De-a lungul istoriei culturii române, s-au ridicat personalități care nu s-au mulțumit să urmeze curentul epocii, ci au avut curajul să-l schimbe. Gheorghe Asachi se numără printre acești vizionari. Mai mult decât un scriitor sau un intelectual al vremii, el a fost un veritabil constructor al identității românești moderne. A înțeles, poate înaintea multora, că un popor nu își poate clădi viitorul fără educație, fără o limbă cultivată și fără o cultură care să-i reflecte valorile profunde.
Născut în 1788 la Herța, într-o Moldovă aflată la răscruce de epoci, Asachi a crescut cu o sete de cunoaștere care l-a purtat prin cele mai importante centre intelectuale ale Europei. A studiat la Lemberg și Viena, acolo unde a intrat în contact cu ideile iluministe și cu viziuni progresiste asupra societății. A studiat la Facultatea de filosofie, litere și științe unde a aprofundat logica, matematica, istoria, fizica, metafizica, etica și arhitectura. Dar poate cel mai important: a înțeles că adevărata revoluție începe cu schimbarea mentalității, iar aceasta se face prin educație.
Totuși abandonează studiile universitare din cauza nepromovării unor examene, dar și pentru că nu mai primea atenția tatălui său, fiindcă acesta a fost rechemat de la Lemberg din cauza slujbei sale. Deși nu are diplome pentru cursurile sale superioare, tot este recunoscut ca persoana cu cele mai multe cunoștințe din Moldova de la începutul secolului al XIX-lea. Din cauză că se îmbolnăvește, acesta revine în Iași, dar pleacă la Viena în scurt timp.
Ca în orice roman cu poveste tragică, protagonistul nostru se îndrăgostește de fiica unui negustor bogat din Milano: Bianca Milesi. Bianca, o fată frumoasă, isteață și plină de talent îl farmecă pe tânărul Asachi, dar în zadar, fiindcă ea nu simte nimic față de el. Totuși acest scurt capitol din viața sa pare să-l ajute în a-i trezi iubirea față de țară și neam.
Acesta începe să scrie poezii patriotice precum celebra „La patrie”, în care poetul îndeamnă la cinstirea strămoșilor daci și romani și la păstrarea neclintită a meleagurilor natale, spunând cândva că „O naţie care a pierdut încrederea în sine, între toate altele este cea mai mizerabilă, pentru că a frânt bastonul pe care se putea răzima”. Tot el este cel care a fondat „Albina Românească”, acesta fiind primul ziar românesc din Moldova și a susținut și promovat cultura națională, înființând primele instituții modern de învățământ din Moldova.
Privind spre trecutul lui Gheorghe Asachi, ne dăm seama că unele valori nu îmbătrânesc: educația, limba și dragostea de țară rămân mereu aceleași. El nu ne-a lăsat doar operele sale, ci și o direcție, una în care cultura nu e un lux, ci o necesitate, iar în fond, identitatea noastră culturală este o poveste care continuă să se scrie.
Theodora Topoliceanu, clasa a IX-a, Colegiul Naţional „Gheorghe Asachi” Piatra Neamţ
