Este sfârșit de iunie, primesc un apel de la un prieten, Răzvan mă întreabă;
Vrei să vii la un concurs cu mine? Asta a fost întrebarea care urma să creeze o groază de amintiri. Am început pe Ceahlău, apoi la Borca, Măcin, Greșu, iar acum la Izvoru Mureșului.
Cu câteva zile înainte l-am întrebat: Știi cumva a câta ediție este? El îmi răspunde: A multa! Acest răspuns m-a făcut să-mi dau seama câte lucruri s-au fi întâmplat pană acum; câte cântece s-au cântat, câte cărări s-au urcat, dar mai important, câte prietenii s-au legat.
Am plecat de joi, după ce am terminat școala, m-am simțit mai liber ca niciodată și deja nu mai aveam răbdare să îi văd pe prietenii mei. Deja îmi imaginam cât ne vom distra. Am ajuns în jurul orei 20:00, am dus bagajele în camera unde am stat cu Răzvan, cel care m-a băgat în tot buclucul ăsta și cu Andrei. Pe drumul spre cameră m-am întâlnit cu un alt prieten foarte bun, Matei, cu care imediat am dat noroc și am avut o îmbrățișare frățească, iar apoi cu Tudor, fratele lui Răzvan. În aceeași seară am plecat spre Costică, organizatorul evenimentului, unde ne-am întâlnit si cu nepoții acestuia. I-am îndulcit cu un chec făcut de mama mea și cu o cutie de nuci umplute de la doamna Maria, mama lui Răzvan. Am stat cât am stat, iar apoi am plecat înapoi în cameră, unde am despachetat bagajul și apoi ne-am pus la somn. Știam că următoarea zi avem treabă.
Vineri dimineața suntem treziți de alarma telefonului, razele ce se reflectau din zăpadă ne băteau prin fereastră direct în ochi și fără niciun chef de a ne ridica, ne suna Costică: Haideți că avem treabă! Zis și făcut, ne ridicăm din pat, ne echipăm corespunzător vremii, adică gros până-n gât, iar apoi i-am dat la pas spre Complexul Sportiv, de unde Ghyuri, fratele lui Costică ne-a dat misiunea foarte importantă de a căra scaune în sală și să montăm aparatele de sunet. Așadar, cât m-am prefăcut că făceam poze numai ca să nu car scaune, m-a chemat Răzvan să car boxe de la etaj la bar, deci nu am scăpat de muncă. După ce am făcut cablările la boxe și toate cele, am făcut o probă de sunet. Spre surprinderea mea, totul suna bine, nu știam că se pricepe așa bine Răzvan să fie DJ. Când am terminat toate, în jur de ora 11:00, am plecat spre camera noastră unde ne-am adunat la o masă pe cinste unde ne-am sfătuit ce să facem până vin și restul participanților. Am terminat de mâncat, sătui, am zis să ardem niște calorii, deci Hai pe pârtie! A fost mai mult, Trageți-mă la deal pe pârtie! Cu clăparii în picioare de abia am putut urca panta. Îmi făceau așa de tare în ciudă ceilalți că aveau ghete de placă, eu fiind singurul cu schiuri. În final am ajuns în vârf și am zis să încep să filmez coborârea noastră. Mai mult am filmat coborârea corpului meu într-un morman de zăpadă. Schiurile mi-au fost prea lungi din cauză că erau împrumutate de la Tudor, deci nu le-am putut controla bine. Cu glezna lovită, de la drum, am început să o luăm la pas spre complex. Cei mai grei 300 de metri până atunci. Am luat o pauză de câteva ore, până se ne cheme iar Costică, pentru a face o ultimă verificare la sunet ca să înceapă proba de Folk Individual. Între timp au ajuns și cei din Borca cu care ne-am salutat, iar la ora 20:00 a început cântatul. De la clubul nostru am fost doar doi care au participat, eu cu Răzvan, ne-am descurcat foarte bine, deci am fost mulțumiți de data asta. După ce s-a terminat toată petrecerea, am plecat în camere, unde am vorbit despre ce facem următoarea zi, ce păreri am avut pentru vineri și altele.
