Știrea de mai jos nu este actuală, ci s-a întâmplat în 1926, fiind cap de afiș în ziarele județene și naționale ale vremii. Pe scurt, în orășelul de pe apa Ozanei, un primar zelos și apărător al moralei creștine, îi pedepsește cu arestul și judecata pe toți cei care într-o zi de duminică a lunii august s-au mișcat pe dansuri moderne la Băile Oglinzi.
În perioada interbelică Băile Oglinzi erau supranumite „Perla Moldovei” fiind frecventate de lumea bună a României din acea vreme. La cazinoul din stație, în fiecare weekend cânta orchestra lui P. Moțoi, motiv de distracție cu muzica și dansurile la modă.
În fapt, evenimentul care a stârnit curiozitatea presei (am vorbit azi de un breaking news) avea la bază încălcarea ordonanței 5415 din 3 august 1926 a primarului de atunci, dr. Constantin Nădejde, ordonanță care stipula că „având în vedere că la restaurantul de la Băile Oglinzi se dau serate și baluri în care se dansează diferite jocuri străine excentrice şi aţâţătoare în asistenţa copiilor și a oamenilor suferinzi, ceea ce atinge morala publică; Pentru încetarea acestei stări de lucruri, în baza art. 62 și 66 al. n şi p. din legea pentru unificarea administrativă, ORDONĂM, Cu începere de astăzi este interzis a se mai dansa în restaurantul de la Băile Oglinzi, jocuri străine(excentrice şi aţâţătoare), ci numai jocuri naţionale ca: chindia, hora, sârba, banul mărăcine şi sârba popilor. Contravenienţii vor fi daţi judecăţii”.
Petrecăreții nu au ținut seama de această ordonanță și au continuat să joace dansurile moderne, însă ghinion, pentru că în seara zilei de 7 august, însuși primarul, garantul moralității, a fost prezent la serată pentru a se asigura că ordonanța sa este respectată. Nu a fost așa, și primarul ordonă arestarea acestora și trimiterea lor în judecată. Printre aceștia se aflau persoane marcante, astfel că procesul face deliciul presei și al audienței, numeroși cetățeni fiind strânși în jurul clădirii judecătoriei. Pe banca acuzării printre cei 21 dați în judecată se aflau: avocații Ion Lucaci și Wilhelm Wilky, doctor Mircea Iuraşcu, locotenenţii G. Velanu şi Şahan, Aurel Eskemasy din Bucureşti (coproprietarul băilor Oglinzi), soții Samuel și Iacobi din București, soții Rosenbaum (Iaşi), doamnele Virginia Bicleanu, Suzi Ceacâru și Aurelia Lucaci, domnișoarele Maria Grigoriu, Rașela Herșcovici, Trise Iacobi, C.V. Ionescu (ajutor de judecător), medic Mircea Ivașcu, Emil Calapod, Gh. Veleanu, Ioan Nădejde (fost primar) și alții.
La procesul care a avut loc pe 14 august în sala teatrului în prezența unui public numeros și curios, majoritatea inculpaților recunosc că au dansat, „dar nu excentric şi aţâţător”.
Avocații apărării, unii dintre ei fiind și inculpați, au arătat că ordonanța este „produsul unei minți bolnave”, iar dansurile shimmy, tango sau chearliston nu aduc nu nimic atingere moralei publice și că primarul „ar face mai bine să înfrâneze specula de pe piaţă decât să oprească dansurile moderne şi să oblige să se danseze numai dansuri naționale”.
După deliberare, judecătorul Policof, îi grațiază pe inculpați întrucât „nu se poate aplica art. 385 alin. 9 c. p. fiindcă ordonanţa primăriei nu a fost dată de Consiliul comunal conf. art. 51 lit. s din legea administrativă care vorbeşte de măsuri privitoare la moravuri, ca în cazul procesului de faţă. Şi neexistând o lege care să prevadă acest fapt declară ordonanţa ca ilegală şi absolvă pe inculpaţi”.
Corespondentul ziarului județean „Reformatorul” se întreba unde văzuse primarul indecență, „poate în mișcările legănate și în tremurăturile dansurilor moderne, tot așa cum am putea numi indecență și rochiile atât de scurte fără mâneci și cu spatele răscroit până în talie ale dansatoarei care uită de tot ce e pudoare feminină”. Oricum, nota ziaristul, primarul a avut mare curaj, fiind unicul proces de acest fel din țară. Dar ce dorea domnul primar, se întreba ziaristul, „să schimbe mersul vremii și a obiceiurilor?”… pentru că „e și mult farmec în aceste dansuri când sunt frumos executate. E o plăcere să privești o pereche tânără și grațioasă dansând frumos la ritmul cadențat al Pasquitei sau Valenciei”.
Primarul lovit în orgoloiu său de apărător al moralei nu se lasă și dă o a doua ordonanță, dispunând că autorităţile poliţieneşti să urmărească și să trimită în judecată femeile care vor îndrăzni să-şi descopere picioarele cu mai mult de 15 centimetri.
Dar, despre ordonanța fustei scurte, într-un material viitor.
Emanuel BĂLAN
