Pădurile oferă “casă şi masă” animalelor şi omului. Ele reprezintă un refugiu din calea zgomotului asurzitor al oraşelor, din calea soarelui puternic, al vântului, fiind adevărate oaze de linişte şi aerul curat. Sunt şi surse de lemn, latex, răşini, fructe şi seminţe. Fără lemn nu am putea vorbi de industria mobilei, de cea chimică, a hârtiei, despre construcţii etc. Dar unde nu e folosit lemnul? Multe plante şi animale, ce trăiesc în pădure reprezintă o sursă de hrană pentru oameni. Dacă aproape o treime din suprafaţa Terrei este acoperită de apă, aproape o treime din suprafaţa uscatului este acoperită de păduri. Ele cresc în mod natural aproape oriunde există apă. Sunt două tipuri de păduri: foioase şi conifere. În zonele cu climă temperată, unde se află şi ţara noastră, arborii din pădurile de foioase îşi pierd temporar, în perioada de iarnă, frunzele, interval în care se odihnesc. Când beneficiază iarăşi de apă, căldură şi lumină, înverzesc, trezindu-se la o nouă viaţă. Nu degeaba poetul Mihai Eminescu spunea:
“Codrule, cu râuri line,/ Vreme trece, vreme vine,/ Tu tot tânăr precum eşti/ Tot mereu întine-reşti.“
Coniferele îşi păstreză frunzele timp de câţiva ani şi le pierd treptat, timp în care le cresc altele noi, de aceea nu sunt niciodată goi
Suprafaţa judeţului Neamţ este acoperită în proporţie de peste 51% de pădure, ocupând locul III pe ţară. Pentru a nu fi distruse aceste comori, oamenii au creat rezervaţii naturale unde plantele şi aimalele sunt ocrotite de lege şi pot să trăiască şi să se înmulţească în voie. Era nevoie de aceste măsuri, deoarece, datorită intervenţiei nechibzuite a omului, multe specii de plante şi animale au dispărut sau sunt pe cale de dispariţie.
Masivul Ceahlău, în cuprinsul căruia se află Parcul Naţional Ceahlău, este situat în grupa centrală a Carpaţilor Orientali, în partea de sud-est a Munţilor Bistriţei la întretăierea paralelei de 47 grade latitudine nordică cu meridianul de 26 grade longitudine estică. Aşezarea geografică, clima, relieful, reţeaua de ape ce izvorăsc dintre pietrele muntelui fac ca flora şi fauna să fie deosebit de bogată şi diversificată. Studiile botanice au identificat: 1.099 genuri, 2.994 specii şi 6 subspecii, 117 varietăţi, 31 de forme şi 18 hibrizi.
Trebuie amintite măcar câteva specii rare, deosebit de frumoase şi care sunt protejate de lege: floarea de colţ sau floarea reginei, sângele voinicului, garofiţa, clopoţeii, papucul doamnei, crinul de munte, mosişoarele, iarba gâtului, laricea sau zada. Fauna cuprinde 1.286 specii din care: 1.100 specii de nevertebrate, dintre care peste 1.000 specii de insecte, şi un număr de 186 specii de vertebrate. Amintesc câteva specii pentru a căror conservare au fost desemnate arii speciale de protecţie: liliacul mare cu potoavă, liliacul mic cu potcoavă, liliacul cârn, liliacul cu urechi mari, liliacul comun, lupul, ursul brun, vidra, nutria, râsul, buha sau bufniţa, ciuvica, minuniţa, ghionoaia sură, ciocănitoarea neagră, ciocănitoarea cu spate alb, ciocănitoarea de munte, ciocârlia de pădure, tritonul carpatic, buhaiul de blană cu burta galbenă, moioaga, pârşul de alun cu coada stufoasă, şoarcele săritor de pădure, pisica sălbatică, şopârla cenuşie, şopârla de munte, guşterul, şarpele de alun, brotăcelul sau buratecul, broasca râioasă verde, chiţcanul de munte, liliacul bicolor, vânturelul roşu, cucuveaua, codobatura, cotobatura de munte, mierla de apă, brumăriţa, măcăleandrul, cocoşul de munte, acvila de munte, auselul, pitulicea, scorţarul, sticletele, fluturaşul de stâncă, alunarul, corbul, salamandra, vipera, zlăvoaca, păstrăvul, scobarul, mreana, cleanul, lostriţa şi lista ar putea continua. Multe din plantele ce cresc printre copaci sau pe stânci sunt folosite din timpuri străvechi pentru ceaiuri vindecătoare de boli.
Beneficiile pentru sănătate ale mugurilor de brad
Mugurii de brad au efecte antiinflamatorii puternice, datorită compuşilor activi, precum uleiurile esenţiale si flavonoidele, care ajuta la reducerea inflamaţiei si ameliorarea durerii în cazul afectiunilor reumatice, artritei si altor probleme inflamatorii ale articulatiilor sau muşchilor. Potrivit unui studiu publicat in Journal of Ethnopharmacology, mugurii de brad conţin compuşi cu proprietăţi antiinflamatorii care inhibă producţia de citokine inflamatorii şi reduc durerea şi inflamaţia in cazul artritei reumatoide.
Ceaiul de tei poate ajuta în combaterea insomniei, afecțiunilor din sfera digestivă, dar și în combaterea stresului. Teiul este recomandat în diverse situații pentru beneficiile sale asupra sănătății și stării generale de bine: insomnie și probleme de somn.