Pentru sâmbătă am să fac un întreg alt alineat având în vedere câte s-au întâmplat. Diferit de vineri, ne-am trezit de bunăvoie și nesiliți de nimeni (În afară de Costică, care ne aștepta să mergem pe pârtie). Ne-am echipat din nou, de data asta pregătiți de pârtie, știind că am avut o încălzire pe cinste ieri. De data asta era serioasă treaba, proba de sac, sanie și cea mai importantă, slalom cu schiuri si placă. Nu a mai trebuit să urcăm la fel de mult, așadar am avut mai multă energie rămasă, deci Răzvan s-a dat o dată, de control, se verifice locurile cu pietre și gheață, pentru a delimita traseele. Am fost unul dintre primii care să încerce provocarea. M-am dat o dată, cam greu, dar eram sigur că voi face mai bine a doua oara. Zis și făcut, am urcat pârtia, m-am mai dat o data, deja îmi intra în reflex, deci am luat o pauza, în care mă uitam la alții cum luau trânte, și filmam proba. Într-un final a strigat Ghyuri: Hai cu schiurile! Am fost primul înscris, deci primul care s-a dat.
Am făcut o treabă excelentă, păstrându-mi controlul pe gheață și în curbe. Andrei, a avut un moment de glorie, el vineri a învățat să schieze de la noi, iar următoarea zi deja a reușit să facă slalom printre toate posturile, nimerind doar două! Traseul nu a fost foarte corect pentru cei cu placa, fiind destul de greu să ia curbele. După probă am plecat înapoi la cazare, unde la ora 13:00 urma să avem prânzul. În opinia tuturor celor din grup, a fost cea mai bună masă de la un concurs de până atunci. În următoarele ore urmau să fie mai multe probe precum, prezentare slideshow, afișaj de poze, orientarea distractivă, proba surpriză și proba de cultural. La prezentare slideshow a avut mai multă treabă Răzvan, deoarece el a făcut video-ul. Acesta era făcut dintr-un colaj de poze din diferitele noastre ieșiri și excursii, de asemenea și afișajul. Eu nu am participat la orientare deoarece era nevoie de câte doi oameni în echipaj, noi fiind 5, am rămas pe bancă. Totuși, aceasta consta în crearea unei hărți de un membru al echipajului pe care celălalt trebuia să o folosească pentru a găsi un obiect la alegere, ascuns de cel care făcea harta. La proba surpriză, tot în echipaje de câte doi, dar Tudor nu a participat, deci am rămas eu cu Matei și Răzvan cu Andrei, să facem la spusele lui Costică: Faceţi un om de zăpadă cât cel mai mic din echipă! Omătul nu prea ne-a priit, fiind pudră, nu se lipea. În grabă și cu cele mai mari eforturi am făcut-o grămadă, urma să fie modelată în cel mai frumos om de zăpadă! Doar că din cel mai frumos om de zăpadă a ajuns cel mai frumos morman de Zăpadă! Noi doi am fost foarte mulțumiți de morman, uitându-ne la Răzvan care zicea că l-a făcut cât el, punând o poza cu el pe telefon lângă omul de zăpadă din 3 bulgări. A ajuns și seara. Începea imediat și proba de cultural, aceasta constă în cântec, umor și poezie. La cântec am fost eu și Răzvan la chitară, Matei la cajon și Andrei doar cu vocea. Răzvan cu Matei au avut un moment de umor combinat cu poezie, zicând bancul cu bula și cățeluș cu părul creț. Cei de la Crucea Talienilor au avut o scenetă amuzantă de asemenea. După ce s-a terminat proba, pe la ora 22:00-23:00 am plecat în camere, dar alături de noi au venit și niște prieteni din Borca cu care ne-am petrecut următoarele 4-5 ore. În final, au plecat toți de la noi și ne-am pus la somn.
Ora 7:40, sună alarma. Duminică dimineața, fără niciun chef și cu dorința de a rămâne ne ridicăm din paturi, ne pregătim bagajele și mergem spre sala de evenimente pentru a participa la premiere. Șase premii I. Am plecat acasă cu premiul I bine meritat la ski și cu premiul Folk de la Folk individual. A fost o experiență uimitoare, în care m-am reîntâlnit cu prieteni vechi, dar am și cunoscut persoane noi.
Casian Borșuc
Bucuriile Zăpezii
Ediția XL, 2025.
