Într-o atmosferă încărcată de emoție, în sala amfiteatru a Liceului ” Mihail Sadoveanu” Borca participanții de ieri ai expedițiilor ”Indagatores” , ”Lostrița” și ”Polița cu crini” s-au întâlnit pentru o recapitulare a celor 15 ani de activități turistice din adolescența lor. Doamne și domni cu părul grizonat, majoritatea bunici, au râs depănând amintiri, au lăcrimat cu gândul la cei plecați prea devreme dintre noi . Toți au ajutat la clădirea unei temelii trainice a liceului, așa cum spunea prof. Vasile Amariei, director prim. Liderul formal și informal al expedițiilor a fost doamna prof. de geografie Maria Lungu. În 1969 revista ”Cutezătorii” a organizat primele expediții din țară, la care participau pionieri dornici să -și cunoască patria. Expedițiile erau finanțate de Organizația pionierilor de atunci, acest gest fiind gratulat din plin de către expediționari cu laude la adresa conducătorului iubit. În 1973 la Școala generală Sabasa, azi ”Aurel Dumitrașcu”, a fost invitat de către prof. de biologie Constantin Coșulă exploratorul Gheorghe Neamu să le vorbească elevilor. Gheorghe Neamu a fost primul român care a atins cel mai sudic punct de pe Terra, ”Polul Frigului”, ca participant în calitate de climatolog – meteorolog la a XVII-a expediție sovietică organizată de Institutul Arctic și Antarctic din Leningrad. Atunci i-a propus doamnei prof. Maria Lungu să organizeze o expediție cu copii care rezistă unei astfel de încercări, fiind învățați cu munca fizică, cu greul. Dacă ar fi fost profesor la oraș, spunea doamna Lungu că nu ar fi găsit copii cu condiție fizică și mai entuziaști așa cum erau la Borca. În 1974 doamna profesor a format echipajul ”Lostrița”, cu elevi de clasa a V-a și a VI-a.
Echipamentul primit ”de la pionieri” avea în dotare și corturi militare foarte grele. Făcând escalade, mergând uneori prin apă, prin noroi, copiii s-au descurcat mai bine decât și-au imaginat ei înșiși că se poate întâmpla .Primul traseu a fost în apropiere, în Munții Călimani, prin Vatra Dornei-Gura Haitei-Bilbor- Borsec- Borca .Din munți, copiii s-au întors cu un sac de roci, pentru colecția mineralogică a liceului. Au participat 10 copii, ( 4 nu mai sunt printre noi ) având funcții de căpitan, secund, cronicar, geograf, sanitar. La celelalte expediții au apărut funcții noi de biolog, istoric, folclorist, etnograf, bucătar, contabil, fotograf, meteorolog .Expedițiile au început pe parcursul căpătării experienței să fie adevărate echipe sociologice ,care culegeau informații , le ” treceau pe curat ” în jurnalul de bord, ajungând astăzi să fie comori identitare ,informații unice despre România anilor 1970-1990. În afara faptului că elevii erau într-o adevărată școală de vară, unde aveau mereu câte ceva de descoperit și de învățat, ei au socializat, au trăit în colectivitate, au încercat să fie mai buni, mai generoși, mai toleranți .Au râs, au cântat, au dansat. Uneori au ajutat la crăpatul lemnelor, la făcutul fânului, pentru a căpăta câte ceva de mâncare. Jurnalele au fost publicate în serial în revista liceului, grație efortului foarte mare de tehnoredactare a prof. Gladiola Bondar, însoțitoarea elevilor în expediții.
În 1975 a urmat a 2-a expediție, de data asta în Delta Dunării, cu traseul : Borca- Galați- Tulcea- Letea- Periprava- Galați -Borca. Bagajele erau multe și grele, iar de cele mai multe ori șoferii de autobuz refuzau să îi ia și pe copii, tocmai datorită încărcăturii foarte mari. Pe lângă lucrurile personale, copiii mai aveau de cărat un ceaun, tacâmuri, veselă, mâncare. Se circula pe jos, cu trenul, cu camionul, cu căruța. Nu cred că s-a plâns cineva că nu sunt condiții optime de transport. Mai târziu, soțul doamnei Lungu, prof. Petru Lungu, a venit în expediții cu mașina personală, ușurând căratul greutăților. Profesori însoțitori erau Maria Mucenicu, Georgeta Andrieș, Gladiola Bondar, Vasilica Niță. Din 1977 echipajul s-a numit ”Indagatores”.
