În numărul anterior am vorbit despre importanţa istorică şi teologică a celui mai important eveniment din istoria omenirii, care este Învierea Domnului. Ştim din relatările evangheliştilor că Răstignirea şi Patimile Domnului s-au petrecut atunci când la evrei se sărbătorea Paştele, eveniment care era statornicit la 14 Nissan, când pe cer era luna plină pascală, de după echinocţiul de primăvară. Aceasta era rânduiala profetului Moise descrisă în Vechiul Testament, în capitolul 9 al Numerelor, care este a cincea carte a Pentateuhului. Paştele creştinilor se leagă în mod firesc de acest eveniment, adică depinde de calendarul lunar, dar fiind după echinocţiul de primăvară depinde şi de calendarul solar.
La Sinodul I ecumenic s-a stabilit ca Învierea să fie prăznuită în prima duminică de după prima lună plină de după echinocţiul de primăvară, şi să nu pice odată cu paştele evreiesc, adică trebuia să pice în una din datele 15-21 Nissan al calendarului evreiesc, după cum a calculat Sf. Anatoliu de Laodiceea, un mare astronom al secolului III. În acea perioadă data lunii pline era calculată din timp de către astronomii din Alexandria. După studiile sfântului român Dionisie Exiguul, din secolul VI, anii se numărau de la facerea lumii, 5508 î. Hr. Spre exemplu, anul 2023 este anul 7531 de la facerea lumii. Calculând multiplii numărului 532, ajungem astfel la anul 1941, care este începutul indicţionului al XV-lea, de la acest an se face numărătoarea în perioada contemporană. Acum noi avem în România Biserica cu calendarul pe nou, cu excepţia Mitropoliei Basarabiei, care îl are pe vechi. Cu toate acestea, calendarul pe nou este numai pentru sărbătorile cu dată fixă. De exemplu noi avem Buna-Vestire pe 25 martie, iar la Chişinău, Buna-Vestire este pe 7 aprilie, noi avem Sfântul Gheorghe pe nou pe 23 aprilie, iar ei îl au când la noi este 6 mai. Dar calendarul pe nou nu este şi pentru sărbătorile pascale, legate de Paşti, aşa încât Paştile, Înălţarea, Rusaliile, începutul postului mare le serbăm toţi ortodocşii din lume tot pe vechi.
Crugul lunii fiind pentru 19 ani, iar al soarelui fiind pentru 28 de ani, se calculează data paştelui pentru 532 de cazuri diferite, lucru care a fost dificil până la momentul istoric al apariţiei Mâinii Sfântului Ioan Damaschin (676-749). Se ştie din vieţile sfinţilor că în urma uneltirii şi a minciunilor pe care teologii iconoclaşti le-au născocit împotriva sfântului, acesta a fost mazilit de către împărat şi i s-a tăiat mâna, dar Maica Domnului i-a dăruit-o înapoi şi i-a descoperit modul minunat în care poate socoti pe mână data praznicului Învierii. Astfel, dintr-un calcul greu cu mai multe tabele, calculul datei Paştelui a devenit în chip minunat foarte uşor, el devenind un algoritm de numărare pe falange pe care şi copiii îl pot face. În ultima perioadă a secolului XX, acest calcul s-a cam pierdut, el există explicat în multe manuscrise mănăstireşti în chirilică. Cel mai mult a fost folosit în închisorile comuniste, acolo îl foloseau toţi deţinuţii politici închişi pe nedrept, deoarece nu aveau de unde să ştie altfel când este Paştele, fiind cu totul izolaţi de societate. Părintele Justin Pârvu ştia acest calcul de la Mănăstirea Durău şi a fost unul din cei care l-au transmis celorlalţi deţinuţi, care au devenit pentru posteritate sfinţii închisorilor.
Metoda aceasta de la începutul secolului VII o recunoaşte şi răsăritul şi apusul, biserica răsăritului a preluat-o şi a alcătuit tabelele cu data Paştelui până în zilele noastre, iar în apus a existat un curent între oamenii de ştiinţă, care a durat mai multe sute de ani, pentru a descoperi un algoritm pur matematic al stabilirii datei, care să decodifice numărătoarea de pe mâna sfântului.
Metoda de numărat pe falangele mâinii are 6 paşi şi a simplificat toate tabelele alcătuite de Sf. Maxim Mărturisitorul. Pentru teologi, dar mai ales pentru oamenii de ştiinţă ai următoarelor secole, ea a apărut ca o bijuterie matematică, prin simplitatea şi exactitatea ei. Exactitatea merge până în zilele noastre, când fazele lunii din calendarul ortodox calculate tot pe mâna sfântului corespund cu cele de pe calculatoarele ceasurilor moderne care afişează fazele lunii. Oricine poate verifica acest lucru. Deşi algoritmul Mâinii lui Damaschin are elemente surprinzătoare, şi are anumite salturi, el este cel mai exact dintre toate metodele care au urmat. Pe Mâna Sf. Ioan Damaschin nu este nevoie decât de numărare pe nodurile falangelor şi de cunoaştere a operaţiei de adunare, deci nu este nevoie nici măcar de înmulţiri sau de împărţiri, fiind accesibilă oricărui credincios preot sau laic. Foarte mulţi oameni de ştiinţă au vrut să descopere secretul metodei şi a salturilor din algoritm şi din această preocupare a existat un curent de emulaţie în istoria matematicii în secolele XV-XVIII
Foarte mulţi oameni şi-au pus întrebarea de ce nu se celebrează această mare sărbătoare a creştinătăţii împreună cu catolicii şi cu protestanţii. Probabil aici este şi rânduiala lui Dumnezeu, altfel lumina care se coboară de 2000 de ani la Sfântul Mormânt ar fi revendicată de toţi şi nu am mai şti care este credinţa cea adevărată.
În omilia Către cei ce postesc Paştile cele dintâi, Sfântul Ioan Gură de Aur ne-a spus de acum 1600 de ani care este cauza falsei dispute care se reia mereu asupra datei Paştelui: „În general vorbind, nu e cu putinţă să spunem ceva sau să facem ceva fără pace, mă gândesc la pacea cea după Dumnezeu, pacea care izvorăşte din unirea cea duhovnicească Pacea aceasta mulţi o strică acum; aceştia din pricina unei ambiţii deşarte, slăbesc credinţa noastră şi întăresc celelalte credinţe, îi socotesc dascăli mai vrednici de credinţă pe ceilalţi decât pe Părinţii noştri şi întreabă pe omorâtorii lui Hristos când trebuie să prăznuiască Paştile. Poate fi oare o prostie mai mare ca aceasta?” .[Cuvântări împotriva anomeilor. Către iudei, Ed. ISBMBOR, 2007, p. 286] (Va urma).
Florin POPESCU
