De mai mulți ani am urmărit cu admirație această acțiune umanitară, pas cu pas, de la distanță, observând discreția și consecvența cu care acești tineri aleg să fie prezenți acolo unde este cea mai mare nevoie. Un moment care mi-a rămas profund întipărit în minte s-a petrecut anul trecut, într-o seară târzie, în Bistricioara, când, în timp ce puneam coronițe la mormintele bunicilor mei, am zărit câteva mașini oprind la una dintre căsuțele din zonă. Am înțeles imediat ce se întâmplă, însă nu am reușit să îi opresc. Atunci mi-am dat seama, încă o dată, că binele adevărat se face în liniște, fără spectatori.
Acțiunea despre care vorbim poartă amprenta unor oameni care nu caută recunoaștere, ci rezultate. În spatele ei se află Andrei, Crina, alături de Claudiu, Andrei, Ana, Andreea, Bubu, Emilia, Laura, Marius, Alex, Diana, Oana, Vlad, Cerasela, Patricia, Dragoș, Dănuț, Matei și Daniel – un grup de tineri uniți de dorința sinceră de a ajuta. În interviul care urmează, vă invit să descoperiți povestea lor, motivațiile care îi adună an de an și emoțiile trăite pe drumurile care duc spre oameni uitați de lume, dar niciodată de ei.
Cine sunt „Oamenii pentru oameni”? De unde a pornit această idee?
Suntem o gașcă de prieteni care încercăm să aducem zâmbete și emoții pe chipurile persoanelor vulnerabile. Această inţiativă a început în decembrie 2022 când doi foști colegi au adunat haine și alimente pentru a le oferi unei familii din zona Pârâul-Pântei. În momentul de față lucrurile au luat amploare, căci am dorit să acoperim toată Valea Muntelui, și într-un final, am reușit.
Doar copiii sunt destinatarii darurilor pe care le oferiți?
Ideea de a împărți cadouri a fost parte a conceptului fondator – ne-am dorit să bucurăm copiii nevoiași, familiile aflate în impas, să le aducem lumină și speranță în suflete – speranța că mai există oameni, în adevăratul sens al cuvântului. Aceste cadouri sunt destinate familiilor nevoiașe – acestea conțin, în funcție de numărul de membri – rechizite școlare, ghiozdane gata echipate, cărți de colorat personalizate, jucării, dulciuri, alimente neperisabile (ulei, făină, paste făinoase, sos de roșii, diverse conserve, cozonaci, pâine), fructe, legume, carne și brânză, produse de igienă personală, hăinuțe, papuci, șosete, mănuși, în funcție de sezon, pături și toate cele necesare.
Cu siguranță este o activitate laborioasă. Cum a decurs pregătirea acestei acțiuni?
Pregătirea cadourilor a fost una lungă și solicitantă. De la jumătatea lunii noiembrie am început să colectăm haine, să căutăm cazuri cu situații financiare mai puțin bune. După ce am găsit cazurile, am început și munca fizică. O zi intensă a fost cea în care am făcut doar cumpărături și le-am transportat la Căminul Cultural din comuna Ceahlău unde le-am depozitat și încă una intensă în care am pregătit toate alimentele și hainele pentru a fi transportate. Ziua de 19 decembrie, ziua cea mare, a început de la ora 3:30 pentru unii colegi din Piatra-Neamț cu scopul de a fi prezenți la ora 5:00 în comuna Ceahlău. Primul drum a fost spre satele Izvorul Alb și Secu, aflate la 15 km de Barajul Bicaz, sate mici de aproximativ zece case parcă uitate de lume, unde domnește o liniște deplină, cum șade bine la poalele Muntelui Ceahlău, și la care ajungi pe drumuri forestiere pline de noroi. Următoarea oprire a fost în zona Chirițeni din comuna Hangu, urmată de comuna Ceahlău, apoi Grințieș și ultima locație fiind familia de la Pârâul-Pântei, familia care locuiește într-un vârf de deal fără curent electric unde am ajuns greu și cu mașinile oferite de Salvamont Neamț, dar am reușit pentru că acesta ne era obiectivul, să ajungem și la ei. Iar spre seară, când am văzut că ne-au mai rămas ceva alimente am fost și le-am dăruit celor de la Azilul de bătrâni din comuna Ceahlău și unor familii din zona comunei Bicazu Ardelean.
Ce ați simțit în momentul în care ați oferit cadourile?
În acel moment, în care am mers să împărțim cadourile, am uitat de oboseală, de stres, de tot. Eram focusați să iasă totul bine și să-i bucurăm pe oameni. Este un impact emoțional mare în momentul în care oferi un pachet unui bătrân care merge ușor târâind picioarele pe drumul pietruit plin de noroi, încercat de boli, aplecat de spate din cauza durerilor de oase, iar după ce își ia pachetul în mâinile tremurânde, ne mulțumește prin rugăciune cu vocea plăpândă. Această emoție nu poate fi explicată, ci doar trăită.
Ce rol credeți că au tinerii în ajutorarea celor aflați în nevoie?
Nu neapărat tinerii, oamenii în general, de orice vârstă, au datoria de a ajuta. „Dacă ție ți-a dat Dumnezeu mai mult, lungește masa nu înalţă gardul!”.
Ce mesaj aveți pentru alți tineri care ar dori să se implice?
Un mesaj pentru tinerii care vor să se implice ar fi: „Luați-vă un prieten, un coleg, o rudă, mergeți și ajutați pe cineva pe care cunoașteți! Faceți un grup și faceți asta des, ajutați cu orice puteți, țineți-vă inima deschisă!”.
Intenționați să continuați această inițiativă și anii următori?
Am finalizat a V-a acțiune cu succes și vom demara-o imediat pe cea de a VI-a. Între timp avem în plan dotarea locuinței celor de la Pârâul-Pântei cu panouri solare, întrucât aceștia nu au nici o sursă de curent.
Inițiativa „Oamenii pentru oameni” demonstrează că solidaritatea nu are nevoie de aplauze, ci de consecvență și inimă deschisă. Prin fiecare drum parcurs, fiecare pachet oferit și fiecare zâmbet primit, acești tineri arată că schimbarea începe cu gesturi simple, dar făcute cu sinceritate. Acțiunea lor continuă, cu aceleași valori și cu planuri concrete pentru viitor, iar pentru cei care doresc să se implice sau să ofere sprijin, persoanele de contact sunt Crina Hîncotă și Baciu Andrei. Pentru că binele, atunci când este împărtășit, ajunge mai departe.
Prof. Cristina Chirilă
