bunicilor, mi-am construit un atelier, am înființat o firmă, mi-am cumpărat diferite scule pentru a putea face ceea ce-mi place, astfel am început să creez mobilă din lemn, tâmplărie, scaune, rame pentru tablouri și multe altele, în funcție de cerințele clienților. Pasiunea mea rămâne pictura, dar trebuie să recunosc că nu mai am atât de mult timp pentru ea!”.
În anul 2022, Viorel Busuioc a realizat un tablou reprezentativ pentru Festivalul Haiducilor, un haiduc călare, o imagine simbolică a lui Vasile cel Mare. Grinţieşenii se mândresc cu astfel de oameni talentați și modești. Nu este singurul… Lucrările dânsului merită să fie cunoscute publicului larg. Povestea domniei sale este un îndemn şi un model: fără perseverență, sacrificii și motivație nu vom reuși să ne îndeplinim visele!
Roxana Gabor Tănase
