Născută la 12 noiembrie 1904 în cătunul Fărcășani, satul Lețești, cea mai nordică așezare a comunei Hangu, jud. Neamț, cătun înființat de către români ardeleni veniți peste graniță în a doua jumătate a secolului 18.
La naștere a purtat numele Fărcășanu, apoi din 1928 a luat pe cel de Țifescu, prin căsătorie cu învățătorul Vasile Țifescu. În luna mai 1930 a născut un băiat căruia i-au dat numele Dragomir (subsemnatul), după denumirea mănăstirii Dragomirna, pe care o vizitaseră cu un an înainte, impresionându-I arhitectura bisericii. În luna noiembrie a aceluiași an, 1930, Vasile Țifescu a decedat din cauza unui anevrism de arteră aortă. A urmat o perioadă foarte grea pentru dânsa, rămânând singură la școală câteva luni și luptându-se câțiva ani cu dificultățile materiale ale marii crize economice în care s-a aflat și România între anii 1929-1933. În 1935 s-a recăsătorit cu învățătorul Constantin Romanescu, luând numele de familie Romanescu.
Părinții: tatăl – Simion Fărcășanu, născut în 1864, de profesie crescător de animale și cărăuș (căra mărfuri, mai ales cereale, cu carul cu boi de la Piatra Neamț pentru negustorii din Hangu și Ceahlău); mama – Ecaterina, născută Herlea, în 1867, domiciliați în cătunul Fărcășani, satul Lețești, comuna Hangu, județul Neamț.
Frații: au fost 12 frați (5 băieți și 7 fete, dintre care 3 – 1 băiat și 2 fete – au decedat la vârste fragede).
Studii: 5 clase primare, urmate în sat, între anii 1912-1917.
În 1917 intră ca bursieră, în clasa a I-a a școlii normal pregătitoare din Hangu, atunci înființată în plin război. Aceste școli s-au creat la inițiativa ministrului învățământului Simion Mehedinți, care spunea ,,vom câștiga războiul, vom face România întregită și va fi nevoie acută de învățători în Ardeal, Basarabia și Cadrilater, precum și în locul celor care mor pe front”. În 1919 Școala normală pregătitoare din Hangu se transformă în gimnaziu, elevii putând continua studiile la Școala normală de învățători din Piatra Neamț.
Din 1919 până în 1923 (clasele III, IV, V și VI) urmează cursurile Școlii normale de învățători din Piatra Neamț, pe care o absolvă dând Examenul de Capacitate și promovându-l cu media 7,90, fiind clasificată a 9-a din 40 de elevi. (Diploma de capacitate pentru învățători nr. 17/1923, eliberată de Ministerul Instrucțiunii).
Activitatea ca învățătoare – Școlile la care a lucrat
1923 – 1925 în satul Coroiu (pe Valea Largu), comuna Călugăreni (în prezent Poiana Teiului), județul Neamț.
1925 – 1928 la școala de centru din comuna Hangu, județul Neamț. În 1928, căsătorindu-se cu învățătorul Vasile Țifescu, se transferă la școala din satul Dreptu, comuna Galu (în prezent Poiana Teiului) județul Neamț, unde activează până la pensionare în 1967. A lucrat în învățământ 44 de ani.
Grade de învățământ:
Martie 1928, susține examenul de definitivat și este declarată ,,învățător definitiv” prin Înalt Decret Regal nr. 1684/1928 și Decizia Ministerului Instrucțiunii nr. 78059/1928.
Gradul II promovat cu media 8,00 în anul 1933 cu Decizia Ministerului Instrucțiunii Publice, Cultelor și Artelor nr. 100.560 din 1 aprilie 1933.
Gradul I promovat cu ,,Foarte bine” la 1 aprilie 1939 cu Decizia Ministerului Educației Naționale nr. 56213/1939.
Gradul Superior primit în 1945 cu Decizia Ministerului Educației Naționale nr. 336.484 din 1 septembrie 1945.
În anii ’50 (nu cunosc data exactă), i s-au anulat toate gradele (probabil la toți învățătorii vechi), iar în anul 1960 a primit următoarea Adresă de la Inspectoratul școlar: ,,Prin Ordinul Ministerului Învățământului și Culturii nr. 3221/27 iunie 1960, vi s-a acordat gradul de învățător definitive, pe data de 1 august 1959, conform Instrucțiunilor de aplicare a Hotărârii C.C. al P.M.R. și a Consiliului de Miniștrii al Republicii Populare Române cu nr. 1909/1959”.
A ieșit la pensie cu gradul de învățător definitiv.
În afară de activitatea în școală, a avut o importantă activitate de educare a locuitorilor satului. Fiind prima născută, a lucrat la treburile din gospodărie, precum și învățând să toarcă lână, cânepă sau in, să împletească și chiar să țese pânză, suman sau șiac. Venită la Dreptu s-a impus de la început, sfaturile ei fiind ascultate și urmate în activitatea de gospodărie. Mai târziu, când și-a cumpărat bicicletă și a îmbrăcat pantaloni, a fost privită la început cu mare mirare și chiar critic, dar în mai puțin de un an au inceput să apară femei din sat în pantaloni, iar cei care aveau posibilitate să-și cumpere bicicletă. Țin bine minte aceste lucruri, fiind elev în școala primară.
Sărbătorirea centenarului a fost organizată de către primăria comunei Poiana Teiului împreună cu familia. Au luat parte foști elevi din diferite promoții, colegi mai tineri, precum și oficialități ca: inspectorul școlar județean, adjunctul prefectului județului etc. S-au ținut cuvântări foarte emoționante cu mulțumiri pentru activitatea depusă. A primit diplome, de asemenea cu mulțumiri.
Printre altele s-a amintit că a fost contemporană cu toți regii României: Carol I, Ferdinant I, Mihai I (în perioada de regență între 1927-1930), Carol al II-lea și Mihai I (a doua domnie 1940-1948).
De asemenea, a fost contemporană cu toți patriarhii României: Miron Cristea, Nicodim, Justinian, Justin, Teoctist și Daniel.
A decedat la vârsta de 104 ani și 4 luni, la echinocțiul de primăvară – 23 martie 2009.
Dragomir ROMANESCU
