Vestea că la Liceul „Mihail Sadoveanu” Borca rata de promovare a examenelor naționale în sesiunea iunie-iulie 2024 a fost neașteptat de crescută, 77,78 % vs 74 % la nivel național la evaluare și 80% vs 81,5 % la nivel național la bacalaureat, m-a dus imediat cu gândul la elevii care au promovat. Sunt tinerii despre care se spune că nu pot face conexiuni, pentru că nu au răbdare și sunt superficiali. Nu au valori, sunt lipsiți de orientare, îi validează comunitățile de pe rețelele de socializare, sunt preocupați doar de divertisment, jocuri și modă. Se concentrează greu, evită asumarea responsabilităților. Istoria se repetă de la o generație la alta. Acum 2500 de ani Socrate era judecat pentru oprobiul său față de tinerii Greciei decadente de atunci. Și pentru că și-a apărat ideile cu obstinație, a fost condamnat la moarte. Și câte generații de tineri nu vor fi avut de suferit, pentru că nu puteau să se mențină în șabloanele de educație impuse de societate? În aproape 35 de ani de interacțiune cu tinerii, am învățat enorm de la ei, i-am văzut dezinhibați, în comparație cu mine la vârsta lor. Sunt creativi, inteligenți, pragmatici, dar pragmatismul nu este un defect. N-au valori? Dar oare au modele? La un sondaj de opinie publicat în revista „Biblioteca din Nord”, ”Școala, o nouă provocare”, din 27 de tineri de 18 ani intervievați, aproape jumătate au spus că sistemul de învățământ este învechit și trebuie adaptat zilelor noastre, că școala nu are legătură cu viața reală, că oferă șanse limitate pentru viitor, că nu prea sunt modele de urmat. Este un eșantion mic de respondenți, s-ar putea spune că fronda a funcționat la cote maxime, dar oare nu trebuie ca aceste răspunsuri să dea de gândit? Tinerii au personalități puternice, dar pentru a performa trebuie să fie motivați. Au o capacitate înnăscuta pentru a învăța, și am observat că le plac activităţile dinamice, cu inserții interactive. La vârsta lor mi-aș fi dorit să-mi fie pusă în valoare gândirea critică și creativă, curiozitatea pentru a explora. Eram elevii perfecți, cuminți, care reproduceam fidel textele de cele mai multe ori dictate de profesori. Îmi amintesc și de atmosfera neprietenoasă la un anumit obiect, pe care îl consider și acum un thriller.
S-au schimbat în bine multe practici didactice de pe vremea mea. Eu tot mai cred că tinerii nu vor lăsa istoria să treacă peste ei, dovadă fiind performerii în toate domeniile, absolvenți ai liceului, de ale căror reușite sunt responsabili și dascălii lor. O absolventă de Litere spunea că dascălii de la Borca sunt „buni și corecți”. Întotdeauna ”liceul din pădure” a avut pedagogi de excepție, mereu în competiție cu ei înșiși. Cei care se opuneau politicii partidului comunist, veritabili cărturari, erau trimiși, drept pedeapsă, să predea la Borca. Ce privilegiu! Har. Mihăilescu, Vultur Orîndeanu au lăsat urme spirituale adânci pe aceste meleaguri. Și au urmat generații de profesori, fiecare punând amprenta desăvârșirii lor în sufletele tinerilor. Prin exemplul lor de corifei au dat aripi visurilor, speranțelor și idealurilor celor mai tineri.
Poate că mijloacele cu care făceau educație erau puține, banii erau la fel de puțini, dar râvna cu care se prezentau dascălii la catedră era de admirat. Materialul didactic era confecționat aproape în întregime de ei, iar elevii erau mobilizați să mențină școlile curate. Eu însămi am făcut planșe la fizică, pentru clasele V-VIII, dar pentru că foaia de hârtie era de mari dimensiuni, eram ajutată și de tatăl meu.
Citesc într-o lucrare de grad I din anul 1943 a învățătoarei Elena Alexan de la Borca despre instituțiile anexe școlii de atunci: Funcționa o cantină a școlii, unde luau masa 40 de copii. Cooperativa școlară aproviziona elevii cu cărți și rechizite. Grădina școlii, în care se cultivau legume, îi antrena pe copii să lucreze și să învețe agricultură în mod științific. Ba școala, la 19 km distanță, avea și fânețe, care ”se arendau în folosul comitetului școlar”. Biblioteca școlară avea un fond de carte de 700 de volume. Atelierul de dogărie și împletituri din nuiele oferea un bun prilej de a învăța o meserie. A fost incendiat în timpul războiului. Învățătoarea Elena Alexan spune că în 1937 a venit la Borca „echipa regală care a lucrat în sat în toate domeniile”. Este vorba de Domeniile Coroanei Regale. Pentru acea perioadă, învățarea meșteșugurilor zonale în școală va fi fost de folos. Evoluția societății și modernitatea s-au impus ca o tendință de neevitat. Mijloace noi de a preda, o anumită destindere în relația profesor- elev, multe activități extrașcolare. Prin proiectele ce se fac la Borca, de exemplu ”IMPACT”, se urmărește difuzarea și impunerea propriilor valori. Satul, școala de ieri, tradițiile, trecutul cu bune și cu rele nu vor fi date uitării.
Diana Cotirgășanu, proaspăt absolventă de liceu, jurnalistă, poetă, scria despre școala Borca într-un text: ”De acum înainte, cu sufletul îmbrățișat din ce în ce mai mult de nostalgie, încerc să fac alegeri cât mai corecte pentru echilibrul meu și aleg să sper, să am așteptări spre bine, pace și binecuvântare. Cu gândul că se încheie ultimul capitol al cărții pe care am scris-o în doisprezece ani de școală, pășesc cu pași repezi spre maturitate. Am crezul că am iubit școala și ea, la rândul ei, m-a iubit”. Despre dascălii și învățaceii de la Liceul ”Mihail Sadoveanu” Borca, numai de bine! Vorbim de eficiență, pentru că primim ceea ce suntem.
Iolanda Lupescu
