În anul 1820 s-a pus temelia une biserici din lemn în vatra satului Borca, în mijlocul cimitirului deja existent, când preotul Vasile Vasiliu a venit cu un grup de credincioși ortodocși fugiți din părțile Ciucului și ale Brașovului din cauza persecuțiilor ungurilor. Construcția s-a ridicat între anii 1821-1823, cu ajutorul enoriașilor. În timpul Primului Război Mondial ungurii au incendiat biserica. Atunci a ars și primăria și casele din jur. Între 1886-1890, cu sprijinul enoriașilor și al Domeniilor Coroanei s-a construit biserică falnică, din piatră și cărămidă. Sfințirea bisericii a avut loc în anul 1890, de către IPS. Iosif Naniescu, de ziua prăznuirii Sfinților Arhangheli Petru și Pavel (29 iunie). În timpul celui de-al Doilea Război Mondial rușii au folosit 4 luni biserica drept grajd pentru cai. Ce știu toți enoriașii parohiei Borca este că la sfințire a participat cu cobza lui Barbu Lăutaru. Ori Barbu Lăutaru a murit în anul 1858. Cel mai probabil, Barbu Lăutaru a participat la sfințirea primei biserici, cea de lemn, în 1823. Povestea prezenței lăutarului continuă și astăzi prin datele vii ale memoriei colective, care nu pot fi ignorate. Cu siguranță că astăzi numele este rostit fără să se mai știe cine a fost Barbu Lăutaru. Fiu al lui Stan Barbu, care era starostele breslei ieșene, cunoscut și sub numele de ”Cobzariul”, Vasile Barbu, căci acesta era numele adevărat, a cântat de mic, la nai, scripcă și cobză, în taraful condus de tatăl său. A devenit un geniu al muzicii lăutărești, depășindu-și părintele prin talentul său. În anul în care s-a născut Vasile Barbu, țiganii erau robi pe moșiile boierești.
Câștigând bine cu lăutăria, și-a cumpărat libertatea preluând stărostia breslei de la tatăl său. Nu a studiat muzică, talentul nativ l-a făcut să fie apreciat la curțile boierești, unde era invitat să cânte. O delegație de boieri moldoveni trimiși de Scarlat Calimah- Vodă la Chișinău l-a luat pe Barbu Lăutaru să-i încânte cu muzica lui pe boierii de acolo. În anul1847, celebrul compozitor Franz Liszt, aflat la Iași la invitația boierului Alecu Balș, a fost impresionat de interpretarea tarafulului lui Barbu Lăutaru. Liszt a cântat la clavir un marș unguresc, apoi Barbu a reprodus la vioară ceea ce auzise la prima audiție. Atunci Liszt a spus: ”Dumnezeu te-a făcut artist și tu ești mai mare decât mine”. Inspirat de muzica lui Barbu Lăutaru, Liszt a compus ”Rapsodia română pentru pian”. Scriitorul și diplomatul Wilhelm de Kotzebue, după ce l-a ascultat cântând pe Barbu Lăutaru, a spus: ”Și unde mai pui că țiganii aceștia nu au o idee despre note, cântă totul după auz”.
Vasile Alecsandri a scris versurile ”Eu sunt Barbu Lăutaru/ Starostele și cobzarul/ Ce-am cântat pe la domnii/ Și la mândre cununii”, după care compozitorul Alexandru Flechtenmacher a compus o canțonetă, iar actorul Matei Millo a juca într-o piesă de teatru rolul lăutarului. Pictorul Iosif Iser i-a făcut portretul. Taraful lui Barbu Lăutaru cânta balade, doine, hore, sârbe, dar și cântece la modă, de dragoste și dansuri de salon occidentale, romanțe rusești. Ce va fi cântat la sfințirea bisericii din Borca? Nu vom ști niciodată.
Bibliografie:
Cosma, V. – Două milenii de muzică pe pământul României, Ed. Ion Creangă, București, 1977;
Brâncuși, P. – Istoria muzicii românești, București, 1969.
Iolanda Lupescu
