Deși târg de provincie prăfuit, orașul de la poalele cetății lui Ștefan a avut o viață culturală activă, viață desfășurată și prin intermediul unor societăți culturale care organizau diverse activități, inclusiv baluri de caritate pentru diverse cauze. În cele ce urmează ne vom opri asupra câtorva acțiuni culturale desfășurate începând cu ultimii ani ai secolului al XIX-lea și până în preajma celui de Al Doilea Război Mondial, prezentându-le așa cum le înfățișa presa de atunci cititorilor acesteia.
La Târgu-Neamț a existat în anii 20-30 ai secolului trecut o societate cu numele marelui poet Mihai Eminescu. Înființată la inițiativa unui grup de studenți, a fost la început ignorată chiar de către cei „care formau aşa zisa pătură intelectuală şi de elită a târgului”. Însă, astăzi (1934, n.n.) scria ziarul Opinia, grupează și unii dintre intelectualii orașului. Una dintre direcțiile de acțiune ale societății era cea sportivă, membrii reușind să amenajeze un teren sportiv cu aportul garnizoanei locale. Astfel, notează același ziar, „se vedeau lucrând: soldat cu sapa, elev de școală cu hârlețul, student cu târnăcopul, avocat dând directive pledând şi bine şi rău, doctor care veghea, şi la urmă pe părintele Marcoci, binecuvântând”[1]. Deși nu exista o viață culturală ca în marile orașe, la Neamț era „un vin bun, un lăutar bătrân, moş Neculai, ce poartă pe arcușul lui gloria lăutarilor domneşti, un orator bărbos şi un demagog politic pe Chipăruş-Popescu, proverbial în discursul pentru calea ferată: „Oameni buni; şâna-i gata, dar nu-s bani să cumpărăm trinul. Şi oamenii din Blebea l’au crezut, votându-l”. Societatea avea și o bibliotecă cu numeroase cărți, urmând a deschide și o sală de lectură pentru cei interesați.
Balurile caritabile erau nelipsite, fiind organizate la inițiativa unor comitete de acțiune. Despre un astfel de bal, aflăm din același ziar Opinia. Pe 18 iulie 1899, a avut loc în sala din grădina publică un bal caritabil organizat de către un comitet format din doamnele Cracalescu, Rusu, Drăghici, Zamvel, Moţoc, Maxim şi Popovici. La acest bal au participat nu doar locuitori ai târgului, dar și din Agapia, Văratec, Bălțătești sau Băile Oglinzi. Garderoba domnișoarelor a atras toate privirile, corespondentul însemnând ținutele lui „Olga, Melania şi Constanţa Stratilescu, cel mai gentil buchet de rose, dansatoare neobosite, în toiletă albă cu lilas; Albertina Cracalescu o prea frumoasă şi elegantă dansatoare, în alb cu garnitură de flori naturale; Aneta Ionescu, figura cea mai simpatică, amabilitate şi gentileţă neîntrecută, în alb; Faur, figură nobilă şi cochetă în bleu; Didina, Eugenia şi Elisa Rusu nimfe antice, în rose… etc”[2]. Dintre membrii de vază ai târgului au participat general Pascu, institutorul Zamvell, inginerul Ghimicescu, magistratul Cracalescu, doctorul Petroniu și Penescu, farmacistul Calcăntraur, Stefan şi Mihai Teohari etc…[3].
Un alt bal caritabil organizat pentru strângerea de fonduri în folosul școlii profesionale, avut loc sâmbătă, 2 februarie 1934, după cum informa ziarul Dimineața[4].
De-a lungul timpului la Târgu-Neamț au fost comemorați toți eroii care s-au jertfit pentru pământul strămoșesc. Despre astfel de comemorări aflăm și din presa vremii. Ziarul Dimineața din 26 mai 1931 scrie despre Ziua Eroilor, când au fost cinstiți cei căzuți în Primul Război Mondial, atât creștini, cât și evreii. Comemorarea a debutat la ora opt și jumătate printr-un Te-Deum oficiat la Sinagoga Mare, iar autoritățile civile și militare, reprezentanții școlilor și populația s-au adunat la biserica „Sf. Nicolae” din Țuțuieni, situată peste drum de monumentul eroilor. Aici s-a oficiat un Te-Deum, iar muzica batalionului 9 jandarmi a intonat imnul regal. După slujbă, cortegiul a străbătut strada Ștefan cel Mare, în dangătele clopotelor de la toate bisericile, „creștinii s-au dus la cimitirul creștin, iar evreii la cimitirul israelit, unde s-au oficiat rugăciuni pentru pomenirea celor morţi în război. S-au ţinut cuvântări, arătându-se însemnătatea zilei”[5].
