De multe ori ne-am întrebat de ce se fac urări atunci când strănutăm. Se pare că acest „obicei” nu se găsește numai la noi, ci și la numeroase popoare, însă cert este că nu s-a aflat cine le-a inventat. Vom „călători” dintr-o țară în alta pentru afla „puterea” strănutului.
Aflăm că anticii greci urau celui care strănuta: „Să trăiești!”, socotind strănutul de bun augur.
Romanii ziceau: „Să te păzească Jupiter” și priveau strănutul tot ca o prevestire bună dacă era între prânz și miezul nopții, dar dacă era între miezul nopții și amiază era semn rău.
Francezii spun: „Dumnezeu să te binecuvânteze!”.
Italienii spun: „Felicitări!” sau „Sănătate!”.
Germanii spun: „Sănătate”, strănutul fiind considerat ca un prevestitor al gripei.
Se spune că perșii au idei și mai înaintate spunând: „Domnului să-I mulțumim!”, crezând că strănutul a alungat un spirit malefic care ar fi vrut să între în corpul omului.
În India, celui care strănută I se spune „Să trăiești!” la care răspunde și el: „Viață lungă și ție!”, iar dacă se întâmplă să strănute în timp ce face baia ritualică în râul Gange, acesta este nevoit să se oprească să facă un anumit semn după care să reînceapă ritualul.
În Anglia se strănută o dată pentru o dorință, de două ori pentru o sărutare, de trei ori pentru o scrisoare și de patru ori pentru o neplăcere.
În Africa orientală, când regele strănută, toți cei care se găsesc în capitală se anunță între ei prin diferite semne strigând la unison: „Trăiască regele!”.
În Egiptul antic se întâmplă lucruri interesante. Îndată ce un faraonul strănuta toți cei de față îi întorceau spatele, învârtindu-se într-un călcâi și se băteau cu palma peste șoldul stâng. Ei credeau că mântuirea țării stă în această mișcare pe care dacă n-o faci lucruri grave se vor abate asupra țării.
Roxana Gabor-Tănase