Utilizarea merișoarelor în alimentație este variată și benefică, atât pentru sănătate cât și pentru plăcerea culinară. În stare naturală, merișoarele pot fi consumate ca atare, datorită gustului lor acru-dulce, fiind o gustare ideală între mese. Pot fi, de asemenea, un topping delicios pentru diverse deserturi precum clătite, torturi sau înghețată, dar și pentru salate de fructe sau chiar salate de legume. De asemenea, merișoarele sunt o alegere excelentă pentru prepararea sucurilor naturale și a ceaiurilor. Datorită proprietăților lor antioxidante și diuretice, acestea pot ajuta la prevenirea și ameliorarea unor afecțiuni precum infecțiile urinare sau inflamațiile. Consumul regulat de suc de merișoare poate reduce riscul de infecții urinare recurente.
În gastronomie, merișoarele sunt folosite în numeroase rețete culinare, aducând un gust aparte și un plus de nutrienți. De la prăjituri, torturi și alte preparate dulci până la sosuri pentru carne, salate sau diverse mâncăruri tradiționale, merișoarele sunt un ingredient care îmbogățește orice preparat.
În industria cosmetică, uleiul de merișoare este apreciat pentru proprietățile sale hidratante și antioxidante. Acesta este folosit în diverse produse, de la creme și loțiuni până la șampoane și balsamuri. Antioxidanții din merișoare pot ajuta la protejarea pielii împotriva daunelor cauzate de radicalii liberi și la încetinirea procesului de îmbătrânire.
Iarba Talharului, o plantă cu iz de poveste, de demult prezentă în tradiţia populară românească, prin efectele sale benefice fiind un ajutor oamenilor de la sate şi călugărilor; la noi în ţară a fost şi studiată, demonstrându-se faptul că planta susţine eficient procesul de epitelizare, contribuind astfel la cicatrizarea rănilor de la nivelul pielii și al mucoaselor.
Combaterea depresiei și anxietăţii- rostopasca a fost utilizată pentru a ameliora simptomele depresiei ușoare și ale anxietății, fiind uneori comparată cu medicamentele antidepresive;
-proprietăți antiinflamatoare – compușii din rostopască pot avea efecte antiinflamatoare, putând fi utili în cazul unor afecțiuni inflamatorii;
-cicatrizare rapidă a plăgilor – uleiul de rostopască este utilizat pentru a accelera procesul de vindecare a rănilor, arsurilor și iritațiilor pielii;
-menstruație regulată – pentru unele femei, rostopasca poate fi bună la reglarea ciclului menstrual neregulat;
-sprijin în tulburările de somn – se spune că rostopasca ajută la ameliorarea tulburărilor de somn și a insomniei;
-rostopasca este adesea asociată cu sprijinul pentru sănătatea ficatului, având proprietăți detoxifiante și potențial de stimulare a funcțiilor hepatice;
Ceaiul de sunătoare poate fi administrat seara, deoarece are efect calmant și poate combate insomnia. Pentru prepararea acestuia se pot utiliza pliculețele din comerț sau sunătoare uscată. În funcție de problemele de sănătate tratate cu sunătoare, trebuie să se respecte indicația medicului sau cea a producătorului, privind cantitatea de ceai administrată în 24 de ore.
Uleiul de sunătoare poate fi util pentru răni, dermatită atopică sau eczemă, dar și pentru a trata uscăciunea pielii. Tinctura de sunătoare este indicată pentru uz extern, dar sunt și situații în care poate fi întrebuințată intern. Beneficiile oferite de tinctura de sunătoare vizează detensionarea organismului și diminuarea depresiei, dar și păstrarea elasticității pielii.
Planta se mai regăsește și sub formă de sunătoare capsule, ce pot fi administrate în timpul mesei sau imediat după, pentru a beneficia de efectele sale terapeutice deosebite.
Coada şoricelului prezintă numeroase beneficii pentru organismul uman, fiind adjuvant în afecțiuni ginecologice și renale. Poate fi utilizată atât intern, cât și extern, având proprietăți diuretice, dar și antiinflamatorii, motiv pentru care este utilizată pentru a trata pietrele de la rinichi, dar şi infecţii urinare.
Planta prezintă numeroase beneficii pentru sănătate, având efecte diuretice datorită conținutului mare de flavonoide, fenoli și săruri minerale. Toate acestea ajută la creșterea producției și eliminării lichidelor din organism prin urină.
Coada şoricelului conține achileină, acid formic, acid linoleic, acid probionic și mulți alți compuși chimici şi prezintă următoarele efecte:
-proprietăți antiinflamatoare – coada șoricelului este cunoscută pentru conținutul său de compuși antiinflamatori, ajutând la reducerea inflamațiilor în diverse părți ale corpului;
-sprijin pentru sistemul digestiv – poate ajuta la ameliorarea problemelor digestive, cum ar fi balonarea și indigestia, datorită efectelor sale antispastice;
-vindecarea rănilor și a leziunilor cutanate – are proprietăți cicatrizante, astfel că este bună în accelerarea procesului de vindecare a rănilor, tăieturilor și a leziunilor cutanate minore;
-sprijin în probleme respiratorii – infuziile de coada șoricelului pot fi utilizate pentru a ameliora simptomele respiratorii, cum ar fi tusea și gâtul iritat, datorită proprietăților sale calmante;
-proprietăți antispastice – poate avea un efect antispastic, contribuind la relaxarea mușchilor și reducerea disconfortului asociat spasmei musculare;
-potențiale efecte antioxidante – substanțele antioxidante din coada șoricelului pot ajuta la combaterea radicalilor liberi, contribuind la protejarea celulelor împotriva stresului oxidativ;
-efecte calmante asupra sistemului nervos – contribuie la reducerea stresului și anxietăţii. Natura înseamnă viaţă. De aceea e nevoie să avem grijă de ea.
Bianca-Maria Alexandru, clasa a VI-a, Şcoala Grinţieş, cu ajutor logistic din partea bunicului Ilie Alexandru, învăţător pensionar