Se dormea în corturi, în școli, în cabane. În 1980, expediția din Apuseni a primit Premiul special al jurului. Începeau restricțiile alimentare. Lumea era mai îngrijorată de ce va aduce ziua de mâine, se cumpărau alimente pe cartelă. Expediționarii au rămas aceiași temerari romantici, cu spirit de aventură. La Alba Iulia , doamna Lungu a intrat în Catedrala catolică și a primit de mâncare pentru copii. În 1980 a fost înmânat premiul Busola de aur iar în 1981 echipajul a primit alt premiu al jurului și Pana de argint pentru cronică. În 1983 echipajul de la Borca a primit premiul Termosul de argint.
Mulți expediționari au devenit geografi, geologi, biologi. Profesorul univ. dr. Dan Dumitriu, cel care a prezentat succint istoricul expedițiilor spune că pasiunea pentru geografie de la expediții i se trage. Traseele turistice au fost în așa fel alese, încât să cuprindă țara în lung și în lat. Marea, munții, peșterile, lacurile, formațiunile geologice unice, locuri încărcate de istorie, oameni și tradiții, toate au fost cunoscute în aceste peregrinări.
Nu au lipsit întâmplările hazlii . La mare copiii nu aveau voie pe plajă. Un băiat a vrut să spună numele județului de unde venea. Atât a apucat să spună, Neamț. Și cei cu ordinea pe plajă au zis ” Dă-le drumul că sunt nemți ”.Pe valea Nerei trebuia să fie liniște, să nu atace vipera cu corn. Atunci s-a apucat un expediționar să cânte ” Trandafir de la Moldova ” .Unui cunoscut geograf părinții nu aveau bani să-i dea pentru expediție. Atunci a intrat în grupul unor mineri care jucau ” 21 ” și așa a făcut rost de suma necesară.
Între 1986-1987 expedițiile s-au desfășurat sub numele de ”Polița cu crini”. Erau expediții de marcare a traseelor turistice de pe raza comunei, trasee omologate la acea vreme de Federația Română de Turism și Alpinism. Au fost marcate și remarcate mai multe trasee, s-au plantat indicatoare turistice. Din nefericire marcajele s-au șters, parțial, indicatoarele au dispărut. ” Polița cu crini ” a participat și la concursul ” Ștafeta munților ” , în care probele de orientare turistică, orientare cu busola, orientare după semnele naturii , confecționarea nodurilor erau cele mai apreciate de participanți. Trebuiau recunoscute plantele medicinale, iar concurenților li se cerea să știe să se comporte pe munte, să se îmbrace adecvat, să aibă o atitudine civilizată. Județul Neamț a obținut locul I pe țară la Padina în Bucegi în anul1984 și din nou locul I pe țară în1986 la Predeal. Prof. univ. Dan Dumitriu spunea că nu poți fi un bun patriot dacă nu ocrotești natura, dacă nu dai importanță ecologiei și protecției mediului. Fără nici un dubiu, toți participanții la expediții au fost și au rămas buni patrioți. Despina Lupu- Gheorghiu spunea: ” Venită într-o perioadă neagră a vieții mele, competiția ”Ștafeta munților” a fost ca o gură de oxigen. Oxigenul de care aveam nevoie ca să simt că viața trebuie să meargă înainte, indiferent de obstacole. Prietenie, natură, ecologie, încurajare, turism, sport, energie pozitivă. Dar deasupra tuturor acestora, doamna Maria Lungu, profesor de excepție și îndrumător, care mi-a fost model în activitatea mea profesională de mai târziu. Nu pot trece cu vederea munca doamnei profesor Gladiola Bondar, care a scos la lumină minunatele jurnale ale expedițiilor, adevărate comori, realizând articole foarte documentate care au apărut în revista liceului „Biblioteca din Nord” . Vivat, Crescat, Floreat! ”
Demni urmași ai expediționarilor sunt tinerii din Clubul eco-turistic ”Crucea Talienilor”. Proiectul a plecat de la o idee a unui om al muntelui din zonă, Cristi Cobuz-Izvor și a prins aripi sub îndrumarea soților Alina și Marius Budăi. Clubul are 30 de membri iar prin concursurile de orientare turistică pe care le organizează atrag mulți turiști impresionați de frumusețile comunei Borca. Un grup folk ne-a încântat cu cântece de munte. Le dorim succes în competițiile viitoare. Cuvintele doamnei profesor Lungu ”Mi-ați făcut viața frumoasă! Vă iubesc !” nu mai lasă loc de alte comentarii.
Iolanda Lupescu
