De pe lista oricărui împătimit al turismului nu poate lipsi Roma. I s-a spus Cetatea eternă, având în vedere vechimea multimilenară și dezastrele – naturale și nu numai, dacă ne gândim la incendierea metropolei de către însuși conducătorul imperiului, Nero, la anul 64 d. Hr. Nimic nu a putut nimici Roma, care, astăzi, e în picioare și își cheamă vizitatorii să descopere nestematele istorice și culturale. Marele oraș găzduiește o impresionantă colecție de relicve care țin de arheologie, arhitectură, numismatică. Călătorul care poposește în Capitala peninsulei găsește pinacoteci ori biblioteci care adăpostesc capodopere ale antichității, dar și ale Renașterii, perioada în de maximă înflorire a tuturor celor șapte Arte.-
În căutarea originilor poporului Român
Traseul celor cinci zile de popas în Cetatea eternă s-a axat pe vestigiile istorice. Columna lui Traian a fost obiectivul primordial. Chiar dacă în jurul său era deschis un mic șantier, iar banda roș-albă montată în preajmă nu ne-a lăsat să putem atinge măreața construcție a lui Apolodor, sufletele noastre de Români au vibrat în momentele coborârii lângă Columnă.
Precum un laitmotiv ori o temă muzicală, din toate colțurile centrului istoric al Cetății eterne, călătorului i se arată, silueta maiestoasă a Basilicii San Pietro, numele provenind de la Sfântul Petru, răstignit, în anul 67, chiar pe acest loc, spațiu în care este și înhumat. Mormântul poate fi văzut coborând în subsolul catedralei. Basilica, a cărei cupolă are o forma perfectă, găzduiește una dintre capodoperele lui Michelangelo, Pieta.
Alături de biserica papală se află Castelul Sant Angelli. Forma sa circulară duce cu gândul la un mausoleu. Asta și fost la începuturile sale. Împăratul Hadrian (76-138), de numele căruia se leagă și ridicarea Pantheonului, a comandat arhitecților vremii o construcție care să le fie mormânt lui și membrilor familiei sale. De altfel, călătorul găsește în interior, de-a lungul unuia dintre coridoare, locul de veci al împăratului roman, precum și nișele în care au fost înhumați apropiații săi.
Pantheonul ne-a lăsat amintiri de neuitat. Povestea legată de acest loc este impresionantă. În veacul întâi înainte de Hristos, generalul roman Agrippa, după modelul elen, a ridicat la Roma un sanctuar al sacrificiilor, un templu închinat zeilor. După o serie de incendii devastatoare, în secolul doi după Hristos, împăratul roman Hadrian reface integral Pantheonul. În anul 609, Pantheonul a devenit biserică pentru creștinii Romei.
Frumusețea și unicitatea edificiului este dată de arhitectura perfectă, perfecțiune redată de cupola care are un diametru de 43 de metri, la fel ca și înălțimea monumentului. În mijlocul cupolei se află lăsat un gol, ocullus, de nouă metri diametru.
Muzeul Vaticanului este, în fapt, un muzeu al muzeelor. Sunt găzduite aici colecțiile extinse de artă, arheologie și etnoantropologie, colecții adunate de conducătorii bisericii catolice de-a lungul veacurilor. Se găsesc aici, la Muzeul Vaticanului, comori ale artei universale, precum Capela Sixtină, cu tavanul pictat de Michelangelo, ori Gânditorul lui Rodin sau Școala din Atena, creație renascentistă a lui Rafael.
Colosseumul a fost inaugurat în anul 80 după Hristos, având o capacitate de cincizeci și cinci de mii de locuri. Vreme de patru veacuri și jumătate a fost arena destinată distrării cetățenilor romani, plebei și patricieni deopotrivă, aceștia delectându-se privind luptele între gladiatori sau confruntarea acestora cu animale fioroase, făcute captive în acest scop, al luptei.
Odată intrați în ceea ce erau odată tribunele, un fior ne-a cuprins sufletele. Privind în jos, vedem o rețea de coridoare boxe, care se afla sub pardoseala arenei, loc în care își așteptau rândul oameni și animale deopotrivă, la fel de năpăstuiți. Instantaneu, ne-au trecut prin fața ochilor râurile de sânge care au curs pentru a distra populația romană.
În ultima zi de peregrinare prin Cetatea eternă am căutat să ajungem neapărat și la Basilica Santa Cecilia. Aflată în zona numită Trastevere, biserica fost construită în locul în care fusese îngropată după martiriul suferit, în veacul al treilea d. Hr., pentru că voise să-și convertească la creștinism fratele și iubitul. Redescoperirea trupului sfintei a avut loc în 1599. Trupul, se spune, era aproape intact, iar poziția ei a fost imortalizată de un sculptor al Renașterii și se află în interiorul lăcașului de rugăciune.
Valentin ANDREI
