Revista noastră a intrat în al treilea an de existenţă în seria sa nouă. Am început în decembrie 2002. În ciuda unor sumbre previziuni din partea unora sau altora, am rezistat cu o publicaţie în format tipărit, cu abonaţi din satele din munţii Neamţului în vremuri ce le putem numi, în cel mai bun caz, tulburi şi ciudate. Dar nu numai din munţii Neamţului. Printre abonaţii noştri se află cadre universitare, cercetători, preoţi, regizori, pictori, medici (revistele noastre pleacă şi la Iaşi, Cluj, Bucureşti, Târgu-Mureş, Botoşani, Suceava sau… Moara Vlăsiei. Şi contributorii sunt, firesc, de mare valoare, doctori şi master în ştiinţe, doctoranzi, profesori, învăţători, jurnalişti cu state vechi în branşă, dar şi mulţi debutanţi. S-au alăturat odată cu acest număr Andrei Anisiea, clasa a VII-a, învăţătoarea Daiana Feraru, geografii George-Bogdan Tofan şi Adrian Niţă. Maya Bicăjanu ne scrie cade obicei despre cărţile citite, la fel şi biblicotecara Iolanda Lupescu, prolifică şi laborioasă, precum o face şi preotul Gheorghiţă Anisiea. A revenit alături de noi Oana Ciucanu, cu poveşti de călătorie şi spre drumeţii montane vă invită Mihai Panţiru, zis, pe bună dreptate, Pribeagu. Într-un fel vedetă a acestui număr este Marius Coşerariu, autor al unui al X-lea volum de poezii, un activist cultural ce-l percepem ca pe „Micul Păunescu”. Nu e de mirare că a pus la cale fondarea unui cenaclu, care, se va numi, fireşte, „Ecoul Munţilor”!
Contributorii noştri sunt în continuare Valentin Andrei, Emanuel Bălan, Elena Preda, Corneliu Ciucanu, Alexandru Andrieş, Ilie Alexandru, Constantin Cojocaru, zis Ţuiac, Ana Bondar, Despina Gheorghiu, Luminiţa Savin, Corina Cruşitu, Ecaterina Carază şi Cristina Chirilă.
O personalitate a lunii -„Tezaur Uman Viu”, tineri de succces, portrete de artişti, etnografie, multă poezie, poveşti, sport, umor, religie, istorie din belşug, fapte didactice de seamă şi o mulţime de imagini, vechi şi noi.
Mulţumim celor care ne sprijină prin abonamentele lor şi prin faptul că fac vizibile eforturile noastre. Şi, de ce nu, parafrazând o lozincă a comuniştilor din perioada interbelică – „Citeşte şi dă mai departe!”.
