Pe poteca din pădure
A plecat o mama-n lume
Cu copilul desfășat
Alungată de bărbat.
Până acasă a ajunge
Copilul începu a plânge:
-Taci cu mama nu plângea
Că te țin pe ia mea.
Vorba bine n-o sfârșiră
Haiducii-n cale ieșiră:
Capul mamei îl tăiară
Pe copil îl mângâiară.
Copilul de ce creștea
Pe haiduci îi întreba:
-Măi haiduce, măi haiduce,
Unde-i mama mea cea dulce?
Mama ta e îngropată
Lângă cea cruce de piatră.
Copilul când auzi
La cruce se repezi.
-Auzi, mamă, ori n-auzi
Ori nu vrei ca să-mi răspunzi?
-Aud, fiule, prea bine,
Dar țărâna-i grea pe mine.
Nici o mamă nu-i mai dulce
Ca mama care se duce…
Nici-o mamă nu-i amară
Ca mama de-a doua oară…
Culeasă de Daniel DIEACONU