În ziua de 6 decembrie, de Sfântul Neculai, la Durău, la restaurantul Cascada a fost lansarea oficială a noii serii a revistei „Ecoul munţilor”. Sunetul buciumelor cetaşilor lui Vasile cel Mare din Grinţieş s-a auzit până departe, ecoul munţilor transmiţăndu-l până la Gârcina, Pângăraţi sau Vaduri, Vânători sau Pipirig. Şi până la Dămuc, Bicazul Ardelean, Taşca şi Bicaz sau Borca, Farcaşa, Poiana Teiului, Hangu şi, bineînţeles, Ceahlău şi Grinţieş. Dar şi dincolo de hotarele judeţului, la Tulgheş şi Corbu, până unde se întindeau moşiile de demult ale lui Ştefan cel Mare. Şi au venit alături de noi primari, viceprimari, directori de şcoli, profesori, învăţători, preoţi, bibliotecari, funcţionari, rapsozi şi meşteri populari, cărăuşi, tăietori de lemne, pădurari şi ciobani, lucrători în construcţii sau în turism.
S-a vorbit de la microfon, pentru toată lumea, s-a vorbit la mese, s-au schimbat păreri, numere de telefon, s-au stabilit colaborări. S-a cântat muzică folk, s-a recitat, s-a cântat muzică populară. S-au depănat amintiri, s-au comemorat morţii de seamă ai locurilor, pentru amintirea lor cinstindu-se un păhărel de afinată. S-au oferit platouri cu peşte, sarmale şi plăcinte din partea celor cu dare de mână de pe Valea Muntelui, generozitatea lor, îndreptând-o, simbolic, spre cei adormiţi din neamurile lor.
Prezenţa deosebită, interesul şi chiar entuziasmul, ne îndrituiesc să sperăm la o participare cât mai largă la realizarea revistei, la răspândirea ei în satele din munţi pentru o perioadă cât mai lungă de timp. Vor fi alături de noi începând cu acest număr şi reprezentanţi de la Bicaz Chei, Bălţăteşti şi Agapia sau Broşteni.
Aşa cum ne-a urat un oaspete, „acest ecou să fie mai puternic decât cel de dinainte”, ne dorim şi noi şi să nu se datoreze faptului că munţii Neamţului şi-au pierdut multe dintre pădurile sale. Să facem cunoscute cât mai multe dintre cele frumoase ale munţilor noştri, să atragem atenţia prin resursele noastre de turism natural şi antropic şi să primim oaspeţi câţi mai mulţi şi cât mai bine. Să ne promovăm micii meşteri, producătorii locali, să cumpărăm de la ei, să îndemnăm şi pe alţii. Să ne facem cât mai frumoase sărbătorile, balurile, horele, festivalurile, târgurile sau traseele turistice. Ar fi o binevenită şi necesară măsură împotriva pauperităţii zonei şi a declinului demografic. Să lucrăm împreună pentru toate acestea, astfel încât să nu rămână doar patetice pledoarii în reviste, pe facebook sau pe alte canale de locală sau mai largă jeluire.
Daniel Dieaconu