În primăvara anului 1835, Mihail Sturdza, domn al Moldovei din 1834, hotărăşte să viziteze ţara pe care trebuia să o conducă, într-o călătorie de aproximativ o lună de zile, organizatorul fiind numit aghiotantului domnesc, aga Petru Asachi. Sunt puţine referirile la această vizită în ţinutul Neamţului şi amintim pe Wilhelm de Kotzebue, Gheorghe Ungureanu şi, mai recent, Silviu Văcaru.
Călătoria trebuia să înceapă la data de 15 iunie cu vizita localităţilor Vaslui, Huşi, Bârlad, Galaţi, Tecuci, Focşani, Odobeşti, Mănăstirea Mira, Năruja, Panciu, Adjud, Târgu-Ocna, Bacău, Roman, Piatra-Neamţ, Hangu, Dorna şi coborârea cu pluta spre Borca, la Poiana Largului şi apoi după vizita la Mănăstirea Neamţ urma reîntoarcerea la Iaşi. Deplasarea prin ţară se făcea cu trăsurile şi acolo unde nu era posibil aşa ceva, călare.
La 11 iulie, domnul a sosit la Piatra-Neamţ, împreună cu un întreg alai de slujitori şi a înnoptat la Mănăstirea Bistriţa. A pornit dimineaţa către Hangu. La mănăstirea de sub Ceahlău fost primit de stareţul Daniil cu ospăţ straşnic. Din cauza ploilor a stat în zonă până la 18 iulie, urcând pe vârful Toaca şi vizitând împrejurimile. Wilhelm von Kotzebue, descriind traseul pe care l-a urmat în anul 1840 de la Borca la Hangu şi apoi către Piatra Neamţ, ne spune că urcând Ceahlăul şi ajungând pe vârful Toaca a văzut o piatră „care prin scrisul ei vesteşte urmaşilor că prea înălţatul nostru domn s-a suit pe această înălţime la 1835, împreună cu alte persoane din suita sa”. Se spune că autorităţile au cerut călugărilor să lărgească drumul cel mai umblat spre vârful muntelui în aşa fel încât să se poată ajunge călare. Drumul se numeşte şi astăzi „Jgheabul lui Vodă” şi este folosit de cabanieri care transportă cele necesare spre vârful muntelui cu ajutorul cailor.
De la Schitul Hangu, domnitorul a plecat spre Borca şi Dorna, coborând apoi spre Poiana Largului, spre vestitita Piatră a Teiului, cu plutele. A trecut pasul Petru-Vodă spre Pipirig şi apoi spre Mănăstirea Neamţ. Aici s-a pregătit o partidă de vânătoare pentru întreaga suită, cu sprijinul celor mai iscusiţi puşcaşi, spre marea plăcere a domnitorului. După această şedere la mănăstirea ctitorită de Ştefan cel Mare, Mihail Sturdza părăseşte ţinutul Neamţului, înscriindu-se între marii oaspeţi ai munţilor Neamţului.
Daniel DIEACONU
