Petre Dulfu s-a născut în Tohanul Sălajului, sat ce aparține azi ținutului Maramureșului. Mama sa era fiică de preot, protopop de Satu Mare, iar un unchi, tot preot, a fost primul traducător al lui Eminescu în limba maghiară. Fiind educat într-o familie cu intelectuali de valoare, Petre Dulfu nu putea rămâne mai prejos. După definitivarea studiilor liceale a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj. La 25 de ani susține doctoratul cu o teză despre poezia lui Alecsandri, care avea atașat un grupaj consistent de versuri traduse în limba maghiară, la aceeași universitate. Sătul de studiile în limba maghiară și vrând să se exprime în limba străbunilor săi, Petre Dulfu pleacă la București, de unde nu va mai reveni niciodată.
În București predă pedagogie, filosofie și limbă română la mai multe școli. Intră în rândurile elitei intelectuale, împrietenindu-se, printre alții, cu Ioan Slavici, Mihai Eminescu, Alexandru Vlahuță, Bogdan Petriceicu- Hașdeu, Odobescu, Delavrancea. Publică poezie patriotică și erotică în toate revistele vremii, elaborează manuale școlare, scrie eseuri de filosofie și estetică. Versurile lui au fost foarte apreciate în perioada în care a trăit, dar Petre Dulfu rămâne în memoria noastră cu inegalabilele și hâtrele ”Năzdrăvăniile lui Păcală”, carte ce se citește și astăzi cu deosebit interes. Pare paradoxală asocierea lui Petre Dulfu cu filosofia, dar astfel l-a propulsat în conștiința publicului cititor pe istețul și nemuritorul Păcală.
Lumea snoavelor lui Păcală este cea a satului românesc tradițional. Preoți, primari, negustori, bogați, săraci, avocați, vecini, devin personaje în care umorul involuntar, ironia și sarcasmul scot în evidență prostia, răutatea, zgârcenia, aroganța. Păcală iese mereu învingător din confruntările cu aceste personaje. Sintagma care-l definește este ”a da peste nas ” și pentru a o pune în aplicare , Păcală face uneori pe prostul, iar moralitatea lui nu e întotdeauna exemplară. A mai scris basmele ”Gruie a lui Novac”, ”Povestea lui Făt- Frumos” și cântecul de dor ”Dor de sat”. Petre Dulfu era vorbitor de limbă greacă, engleză, germană și maghiară, iar activitatea sa de traducător a fost foarte intensă. Deși Păcală este un personaj de care toată lumea a auzit, autorul a intrat în umbra eroului. Ediții de cărți apărute la ”Editura Tineretului” conțin doar titlul. Este important să ne amintim și de numele autorului: Petre Dulfu.
Iolanda Lupescu