În 1940, Ziua Eroilor a fost pe 6 iunie, o zi ploioasă care a dat peste cap programul anunțat. Totuși, după sfânta liturghie a fost oficiat un Te-Deum pentru pomenirea morților din Războiul de Întregire, la Biserica „Adormirea Maicii Domnului”, la care au asistat oficialitățile, elevii de la școlile primare și secundare din oraș, militare de la Batalionul de Vânători de Munte cantonat în oraș, premilitarii, reprezentanții F. R. N., ai Gărzilor naționale şi ai societății „Invalizilor de război și veteranilor” şi parte din cetățenii târgului care au încăput în biserică. La sfârşit, primarul orașului, avocat Ioan Bălan, a vorbit celor prezenţi despre faptele celor căzuți pentru neam și țară.
După alocuțiune, „fiind aduse două coroane din brad şi flori, s-au format două echipe. O echipă cu delegaţii şcoalelor a mers cu o coroană pentru a o depune la mormântul eroilor din suburbia Ţuţuieni şi o altă echipă formată din militarii batalionului Vânători de munte au mers cu a doua coroană pe care a depus-o la mormântul primului batalion al Vânătorilor de munte — eroii de la Cireşoaia — ridicat pe vârful muntelui. La amândouă, un preot a oficiat un scurt serviciu religios”[6].
O manifestare patriotică a avut loc duminică, 16 iulie 1940, prin lansarea unei cărți de rugăciuni, realizată pe propria cheltuială de către maiorul Gheorghe Grama, „licenţiat în drept şi în teologie”, după cum relata ziarul România. Manifestarea a fost deschisă cu un serviciu divin oficiat de către protoiereul Gheorghe Maxim asistat de către parohul bisericii „Adormirea Maicii Domnului”, preotul Nicolae Gheorghiu. Culegerea de rugăciuni a fost alcătuită pe baza unei lucrări a Patriarhului Nicodim Munteanu și din Troparele Sfinţilor Părinţi și tipărită cu aprobarea P. S. Sale părintelui dr. Irineu Mihălcescu, mitropolitul Moldovei şi Sucevei. Volumul distribuit gratuit celor prezenți cuprindea: „Rugăciunile de dimineață, către Maica Domnului, înainte de începerea lucrului, pentru călătorie, către Îngerul păzitor, pentru părinţi, pentru Rege şi popor, pentru fii, în timp de pace şi de războiu, pentru Drapel, pentru necazuri şi supărări, pentru boală, la sărbătorile mari şi de mulţumire pentru binefacerile primite delà Dumnezeu”. Ziarul nota și selecta prezență la această manifestare precum: avocat Ion Gheorghiţă, decanul baroului şi comandantul Gărzii Militare a oraşului; avocat Victor Motoc, primar; magistrat Dumitru Dumitriu; procuror Demostene I. Gheorghiţă; judecător Dan Ionescu; profesor I. V. Bârliba; inginer Gheorghe Baru; institutor pensionar Gheorghe Popescu; inginer Iancu Cristescu; institutor Nicolae Bancea; inginer Panaite Pohrib; Horia I. Gheorghiţă, ziarist și un numeros public local. După slujbă și lansarea lucrării, cei prezenți s-au deplasat în pelerinaj la „Monumentul Vânătorilor de Munte”. „S-a servit apoi o gustare în cursul căreia, s-a închinat pentru MS Regele”, iar maiorul Grama în discurs a insistat „asupra datoriei ce o avem — astăzi, mai mult ca oricând — de a-L sluji cu sfântă şi neclintită credinţă pe Acela care ni-i părinte, ocrotitor, îndrumător, stăpân şi Rege, şi de a jertfi totul, până la sacrificiul suprem, în slujba scumpei noastre patrii”.[7]
Emanuel BĂLAN
[1] „Opinia”, an XXX, nr. 8225, 19 septembrie 1934, p.3.
[2] Idem, an III, nr. 69, 27 iulie 1899, p.2.
[3] Ibidem.
[4] „Dimineața”, nr. 10443, 21 ianuarie 1936, p.10.
[5] „Dimineața”, nr. 8771, 26 mai 1931, p. 6.
[6] „Universul”, an 57, nr. 158, 11 iunie 1940, p. 11.
[7] „Români”, an 3, nr. 766, 18 iulie 1940, p. 9.
